Formela și alții împotriva Poloniei

Prima secțiune CAUZĂ DE FORMELA ȘI ALȚII v. POLONIA (Aplicații nr. 58828/12 și 4 altele – a se vedea lista anexată) HOTĂRÂREA Strasbourg 19 septembrie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Formela și alții c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Republicii Poloniei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța cererile adresate guvernului polonez („ Guvernului”) reprezentată de agentul lor, dl J. Sobczak, al Ministerului Afacerilor Externe; observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți; observațiile prezentate de Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, care și-a exercitat dreptul de a interveni în cadrul procedurii (art. 36 § 3 din Convenția și art. 44 § 2 din Regulamentul Curții); observațiile prezentate de următoarele organizații, toate care au fost acordate permisiunea de a interveni de către președintele secțiunii: - Comisarul pentru Drepturile Omului din Republica Polonia; - Asociația Internațională Lesbiană, Gay, Bisexuală, Trans și Intersex (ILGA) în numele Federației Internaționale pentru les Droits Humains (FIDH),

regiunea Europeană a Asociației Internaționale Lesbiană, Gay, Bisexual, Trans și Intersex (ILGA-Europe), Rețeaua Asociațiilor Europene LGBTIQ* Familii (NELFA) și a Comisiei Europene pentru Orientare Sexuală (ECSOL); - Institutul de Psicologie, Academia de Științe Poloneză; - Institutul Ordo Iuris pentru Cultură Legală; - Societatea Poloneză a Legii Antidiscriminării (în numele Asociației „Campaine împotriva homofobiei și iubire nu se exclude”); după ce a deliberat în particular la 29 august 2024, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: Reclamanții formează cupluri cu același sex care se plângeau în temeiul articolului 8 din Convenție că căsătoriile lor, contractate în străinătate, nu au fost înregistrate în Polonia în timp ce nu au existat alte forme de recunoaștere și protecție juridică pentru relațiile lor respective.

Procedura privind donarea, returnarea impozitului, prestațiile sociale și asigurarea de sănătate În iunie 2009, primul reclamant a primit o donație de la al doilea reclamant. Ea a indicat la biroul fiscal că donația a fost de la “spoza” ei (a fi primul și cel mai apropiat grup de afiliare, a permis să primească donații gratuite de impozitare). Septembrie 2009 biroul fiscal a stabilit că primul reclamant ar trebui să plătească impozitul asupra donației, deoarece a fost primit de la o persoană care intră în cadrul celui de-al treilea grup – nici o afiliație. Primul reclamant a apelat, dar hotărârea a fost susținută la 20 martie 2012 de Curtea Supremă de Administrație. În aprilie 2009, reclamanții au prezentat o declarație de impozitare comună în calitate de soți.

Autoritățile fiscale au recalculat obligațiile fiscale în funcție de faptul că nu au fost autorizate prin lege să prezinte o declarație de impozitare comună. La 20 martie 2012, Curtea Supremă Administrativă a respins apelurile de casare ale reclamanților. În august 2009, cel de-al doilea reclamant a fost în concediu de îngrijire a partenerului ei bolnav, primul reclamant, și a solicitat prestații pentru îngrijirea unui soț bolnav. Autoritățile au respins cererea (hotărârea finală a fost pronunțată de Curtea Regională Gdańsk la 3 septembrie 2010). La 12 octombrie 2011, Curtea Constituțională a refuzat să examineze plângerea constituțională depusă de primul reclamant. Curtea a considerat că cazul se referă la o lipsă de reglementare: o omisiune legislativă mai degrabă decât incompatibilitatea unui regulament cu Constituția.

