CASE OF CATALDO AND OTHERS v. ITALY

5Maggio și alții v. Italia (n. 46286/09, 52851/08, 5327/08, 54486/08 și 56001/08, 31 mai 2011). În 1995, prin intermediul reformei dini, Italia și-a schimbat sistemul de pensii dintr-un sistem de contribuție, care a aplicat metoda de calcul bazată pe remunerație („retributivo”), la unul care a contribuit, în cazul în care suma primită în pensie depindea de contribuțiile plătite. Dl Cataldo, care a transferat în Italia contribuțiile pe care le-a plătit în Elveția, solicită INPS să își stabilească pensia în conformitate cu Convenția Italo-Swiss din 1962 privind securitatea socială (a se vedea mai jos legislația și practicile interne relevante) pe baza contribuțiilor plătite în Elveția pentru muncă pe care le-a efectuat acolo între 1956 și 1994. Ca bază pentru calculul pensiei sale (în ceea ce privește remunerarea medie a ultimilor zece ani), INPS a angajat o remunerație teoretică („retribuzione teorica”) în loc de remunerarea reală („retribuzione efettiva”).

Primul a avut ca rezultat o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile aplicate în Elveția (8%) și în Italia (32,7%), ceea ce a însemnat că calculul a avut ca bază un pseudo-salar care a constituit aproximativ un sfert din salariul primit efectiv de reclamant și, prin urmare, a dus la o reducere a pensiei în sine. Prin urmare, în 2006 dl Cataldo a instituit proceduri judiciare, susținând că acest lucru a fost contrar spiritului Convenției Italo-Swiss. Diversele persoane în aceeași poziție au făcut același lucru și au avut succes, instanțele interne care au determinat că persoanele care au lucrat în Elveția și care au transferat ulterior contribuțiile lor în Italia ar trebui să beneficieze de calculele pensiilor bazate pe remunerații, pe baza salariilor câștigate în Elveția, indiferent de faptul că contribuțiile transferate au fost plătite la o rată mult mai scăzută.

În așteptarea procedurii, Legea nr. 296/2006 (a se vedea legea internă relevantă și practică de mai jos) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007 10. Prin hotărârea Tribunalului Lecco (Secțiunea de muncă și bunăstare) din 27 februarie 2008 depusă în registrul relevant la 6 mai 2008, instanța a respins cererea dlui Cataldo având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 296/2006. 11. Dl Cataldo nu a apelat, considerând că este inutil, având în vedere că legea impugnată a fost considerată legitimă de către Curtea Constituțională în hotărârea sa din 23 mai 2008, nr. 172 (a se vedea legea internă și practică relevantă mai jos), pe care alte instanțe le-au fost obligate să le susțină.

12. Dl Maggioni, care a transferat în Italia contribuțiile pe care le-a plătit în Elveția, solicită INPS să își stabilească pensia în conformitate cu Convenția Italo-Swiss din 1962 privind securitatea socială pe baza contribuțiilor plătite în Elveția pentru lucrările pe care le-a efectuat acolo între 1965 și 2000. Ca bază pentru calculul pensiei sale (în ceea ce privește remunerarea medie a ultimilor zece ani), INPS a angajat o remunerație teoretică („retribuzione teorica”) în loc de remunerarea reală („retribuzione efettiva”). Primul a avut ca rezultat o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile aplicate în Elveția (8%) și în Italia (32,7%), ceea ce a însemnat că calculul a avut ca bază un pseudo-salar care a constituit aproximativ un sfert din salariul primit efectiv de reclamant și, prin urmare, a dus la o reducere a pensiei în sine.

13. În consecință, în 2006 dl Maggioni a instituit o procedură judiciară. 14. Prin hotărârea Tribunalului Brescia (Secțiunea Labour) din 26 iunie 2006, reclamația dlui Maggioni a fost susținută pe baza jurisprudenței Curții de Casație relevante la momentul respectiv.

15. Prin hotărârea din 1 martie 2007, depusă în registrul relevant la 19 mai 2007, Curtea de Apel a anulat hotărârea din prima instanță având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 17. Dl Ribulotta, care a transferat în Italia contribuțiile pe care le-a plătit în Elveția, solicită INPS să își stabilească pensia în conformitate cu Convenția Italo-Swiss din 1962 privind securitatea socială pe baza contribuțiilor plătite în Elveția pentru lucrările pe care le-a efectuat acolo între 1955 și 1991. Ca bază pentru calculul pensiei sale (în ceea ce privește remunerarea medie a ultimilor zece ani), INPS a angajat o remunerație teoretică („retribuzione teorica”) în loc de remunerarea reală („retribuzione efettiva”).

