I.A.B.G. c. ESPAGNE
I.A.B.G. c. ESPAGNE (CtEDO, 2014)
Comunicat la 30 septembrie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 45938/11 I.A.B.G. împotriva Spaniei introdusă la 27 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, domnul I. A. B. G., este resortisant columbian. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul García Cores, avocat al organizației neguvernamentale CEAR (Comisia spaniolă de ajutor pentru refugiați) din Madrid. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 iulie 2011, recurenta a ajuns la aeroportul Madrid Barajas din Bogota. Ea a solicitat acordarea protecției internaționale. În cererea sa, aceaceasta a fost urmărită de grupul paramilitar În special, acest grup ar fi ucis câțiva membri ai familiei și-ar fi rănit grav tatăl vitreg. Autoritățile columbiene s-ar fi dovedit incapabile să o protejeze de riscul pe care acest grup îl reprezenta pentru viața și integritatea sa fizică. La 18 iulie 2011, ministrul lapei a respins cererea în conformitate cu art. 21 alineatul (2) litera (a) și (b) din Legea nr. 12/2009 din 30 octombrie 2009 privind dreptul la azil, considerând că aceasta se baza pe afirmații contradictorii și insuficiente, expunerea sa la faptele lipsite de credibilitate. 2011, recurenta a solicitat revizuirea cererii sale. Delegația Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICR) din Spania a indicat că motivele invocate și informațiile furnizate de recurentă erau coerente și au furnizat suficiente indicii pentru a justifica admisibilitatea cererii sale de protecție internațională. În iulie 2011, ministrul l . . . În măsura în care această ultimă decizie a fost notificată vineri după-amiaza, sâmbătă 23 iulie 2011 reclamanta a solicitat judecătorului de gardă, și anume judecătorului judecător d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 din Madrid, să suspende măsura de deportare împotriva sa. În aceeași zi, judecătorul a aprobat suspendarea până când reclamanta a putut solicita aplicarea unor măsuri provizorii (suspensión ca altararísima) la instanța competentă, și anume la Audiencia Agha la 26 iulie 2011, reclamanta a introdus o acțiune în litigiu administrativ în faa tribunalului audiencia Nacional împotriva deciziei de a expulza în Columbia. În același timp, ea a solicitat suspendarea executării măsurii de la lit. (d) lit. (e), în temeiul articolului 135 din Legea 29/1998 din 13 iulie 1998 privind instanța de judecată administrativă, până în momentul în care audiencia se pronunță asupra cererii sale de protecție internațională. În aceeași zi, audiencia Nacional a respins cererea de suspendare pe motiv că circumstanțele prezentate, fără a aduce atingere deciziei finale după luarea unei hotărâri în instanță, nu constituiau prima bază pentru acordarea protecției internaționale; în plus, aceasta a considerat că expulzarea de pe teritoriul național nu ar implica pierderea eficacității procedurii în fond. 2011, recurenta sesizează Curtea cu privire la o cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură. Aceasta invoca articolele 2, 3 și 5 din Convenție. Cererea a fost respinsă ca fiind tardivă în măsura în care Curtea nu dispunea de timpul necesar pentru a o examina. Într-adevăr, deportarea a fost prevăzută la mai puțin de o oră de la data la care a ajuns la Curtea Faxului complet al reclamantei. Prin urmare, reclamanta a fost deportată în Columbia. GRIFS reclamanta se plânge că expulzarea sa a adus atingere articolelor 2 și 3 din Convenție, în măsura în care indicii de la: existența unui risc real pentru viața sa și integritatea sa fizică în cazul întoarcerii în Columbia au fost suficient stabilite. 2 și 3 mai sus menționate. În special, se plânge de lipsa unui caracter suspensiv automat a acțiunilor pe care le-a formulat. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Având în vedere obiecțiile recurentei și documentele care au fost prezentate, se poate considera că punerea în aplicare a ordinului de expulzare în Columbia a adus atingere articolelor 2 și 3 coroborate cu art. 13 din Convenție, în sensul jurisprudenței Curții A.C. și alții c. Spania, nr. 6528/11, 22 aprilie 2014)