La 24 septembrie 2012, al doilea reclamant a depus o cerere de extindere a asigurării sale de sănătate pentru a acoperi primul reclamant. Autoritățile au refuzat cererea, declarând că primul reclamant nu a putut fi asigurat ca membru al familiei celui de-al doilea reclamant, deoarece acest lucru nu a fost permis prin lege. Reclamarea finală a acestora a fost respinsă la 25 octombrie 2016 de către Curtea Supremă de Administrație. Procedura de înregistrare a unei căsătorii contractate în străinătate Pe 16 ianuarie 2015, primii și al doilea solicitanți au fost căsătoriți în Regatul Unit. ulterior, au solicitat Oficiului de Stat Civil Gdańsk să își înregistreze căsătoria contractată în străinătate.

La 7 iulie 2015, șeful Oficiului de Stat Civil din Gdańsk a respins ambele cereri, constatând că înregistrarea căsătoriei lor ar fi contrar ordinului legal polonez în încălcarea, printre altele, a dreptului polonez, art. 18 din Constituție care prevede că o căsătorie este posibilă numai între două persoane de sex opus. Reclamanții au apelat, dar guvernatorul Pomorskie a susținut decizia, așa cum a susținut Curtea Administrativă Regională de Gdańsk și Curtea Administrativă Supremă (la 28 februarie 2018). La 7 noiembrie 2015, a treia și a patra solicitanți au fost căsătoriți în Danemarca. Apoi, au solicitat Oficiului de Stat Civil Gdańsk să își înregistreze căsătoria contractată în străinătate.

La 5 noiembrie 2018, autoritățile au respins cererea deoarece ar fi fost contrar ordinului legal polonez care a permis numai pentru o căsătorie între un bărbat și o femeie. Apelurile reclamanților au fost respinse de Guvernatorul Pomorskie la 1 iulie 2019 (notificată la 10 iulie 2019). Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 8 din Convenție de o lipsă totală de recunoaștere a relațiilor lor ca cupluri din Polonia, deoarece era imposibil ca acestea să intre împreună în orice tip de uniune recunoscută legal. Reclamanții se plâng în continuare că căsătoriile lor contractate în străinătate nu au fost recunoscute de autoritățile poloneze. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre.

Guvernul a formulat o obiecție preliminară cu privire la neepuizarea recoursurilor interne în ceea ce privește cele de-a treia și a patra reclamante, care nu au apelat împotriva deciziei guvernatorului Pomorskie din 1 iulie 2019. 13. Cu toate acestea, Curtea constată că primele două reclamante, care au fost într-o Situația similară, apelată împotriva deciziei lor, în primul rând la Curtea Administrativă Regională și mai târziu la Curtea Administrativă Supremă. Ambele instanțe au susținut deciziile administrative pe baza dreptului și jurisprudenței interne clare, confirmand faptul că înregistrarea căsătoriilor străine cu același sex ar fi considerată încălcarea principiilor fundamentale ale ordinului juridic polonez.

14. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamanții nu s-au plângut la Curtea Constituțională. Curtea consideră că există îndoieli puternice în ceea ce privește admisibilitatea unei plângeri constituționale într-un caz privind imposibilitatea înregistrării în Polonia căsătoria sexuală a contractat în străinătate și lipsa oricărei alte forme de recunoaștere și protecție pentru astfel de cupluri, astfel cum plângerile similare au fost caracterizate în trecut ca o omisiune legislativă, a căror examinare a fost în afara competenței Curții Constituționale (a se vedea Przybyszewska și alții c. Polonia , nos . 11454/17 și 9 altele, § 53, 12 decembrie 2023). Într-adevăr, prima reclamantă a depus o plângere constituțională într-una dintre cazurile sale, pe care Curtea Constituțională a refuzat să le examineze, având în vedere că această chestiune ar trebui caracterizată ca o omisiune legislativă (a se vedea punctul 4 de mai sus).