Primul a avut ca rezultat o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile aplicate în Elveția (8%) și în Italia (32,7%), ceea ce a însemnat că calculul a avut ca bază un pseudo-salar care a constituit aproximativ un sfert din salariul primit efectiv de reclamant și, prin urmare, a dus la o reducere a pensiei în sine. 18. În consecință, în 2003 dl Ribulotta a instituit o procedură judiciară. 19. Prin hotărârea Tribunalului Varese (Secțiunea de laborator și bunăstare) din 21 februarie 2006, cererea dlui Ribulotta a fost susținută pe baza jurisprudenței Curții de Casație relevante la momentul respectiv. 20. Prin hotărârea din 16 mai 2008, depusă în registrul relevant la 5 iunie 2008, Curtea de Apel a anulat hotărârea din prima instanță având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 296/2006.

22. 23. Dl Marinaro, care a transferat în Italia contribuțiile pe care le-a plătit în Elveția, solicită INPS să își stabilească pensia în conformitate cu Convenția Italo-Swiss din 1962 privind securitatea socială pe baza contribuțiilor plătite în Elveția pentru lucrările pe care le-a efectuat acolo între 1965 și 1994. Ca bază pentru calculul pensiei sale (în ceea ce privește remunerarea medie a ultimilor zece ani), INPS a angajat o remunerație teoretică („retribuzione teorica”) în loc de remunerarea reală („retribuzione efettiva”). Primul a avut ca rezultat o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile aplicate în Elveția (8%) și în Italia (32,7%), ceea ce a însemnat că calculul a avut ca bază un pseudo-salar care a constituit aproximativ un sfert din salariul primit efectiv de reclamant și, prin urmare, a dus la o reducere a pensiei în sine.

24. Prin urmare, în 2006 dl Marinaro a instituit o procedură judiciară. 25. Prin hotărârea Tribunalului Como (Secțiunea "Labour and Welfare") din 21 februarie 2006, reclamația dlui Marinaro a fost respinsă ca fiind fără timp. 26. Prin hotărârea din 7 iulie 2008, depusă în registrul relevant la 17 iulie 2008, Curtea de Apel a reformat hotărârea de primă instanță, având în vedere faptul că cererile reclamantei pentru datoriile referitoare la cei trei ani înainte de a depune cererea nu au putut fi considerate în timp util. Cu toate acestea, aceasta a respins meritele cererii având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 296/2006.

28. 29. Dl Centamore, care a transferat în Italia contribuțiile pe care le-a plătit în Elveția, solicită INPS să își stabilească pensia în conformitate cu Convenția Italo-Swiss din 1962 privind securitatea socială pe baza contribuțiilor plătite în Elveția pentru muncă pe care le-a efectuat acolo între 1969 și 2000. Ca bază pentru calculul pensiei sale (în ceea ce privește remunerarea medie a ultimilor zece ani), INPS a angajat o remunerație teoretică („retribuzione teorica”) în loc de remunerarea reală („retribuzione efettiva”). Primul a avut ca rezultat o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile aplicate în Elveția (8%) și în Italia (32,7%), ceea ce a însemnat că calculul a avut ca bază un pseudo-salar care a constituit aproximativ un sfert din salariul primit efectiv de reclamant și, prin urmare, a dus la o reducere a pensiei în sine.

30. Prin urmare, în 2006 dl Centamore a instituit o procedură judiciară. 31. Prin hotărârea Tribunalului Busto Arsizio (Secțiunea "Labour and Welfare") din 9 iunie 2008, cererea dlui Centamore a fost respinsă având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 296/2006. 32. 33. Dl Maccarinelli, care a transferat în Italia contribuțiile pe care le-a plătit în Elveția, solicită INPS să își stabilească pensia în conformitate cu Convenția Italo-Swiss din 1962 privind securitatea socială pe baza contribuțiilor plătite în Elveția pentru muncă pe care le-a efectuat acolo între 1960 și 2000. Ca bază pentru calculul pensiei sale (în ceea ce privește remunerarea medie a ultimilor zece ani), INPS a angajat o remunerație teoretică („retribuzione teorica”) în loc de remunerarea reală („retribuzione efettiva”).

