BEER v. GERMANY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BEER v. GERMANY (CtEDO, 2014)
A cincea secțiune DECIZIE Cerințele nr. 52808/12 și 10841/13 Uwe Alfons BER împotriva Germaniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 17 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: Ganna Yudkivska, președinte, Angelika Nußberger, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse la 9 august 2012 și 29 Din ianuarie 2013, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Uwe Alfons Beer, este un național german, care s-a născut în 1979 și este în prezent reținut în cadrul Facilității de Detenție Preventivă pentru Straubing. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Haberl, un avocat practicant la Schwandorf. Guvernul german (“Guvernul”) a fost reprezentat de unul dintre agenții lor, dl H.-J., Behrens, al Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În două seturi consecutive de proceduri, Curtea Regională de Regensburg a decis că detenția preventivă a reclamantului, ordonată retrospectiv de Curtea Regională de Weiden la 23 octombrie 2008, urma să continue. Hotărârile Curții Regionale de Regensburg din 1 septembrie 2011 (depunerea nr. 52808/12) și din 14 iunie 2012 (depunerea nr. 10841/13) au luat în considerare criteriile mai stricte stabilite de Curtea Constituțională Federală în hotărârea sa din 4 mai 2011 (documentul nr. 2 BvR 2365/09 și altele) pentru detenția preventivă retrospectivă care să continue în timpul unei perioade de tranziție până la 31 mai 2013. Hotărârile Curții Regionale au fost confirmate de Curtea de Apel din Nuremberg și de Curtea Constituțională Federală (dosarele nr. 2 BvR 32/12 și, respectiv, 2 BvR 2183/12). Detenția reclamantului a fost executată într-o aripă separată a Penitenciarului de Straubing pentru persoanele în detenție preventivă până la 18 iunie 2013, când a fost transferat la Centrul de Detenție Preventivă de Straubing, o clădire separată pentru persoanele în detenție preventivă în sediul Penitenciarului de Straubing. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1 și al articolului 7 § 1 din Convenție cu privire la continuarea executării detenției preventive retrospective. Având în vedere că cele două cereri depuse se referă atât la ordinele de prelungire a detenției preventive a acelașiui solicitant, cât și la subiecte conexe, Curtea decide că cererile se însoțesc (a se vedea art. 42 § 1 din Regulamentul de judecată). La 3 aprilie 2014, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, dl Hans-Jörg Behrens, agent, declar că Guvernul Germaniei propune să plătească Uwe Alfons Beer, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurilor menționate mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 14.000 de euro (24 mii) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care ar putea fi percepubil pentru Reclamantul, care îndeplinește toate cererile împotriva Germaniei (de exemplu, guvernul federal și Länder) de către dl Beer care rezultă din plasarea în detenție preventivă în încălcarea Convenției. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazurile din lista sa de cazuri. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 23 aprilie 2014, Curtea a primit următoarea declarație semnată de avocatul reclamantului: „Eu, Gunther Haberl, remarc că Guvernul Germaniei este pregătit să plătească Uwe Alfons Beer, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurilor menționate mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 14.000 EUR (patruzeci de mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului. Acest lucru va satisface orice afirmație împotriva Germaniei (de exemplu, guvernul federal și Länder) de către dl Beer, care rezultă din detenția preventivă în încălcarea Convenției. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazurile din lista sa de cazuri. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stephen Phillips Ganna Yudkivska Președintele adjunct al grefierului