15. Curtea concluzionează că reclamanții ar trebui considerați că au epuizat căile de recurs interne și respinge obiecțiile guvernului în acest sens. Guvernul a susținut, de asemenea, că niciun dezavantaj semnificativ nu a fost suferit de reclamanții și că nu ar putea pretinde că sunt victime de presupusele încălcări ale Convenției, deoarece, în ciuda deciziilor nefavorabile de către autoritățile poloneze, reclamanții au continuat să trăiască împreună în cuplurile lor respective și nu au suferit niciun prejudiciu din cauza acestor decizii. Reclamanții au contestat obiecțiile, reprezentând că nu au acces la drepturile de bază relevante pentru orice cuplu într-o relație stabilă. 17. Curtea constată că ambele obiecții sunt exprimate în termeni similari și sunt strânse legate de meritul plângerii că drepturile convenției reclamanților au fost încălcate de lipsa recunoașterii juridice a sindicatelor cu același sex.

Se alătură acestor obiecții la fondul fondului. 18. Rezultă că această plângere nu este, în mod evident, nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Principiile generale care confirmă că, în conformitate cu obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 8 din Convenție, statele membre sunt obligate să furnizeze un cadru juridic care să permită recunoașterea și protecția corespunzătoare a relațiilor lor, sunt stabilite în Fedotova și alții c. Rusia [GC], nr. 40792/10 și altele 2 §§§ 152 65 și 178, 17 ianuarie 2023. 20. În aplicarea acestor principii, Curtea a constatat în Przybyszewska și alții (citată mai sus, § 122) că Polonia nu a respectat obligația sa pozitivă de a se asigura că reclamanții în acest caz au un cadru juridic specific care prevede recunoașterea și protecția sindicatului lor de același sex, în încălcarea articolului 8 din convenție.

21. În cazul de față, reclamanții nu se plângea că nu era posibil ca ei să se căsătorească în Polonia și Curtea constată că articolele 8, 12 și 14 din Convenție nu au fost interpretate până în prezent ca fiind obligația pozitivă pentru statele părți de a pune căsătoria la dispoziția perechilor sexuale (ibid., § 165). 22. Curtea își va concentra examinarea pe întrebarea dacă statul contestat și-a îndeplinit obligația pozitivă de a furniza un cadru juridic care să permită reclamanților să își acorde o recunoaștere și protecție adecvată a relațiilor (a se vedea Coilova și Babulkova c. Bulgaria , nr. 40209/20, § 41, 5 septembrie 2023). În acest scop, acesta trebuie să examineze dacă, având în vedere marja de apreciere acordată acestuia, statul pârât a ajuns la un echilibru echitabil între interesele care se bazează pe care se bazează și interesele reclamanților (a se vedea Buhuceanu și alții c. România , nos 20081/19 și alții 20 , § 75, 23 mai 2023). 23. Nu s-a contestat faptul că legea poloneză încă prevede o singură formă de unire a familiei – o căsătorie cu sex opus – și nu permite nici o formă de recunoaștere juridică pentru cuplurile cu același sex (a se vedea Przybyszewska și alții Prin urmare,

situația diferă semnificativ de cea a unui număr foarte mare de state membre care s-au angajat să își modifice dreptul intern în vederea asigurării că persoanele de același sex beneficiază de protecția efectivă a vieții lor private și de familie (a se vedea Koilova și Babulkova, citate mai sus, § 46). 24. Astfel cum au fost prezentate de solicitanți și demonstrate de faptele cazului, acestea au fost împiedicate să ia concediu pentru îngrijirea partenerului lor bolnav, nu au putut extinde asigurarea de sănătate pentru a acoperi partenerul lor, au fost tratate ca fiind neasociate în domeniul impozitării și nu au putut beneficia de o scutire de impozitare acordată unei taxe de donație la al doilea nivel sau de dreptul de a prezenta o declarație de impozitare comună.

Reclamanții au subliniat faptul că partenerii cu același sex nu ar putea moșteni unul de celălalt, cu excepția cazului în care nu se indică în mod expres într-un testament sau se acordă întreținere în caz de separare sau de moarte. 25. În Polonia, cuplurile cu același sex, în absența recunoașterii oficiale, sunt doar de facto uniunile, chiar dacă – ca în cazul reclamanților – a fost contractată o căsătorie validă în străinătate.