Primul a avut ca rezultat o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile aplicate în Elveția (8%) și în Italia (32,7%), ceea ce a însemnat că calculul a avut ca bază un pseudo-salar care a constituit aproximativ un sfert din salariul primit efectiv de reclamant și, prin urmare, a dus la o reducere a pensiei în sine. 34. Prin urmare, în 2006 dl Maccarinelli a instituit o procedură judiciară. 35. Prin hotărârea Tribunalului Bresce (Secțiunea Labour and Welfare) din 20 iunie 2008, depusă în registrul relevant la 23 iunie 2008, cererea dlui Maccarinelli a fost respinsă având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 296/2006. 36.

5Maggio and Others v. Italy (nos. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 and 56001/08, 31 May 2011). 6. In 1995, by means of the Dini reform, Italy changed its pension system from a retributive one, which applied the remuneration-based (“retributivo”) method of calculation, to a contributory one, where the amount received in pension was dependent on the contributions paid. 7. Mr Cataldo, who had transferred to Italy the contributions he had paid in Switzerland, requested the INPS to establish his pension in accordance with the 1962 Italo-Swiss Convention on Social Security (see Relevant Domestic Law and Practice below) on the basis of the contributions paid in Switzerland for work he had performed there between 1956 and 1994. As a basis for the calculation of his pension (in respect of the average remuneration of the last ten years), the INPS employed a theoretical remuneration (“retribuzione teorica”) instead of the real remuneration (“retribuzione effettiva”).

The former resulted in a readjustment on the basis of the existing ratio between the contributions applied in Switzerland (8%) and in Italy (32.7%), which meant that the calculation had as its basis a pseudo-salary which amounted to approximately a quarter of the salary actually received by the applicant and therefore led to a reduction in the pension itself. 8. Consequently, in 2006 Mr Cataldo instituted judicial proceedings, contending that this was contrary to the spirit of the Italo-Swiss Convention. Various individuals in the same position had done the same and had been successful, the domestic courts having determined that persons having worked in Switzerland and who had subsequently transferred their contributions to Italy should benefit from the remuneration-based pension calculations, on the basis of the wages earned in Switzerland, irrespective of the fact that the transferred contributions had been paid at a much lower Swiss rate.

9. Pending the proceedings, Law no. 296/2006 (see Relevant Domestic Law and Practice below) entered into force on 1 January 2007. 10. By a judgment of the Lecco Tribunal (Labour and Welfare Section) of 27 February 2008, filed in the relevant registry on 6 May 2008, the court rejected Mr Cataldo’s claim in view of the entry into force of Law no. 296/2006. 11. Mr Cataldo did not appeal, deeming it to be futile given that the impugned law had been considered legitimate by the Constitutional Court in its judgment of 23 May 2008, no. 172 (see Relevant Domestic Law and Practice below), which other courts were then bound to uphold.

12. Mr Maggioni, who had transferred to Italy the contributions he had paid in Switzerland, requested the INPS to establish his pension in accordance with the 1962 Italo-Swiss Convention on Social Security on the basis of the contributions paid in Switzerland for work he had performed there between 1965 and 2000. As a basis for the calculation of his pension (in respect of the average remuneration of the last ten years), the INPS employed a theoretical remuneration (“retribuzione teorica”) instead of the real remuneration (“retribuzione effettiva”). The former resulted in a readjustment on the basis of the existing ratio between the contributions applied in Switzerland (8%) and in Italy (32.7%), which meant that the calculation had as its basis a pseudo-salary which amounted to approximately a quarter of the salary actually received by the applicant and therefore led to a reduction in the pension itself.

13. Consequently, in 2006 Mr Maggioni instituted judicial proceedings. 14. By a judgment of the Brescia Tribunal (Labour Section) of 26 June 2006, Mr Maggioni’s claim was upheld on the basis of the relevant Court of Cassation case-law at the time. 15. The INPS appealed.

16. By a judgment of 1 March 2007, filed in the relevant registry on 19 May 2007, the Milan Court of Appeal reversed the first-instance judgment in view of the entry into force of Law no. 17. Mr Ribulotta, who had transferred to Italy the contributions he had paid in Switzerland, requested the INPS to establish his pension in accordance with the 1962 Italo-Swiss Convention on Social Security on the basis of the contributions paid in Switzerland for work he had performed there between 1955 and 1991. As a basis for the calculation of his pension (in respect of the average remuneration of the last ten years), the INPS employed a theoretical remuneration (“retribuzione teorica”) instead of the real remuneration (“retribuzione effettiva”).

