CtEDO 14.10.2021 Auto

CASE OF ROSSI v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
14.10.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ROSSI v. ITALY (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE ROSSSI c. ITALIA (Doc. nr. 21844/10) HOTĂRÂREA STRASBOURG 14 octombrie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rossi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay, Președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato, judecători și Liv Tigerstedt, În conformitate cu art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o națională italiană, dna Albertina Rossi („reclamantul”), hotărârea de a notifica guvernului italian („Guvernul”) plângerea privind interferența legislativă cu procedurile în curs de desfășurare și de a declara inadmisibilă restul cererii; observațiile părților; după ce a deliberat în particular la 21 septembrie 2021, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: INTRODUCȚIE Cazul se referă la intervenția legislativă în cursul procedurii în curs de desfășurare. În special, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că promulgarea Legii nr. 296/2006 i-a refuzat dreptul la un proces echitabil. FACTE Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în Mazzo Valtellina. Ea a fost reprezentată de doamna E. Fatuzzo, avocată practicată în Bergamo. Guvernul a fost reprezentat de fostul lor agent, dna Spatafora, și fostul lor co-agent, dna M. L. Aversano. Circumstanțele cazului sunt analoge cu cele descrise în Maggio și alții v. Italia (n. 46286/09 și altele 4, 31 mai 2011) și Stefanetti și alții v. Italia (n. 21838/10 și altele 7, 15 aprilie 2014). Într-o dată neespecificată, soțul îndepărtat al reclamantului, E.G.R., care a transferat în Italia contribuțiile pe care le-a plătit în Elveția, a depus o cerere la Istituto Nazionale della Previdenza Sociale („INPS”), pentru recalcularea pensiei sale, în conformitate cu Convenția de securitate socială Italo-Swiss din 1962 (a se vedea „Cadru juridic și practică relevante” de mai jos, iar autoritățile menționate în acest articol), pe baza contribuțiilor pe care le-a plătit în Elveția în ceea ce privește lucrările pe care le-a efectuat-o de mai mulți ani. Ca bază pentru calculul pensiei sale (în ceea ce privește remunerația sa medie în ultimii cinci ani ai vieții sale de muncă), INPS a angajat un nivel teoretic de remunerare („retribuzione teorica”) în loc de remunerarea efectivă („retribuzione efectivă”) În primul rând, s-a realizat o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile de securitate socială plătite, respectiv, în Elveția (8%) și în Italia (32,7%), ceea ce a însemnat că calculul avea ca bază un salariu noțional, care, potrivit E.G.R., l - a condus la primirea unei pensii egale cu o patra parte din pensia pe care ar fi trebuit să o primească. INPS a respins cererea E.G.R.. Prin urmare, în iunie 2006, E.G.R. a depus o cerere la Curtea de District a Sondrio (organul responsabil pentru litigiile privind munca și securitatea socială), susținând că calculul a fost contrar spiritului Convenției Italo-Swiss. În momentul în care procedurile relevante în fața Curții de District Sondrio au fost în suspensie, Legea nr. 296 din 27 decembrie 2006 („Legea nr. 296/2006”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007. E.G.R. a murit în noiembrie 2008. La 30 noiembrie 2009, Curtea de District Sondrio a respins cererea E.G.R. pe baza Legii nr. 296/2006. RELEVANT GRAMEWORK 10. Legea și practicile interne relevante referitoare la acest caz trebuie găsite în Maggio și alții (citate mai sus, §§ 27-35) și în Stefanetti și alții (merits) (citate mai sus, §§ 13-27). 