Partenerii de același sex nu se pot baza pe existența relațiilor lor în litigiile cu autoritățile judiciare sau administrative (a se vedea Przybyszewska și alții , citate mai sus § 113). Curtea reiterează că nevoia de a se aplica instanțelor interne pentru protecția nevoilor obișnuite ale cuplului lor este, în sine, un obstacol pentru respectarea vieții lor private și de familie (a se vedea Koilova și Babulkova , citat mai sus § 53). Prin urmare, Curtea concluzionează că refuzând înregistrarea căsătoriilor reclamanților sub orice formă și nu se asigură că au un cadru juridic specific care prevede recunoașterea și protecția, autoritățile poloneze le-au lăsat într-un vid legal și nu au prevăzut nevoile de bază de recunoaștere și protecție a cuplurilor cu același sex într-o relație stabilă și angajată.

Curtea constată că niciuna dintre motivele de interes public prezentate de Guvern nu prevalează asupra interesului reclamanților de a-și recunoaște și proteja în mod adecvat relațiile lor respective prin lege. 27. În special, toate considerațiile referitoare la presupusul lipsă de sprijin pentru acordarea recunoașterii în societatea poloneză și faptul că legea și jurisprudența instanțelor interne nu au permis introducerea unor modificări în acest domeniu au fost deja examinate în hotărârea anterioară a Curții împotriva Poloniei și ar trebui respinse din aceleași motive (a se vedea Przybyszewska și alții , citate mai sus §§ 118 și 120 . 28. Curtea constată că statele membre au o marjă mai extinsă de apreciere în determinarea caracterului exact al regimului juridic care trebuie pus la dispoziția cuplurilor cu același sex.

Cu toate acestea, este important ca protecția acordată de state la același nivel Cuplurile sexuale ar trebui să fie adecvate. În ultimul context, se poate lua în considerare contextul social și cultural al Poloniei. 29. Curtea concluzionează că statul contestat și-a depășit marja de apreciere și nu a respectat obligația sa pozitivă de a se asigura că reclamanții au un cadru juridic specific care prevede recunoașterea și protecția sindicatului lor de același sex, ceea ce constituie o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața lor privată și de familie. Prin urmare, obiecțiile preliminare ale guvernului privind suferința lor nu au un dezavantaj semnificativ și lipsa statutului de victimă (a se vedea punctul 16 de mai sus) trebuie respinse.

30. În consecință, a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție. Reclamanții au susținut că faptul că nu au putut asigura recunoașterea juridică a relațiilor lor constituie o discriminare din motive de orientare sexuală și că se bazează pe art. 14 din Convenția luată coroborat cu art. 8. 32. Având în vedere concluzia sa în temeiul articolului 8, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat dacă, în acest caz, s-a constatat și o încălcare a articolului 14 în legătură cu art. 8 (a se vedea Przybyszewska și alții , citat mai sus § 126). Reclamanții au solicitat diverse sume în ceea ce privește daunele nepecuniare. Al treilea și al patrulea solicitant au solicitat 2.500 de zloți polonezi, echivalent cu 600 de euro (EUR), în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne și în cadrul procedurii dinainte de Curte.

Guvernul a contestat cererile pentru prejudiciu moral și a lăsat reclamația pentru costuri și cheltuieli la discreția Curții. 34. Având în vedere circumstanțele cazului, Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral care ar fi putut fi susținute de reclamanți (a se vedea Fedotova și alții) , citat mai sus, § 235. 35. Având în vedere documentele în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil să se atribuie în comun reclamanților al treilea și al patrulea (depunerea nr. 45301/19) 600 EUR, pentru a acoperi costurile sub toate șefile, plus orice impozit care poate fi taxabil.

Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; aderarea la fond a obiecțiilor preliminare privind lipsa de dezavantaj semnificativ și statutul victimelor și le respinge; declara cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție; deține faptul că nu este necesar să examineze plângerile luate în temeiul articolului 14 din convenție coroborat cu art. 8 din convenție; faptul că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de solicitanți; statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților dna Handzlik-Rosuł și dna Rosuł, în termen de trei luni, 600 EUR (sex sute de euro), plus orice impozit care le poate fi perceput, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care va fi transformat în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 19 septembrie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele adjunct al greffierului APENDIX Lista cazurilor: Nr. cerere nr. Denumire de caz Lodged on Solicitant An of Nasce of Residence Nationality Residence Reprezentat de 58828/12 Formela c. Polonia 31/08/2012 Katarzyna FORMELA 1966 Gdańsk Polish Sylwia FORMELA 1974 Gdańsk polonez Dorota PUDZIANOWSKA 40795/17 Formela v. Polonia 31/05/2017 Sylwia FORMELA 1974 Gdańsk polonez Artur PIETRYKA Dorota PUDZIANOWSKA 55306/18 Formela v. Polonia 15/11/2018 Katarzyna FORMELA 1966 Gdańsk polonez Marcin GÓRSKI 55321/18 Formela v. Polonia 15/11/2018 Sylwia FORMELA 1974 Gdańsk polonez 45301/19 Handzlik-Rosuł și Rosuł v. Polonia 16/08/2019 Marta Agnieszka HANDZLIK-ROSUSUK 1981 Gdańsk Polaică Anna Katarzyna ROSU · 1981 Gdańsk Katarzyna WARECKA

FIRST SECTION

CASE OF FORMELA AND OTHERS v. POLAND (Applications nos. 58828/12 and 4 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 19 September 2024 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Formela and Others v. Poland, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Péter Paczolay , President , Gilberto Felici, Raffaele Sabato , judges , and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision to give notice of the applications to the Polish Government (“the Government”) represented by their Agent, Mr J. Sobczak, of the Ministry of Foreign Affairs; the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants; the comments submitted by the Council of Europe Commissioner for Human Rights, who exercised her right to intervene in the proceedings (Article 36 § 3 of the Convention and Rule 44 § 2 of the Rules of Court); the comments submitted by the following organisations, all of which had been granted leave to intervene by the President of the Section: - the Commissioner for Human Rights of the Republic of Poland; - the International Lesbian, Gay, Bisexual,

Trans and Intersex Association (ILGA) on behalf of the Fédération Internationale pour les Droits Humains (FIDH), European Region of the International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association (ILGA-Europe), Network of European LGBTIQ* Families Associations (NELFA) and the European Commission on Sexual Orientation Law (ECSOL); - the Institute of Psychology, Polish Academy of Sciences; - the Ordo Iuris Institute for Legal Culture; - the Polish Society of Anti-Discrimination Law (on behalf of “Campaign Against Homophobia and Love Does not Exclude” Association); Having deliberated in private on 29 August 2024, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The applicants form same-sex couples who complained under Article 8 of the Convention that their marriages, contracted abroad, had not been registered in Poland while there had been no other form of legal recognition and protection for their respective relationships.

THE FIRST AND SECOND APPLICANTS (M

s

K. FORMELA AND M

s

S. FORMELA)

Proceedings relating to donation, tax returns, social benefits and health insurance 2 . In June 2009 the first applicant received a donation from the second applicant. She indicated to the tax office that the donation was from her “spouse” (being the first and closest group of affiliation, allowed to receive tax free donations). In September 2009 the tax office established that the first applicant was due to pay tax on the donation since it was received from a person falling within the third group – no affiliation. The first applicant appealed but the ruling was upheld on 20 March 2012 by the Supreme Administrative Court.

THE THIRD AND FOURTH APPLICANTS (

M s

M. HANDZLIK-ROSUŁ AND

M s A. ROSUŁ)

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

11. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 OF THE CONVENTION

Admissibility

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

33. The applicants claimed various sums in respect of non-pecuniary damage. The third and the fourth applicants sought 2,500 Polish zlotys, equivalent to 600 euros (EUR), in respect of costs and expenses incurred in the domestic proceedings and in the proceedings before the Court. The Government contested the claims for non-pecuniary damage and left the claim for costs and expenses to the Court’s discretion.