The former resulted in a readjustment on the basis of the existing ratio between the contributions applied in Switzerland (8%) and in Italy (32.7%), which meant that the calculation had as its basis a pseudo-salary which amounted to approximately a quarter of the salary actually received by the applicant and therefore led to a reduction in the pension itself. 18. Consequently, in 2003 Mr Ribulotta instituted judicial proceedings. 19. By a judgment of the Varese Tribunal (Labour and Welfare Section) of 21 February 2006, Mr Ribulotta’s claim was upheld on the basis of the relevant Court of Cassation case-law at the time. 20. The INPS appealed. 21. By a judgment of 16 May 2008, filed in the relevant registry on 5 June 2008, the Milan Court of Appeal reversed the first-instance judgment in view of the entry into force of Law no. 296/2006.

22. 23. Mr Marinaro, who had transferred to Italy the contributions he had paid in Switzerland, requested the INPS to establish his pension in accordance with the 1962 Italo-Swiss Convention on Social Security on the basis of the contributions paid in Switzerland for work he had performed there between 1965 and 1994. As a basis for the calculation of his pension (in respect of the average remuneration of the last ten years), the INPS employed a theoretical remuneration (“retribuzione teorica”) instead of the real remuneration (“retribuzione effettiva”). The former resulted in a readjustment on the basis of the existing ratio between the contributions applied in Switzerland (8%) and in Italy (32.7%), which meant that the calculation had as its basis a pseudo-salary which amounted to approximately a quarter of the salary actually received by the applicant and therefore led to a reduction in the pension itself.

24. Consequently, in 2006 Mr Marinaro instituted judicial proceedings. 25. By a judgment of the Como Tribunal (Labour and Welfare Section) of 21 February 2006, Mr Marinaro’s claim was dismissed as being out of time. 26. Mr Marinaro appealed. 27. By a judgment of 7 July 2008, filed in the relevant registry on 17 July 2008, the Milan Court of Appeal reformed the first-instance judgment, considering that the applicant’s claims for the dues relating to the three years before he lodged his application could not be considered time-barred. However, it rejected the merits of the claim in view of the entry into force of Law no. 296/2006.

28. 29. Mr Centamore, who had transferred to Italy the contributions he had paid in Switzerland, requested the INPS to establish his pension in accordance with the 1962 Italo-Swiss Convention on Social Security on the basis of the contributions paid in Switzerland for work he had performed there between 1969 and 2000. As a basis for the calculation of his pension (in respect of the average remuneration of the last ten years), the INPS employed a theoretical remuneration (“retribuzione teorica”) instead of the real remuneration (“retribuzione effettiva”). The former resulted in a readjustment on the basis of the existing ratio between the contributions applied in Switzerland (8%) and in Italy (32.7%), which meant that the calculation had as its basis a pseudo-salary which amounted to approximately a quarter of the salary actually received by the applicant and therefore led to a reduction in the pension itself.

30. Consequently, in 2006 Mr Centamore instituted judicial proceedings. 31. By a judgment of the Busto Arsizio Tribunal (Labour and Welfare Section) of 9 June 2008, Mr Centamore’s claim was rejected in view of the entry into force of Law no. 296/2006. 32. 33. Mr Maccarinelli, who had transferred to Italy the contributions he had paid in Switzerland, requested the INPS to establish his pension in accordance with the 1962 Italo-Swiss Convention on Social Security on the basis of the contributions paid in Switzerland for work he had performed there between 1960 and 2000. As a basis for the calculation of his pension (in respect of the average remuneration of the last ten years), the INPS employed a theoretical remuneration (“retribuzione teorica”) instead of the real remuneration (“retribuzione effettiva”).

The former resulted in a readjustment on the basis of the existing ratio between the contributions applied in Switzerland (8%) and in Italy (32.7%), which meant that the calculation had as its basis a pseudo-salary which amounted to approximately a quarter of the salary actually received by the applicant and therefore led to a reduction in the pension itself. 34. Consequently, in 2006 Mr Maccarinelli instituted judicial proceedings. 35. By a judgment of the Bresce Tribunal (Labour and Welfare Section) of 20 June 2008, filed in the relevant registry on 23 June 2008, Mr Maccarinelli’s claim was rejected in view of the entry into force of Law no. 296/2006. 36.