11. Partele relevante ale articolelor Codului de Procedură Civilă (CCP) au citit: art. 110 – Sucesiune juridică în ceea ce privește procedurile (Successione nel proceso În cazul în care o parte la o acțiune [nu poate participa în continuare la acțiune] datorită morții [sa] sau pentru un alt motiv, procedurile [în cauză] sunt continuate de succesorul său universal ... art. 299 – Decesul sau pierderea sau capacitatea părții înainte de a aparea la judecător ( Morte o perdita della capacità prima della costituzione Dacă, înainte de a se înscrie la procedura în fața registrului sau în fața judecătorului responsabil cu pregătirea procedurii în cauză, una dintre părți sau reprezentantul său legal moare ..., procedura se întrerupe ... art. 300 – Moartea sau pierderea capacității unei părți care apar în fața unui judecător sau a unei părți care nu apar (Morte o perdita della capacità della parte costituita o del contaminace În cazul în care apare vreunul dintre evenimentele descrise în articolul anterior cu privire la o parte care a aderat la proceduri în timp ce este reprezentată de avocatul său, acesta declară apariția acestui eveniment la audiere sau notifică celelalte părți ale acesteia. Procedura se întrerupe din momentul unei astfel de declarații sau notificări ... În cazul în care partea care a aderat la procedură nu este reprezentată, procesul se întrerupe de la [ocurrința] evenimentului [în cauză]. .... Curtea de Casație, care a stat ca instanță completă ( Sezioni Unite ), a declarat în hotărârea sa nr. 15295 din 4 iulie 2014 (a se vedea, printre altele, hotărârea nr. 710 din 18 ianuarie 2016 și nr. 24845 din 9 octombrie 2018) că, în cazul decesului unei părți care au aderat la proceduri prin intermediul unui avocat, faptul că aceasta din urmă nu declară moartea părții în proces nu duce la întreruperea procedurii, care continuă și împotriva părților inițiale, ca și cum nu ar fi avut loc evenimentul interruptiv. În consecință, toate efectele juridice ale procesului – precum și toate celelalte relații juridice ale decedaților – trec asupra moștenitorilor, chiar și în cazul în care ei nu au fost conștienți de procesul înaintat. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 DE CONVENȚIE 13. Reclamantul s-a plâns că intervenția legislativă – și anume promulgarea Legii nr. 296/2006, care a modificat jurisprudența relevantă bine stabilită în timp ce procedurile erau încă în așteptare – i-a refuzat dreptul, în calitate de moștenitor al E.G.R., la o audiere echitabilă în conformitate cu art. 6 § 1 din convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitatea 14. Guvernul a contestat locus standi reclamantului , susținând că nu a fost parte la procedura internă. 15. Reclamantul a contestat acest argument. 16. Curtea a acceptat anterior faptul că rudele apropiate ale reclamanților decedați pot menține cererile cu privire la diferite aspecte ale articolului 6 din Convenție, cu condiția ca acestea să aibă un interes suficient în acest sens (a se vedea Raimondo c. Italia , 22 februarie 1994, Serie A nr. 281 Andreyeva c. Rusia (dec.), nr. 76737/01, 16 octombrie 2003; Mihailov c. Bulgaria (dec.), nr. 52367/99, 9 septembrie 2004; Stojkovic c. „fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”, nr. 14818/02, § 26, 8 noiembrie 2007; și Grosz c. Franța (dec.), nr. 14717/06, 16 Iunie 2009). În alte cazuri referitoare la plângeri în temeiul articolelor 5, 6 sau 8, Curtea a fost dispusă să recunoască statutul victimei și statutul rudelor apropiate de a depune o cerere în cazul în care au demonstrat un interes important pe baza efectului direct asupra drepturilor lor patrimoniale (a se vedea Marie-Louise Loyen și Bruneel c. Franța , nr. 55929/00, §§ 29-30, 5 iulie 2005; Ressegatti c. Elveția , nr. 17671/02 , § 25, 13 iulie 2006; Milionis și alții c. Grecia , nr. 41898/04 , §§ 23-25, 24 aprilie 2008; și Ljajic c. Serbia , nr. 58385/13 , §§ 17-18, 21 iulie 2015). 17. În prezenta cauză, Curtea constată că reclamantul s-a declarat moștenitor al E.G.R. și că Guvernul nu a contestat acest fapt. Într-adevăr, ei au identificat reclamantul ca moștenitor al E.G.R.. Curtea constată, de asemenea, că reclamantul are un „interes pecuniar definit” în procedura în cauză, având în vedere faptul că presupusa încălcare a articolului 6 § 1 a avut un efect direct asupra drepturilor sale patrimoniale în sensul că o hotărâre în favoarea soțului ei demodat ar fi afectat-o, ca moștenitor (a se vedea punctul 12 de mai sus). 18. În ceea ce privește posibilitatea recurentei de a participa la acțiunea, Curtea constată că a declarat în mod repetat că participarea unei reclamante la procedura internă relevantă a fost considerată doar unul dintre mai multe criterii relevante (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România) [GC], nr. 47848/08, § 100, CEDH 2014, și jurisprudența citată în acest caz. În ceea ce privește prezentul caz, Curtea constată că E.G.R. a murit în timpul procedurii în fața Curții de District Sondrio în noiembrie 2008, într-un moment în care Legea nr. 296/2006 a intrat deja în vigoare. Prin urmare, instanțele interne au fost obligate să aplice Legea nr. 296/2006 în procesul din fața lor (a se vedea Legea nr. 296/2006). Maggio și alții , citat mai sus § 44 . 19. Curtea remarcă în continuare că, în absența declarației de deces al E.G.R. în proces, procedurile au continuat de și împotriva părților inițiale și că consecințele juridice ale procesului au fost transmise reclamantului (a se vedea punctul 12 de mai sus). 20. Prin urmare, obiecția Guvernului trebuie respinsă. 21. Curtea constată, de asemenea, că cererea nu este vădit nefondată, nici inadmisibilă pentru alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamantul a susținut că prin pronunțarea Legii nr. 296/2006, Guvernul a interferat în favoarea unei părți în cadrul procedurii în curs de desfășurare. Legea nr. 296/2006 a introdus o interpretare a dispozițiilor juridice relevante care se opune diametralmente la sensul dat lor de jurisprudența stabilită a Curții de casă (în special după hotărârea sa din 2004 – a se vedea Stefanetti și alții (mereții), citați mai sus, § 17). 23. Guvernul nu a formulat niciun argument cu privire la fondul acestei plângeri. 24. Curtea observă că circumstanțele practic identice au provocat o încălcare a art. 6 în cazul Maggio și alții (citați mai sus) și Stefanetti și alții (merit) (citat mai sus) și este convins că nu există nici un motiv de a reține altfel în prezenta cerere. 25. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 26. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 28. Guvernul a contestat cererile reclamantului și criteriile de calcul utilizate în ceea ce privește prejudiciile materiale. Ei au afirmat că diferența dintre ceea ce ar fi trebuit să fie plătită ca pensie către E.G.R. în absența Legii nr. 296/2006 și valoarea primită efectiv a fost de EUR. 194.411. În ceea ce privește prejudiciile morale, Guvernul a contestat afirmațiile reclamantei ca fiind excesive. 29. Curtea remarcă că, în acest caz, o atribuire de justă satisfacție se poate baza numai pe faptul că reclamantul nu a avut beneficiul garanțiilor articolului 6 în ceea ce privește echitatea procedurii. Deși Curtea nu poate specula în ceea ce privește rezultatul procesului ar fi fost altfel, nu consideră irazonabil să considere reclamantul ca a suferit o pierdere de oportunități reale (a se vedea Maggio și alții, citat mai sus, § 80). Având în vedere calculul efectuat de INPS (a se vedea Stefanetti și alții v. Italia (și doar satisfacția), nr. 21838/10 și 7 altele, § 22, 1 iunie 2017), care a ținut seama de diferența dintre ceea ce ar fi trebuit să fie plătit ca pensie pentru E.G.R., nu a intrat în vigoare Legea nr. 296/2006, iar suma primită efectiv, Curtea, ca pierdere a oportunităților reale, 9,721 EUR pentru reclamant. 30. În ceea ce privește prejudiciile morale, efectuarea evaluării sale pe o bază echitabilă, conform articolului 41, Curtea atribuie reclamantului 5.000 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 31. Reclamantul a solicitat, de asemenea, o sumă forfetară de 10.000 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 32. Guvernul a contestat reclamația ca fiind excesivă. 33. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 500 EUR, care acoperă costurile în cadrul tuturor șefurilor.Datele implicite 34. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume: (i) 9.721 EUR (nouă mii șapte douăzeci și douăzeci de euro) în ceea ce privește prejudiciu material; (ii) 5.000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 500 EUR (cincă sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 octombrie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă