Wegnerová și alții împotriva Cehiei

Šárka WEGNEROVÁ și alții împotriva Republicii Cehe și Radmila MALÁ împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședință la 19 septembrie 2024 în calitate de comitet compus din: Mykola Gnatovskyy , Președintele Kateřina Šimáčková, Úna Ní Raiheardtaigh , judecători și Martina Keller, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererile împotriva Republicii Cehe depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dna Šárka Wegnerová (denumit în continuare „primul reclamant”), dl Radovan Dostál (denumit în continuare „al doilea reclamant”), dna Romana Höll (denumit în continuare „altul solicitant”) și dna Radmila Malá (denumit în continuare „al patrulea reclamant”) au fost reprezentați în fața Curții de către dl Jan Bouček, avocat practicant la Praga.

Cererea se referă la o chestiune de „certitudine juridică” în ceea ce privește suma de compensare acordată reclamanților pentru o lungime excesivă a procedurilor civile, în special în ceea ce privește suma totală de compensare acordată unei terțe persoane, dna Dostálová, atât de autoritățile interne, cât și de Curte (Dostálová c. Republica Cehă (dec.), nr. 35557/21, 24 februarie 2022). Cazul menționat mai sus, Dostálová c. Republica Cehă (nr. 35557/21), a fost chiar în centrul argumentelor reclamanților, atât în fața autorităților interne, cât și în fața Curții. Din acest motiv, se pare oportun să se rezumă în scurt timp principalele fapte relevante pentru cererile prezente.

Al doilea reclamant este căsătorit cu dna Dostálová, reclamantă în cel mai sus Cazul menționat, care a fost parte la aceeași procedură civilă dinaintea instanțelor interne ca și reclamanții (a se vedea mai jos pentru mai multe detalii) și a fost reprezentată atât în fața instanțelor interne, cât și în fața Curții de același reprezentant juridic ca și reclamanții, dl Bouček. La 3 iulie 2021, ea a depus o cerere la Curte, susținând că a primit o compensație insuficientă pentru durata excesivă a acestor proceduri civile. La 30 septembrie 2021, s-a anunțat guvernului această cerere. Prin intermediul reprezentantului său juridic, dna Dostálová a fost trimisă (i) instrucțiuni, în ceh, cu privire la procedura pe care a fost solicitată să o urmeze, și (ii) declarațiile de decontare prietenoase, având în vedere jurisprudența și practica Curții, au apărut că acest caz ar putea fi rezolvat dacă părțile acceptă condițiile de decontare prietenoasă.

Partea relevantă a acestor instrucțiuni se citește după cum urmează: „(...) Există o cerință de confidențialitate strictă în ceea ce privește negocierile de decontare prietenoasă în temeiul articolului 62 § 2, iar orice propunere sau prezentare în acest sens ar trebui să fie prezentată într-un document separat, al cărui conținut nu trebuie să fie menționat în nicio prezentare făcută în contextul procedurii principale.” Întrucât doamna Dostálová și guvernul au ajuns ulterior la o soluție prietenoasă, Curtea și-a lovit cererea din lista de cauze la 24 februarie 2022. Procedura civilă După cum s-a indicat mai sus, la 9 iunie 2009, reclamanții au inițiat, împreună cu un număr mare de reclamanți, inclusiv doamna Dostálová, procedură civilă privind drepturile lor de proprietate.

Procedura a durat (i) în cazul primelor, al doilea și al patrulea solicitanți din 9 iunie 2009 până la 21 iunie 2018, adică aproximativ nouă ani, înainte de două nivele ale instanțelor, și (ii) în cazul celui de-al treilea reclamant, care a depus, de asemenea, un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă, de la 9 iunie 2009 până la 21 septembrie 2019, care este de aproximativ zece ani și trei luni, înainte de trei nivele ale instanțelor. Procedura compensatorie Reclamanții au depus ulterior acțiuni compensatorii în temeiul Legii privind răspunderea statului, cerând compensații pentru lungimea excesivă a procedurii civile de mai sus. Autoritățile interne și instanțele atribuite primului și al doilea reclamant 76.800 de coruna cehă (CZK) fiecare (aprox.

EUR 3,243), către cel de-al treilea reclamant CZK 88.000 (aproximativ 3.715) EUR și pentru al patrulea reclamant CZK 42.000 EUR (aprox 1.773). Unele instanțe interne și-au exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că reclamanții, prin intermediul reprezentantului lor, dl Bouček, au prezentat documente și informații obținute în cursul negocierilor prietenoase de decontare în cazul dnei Dostálová, în scopul de a exercita o presiune asupra instanțelor pentru a acorda reclamanților o cantitate mai mare de compensare. În ceea ce privește reclamantul al patrulea, Curtea Supremă a remarcat că i-a furnizat „ceea ce se numește materiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul reclamantului Marcela Dostálová (app.

nr. 35557/21), care se referă la eforturile instanței respective de a soluționa situația din instanță” și care „CEDH a marcat în mod expres ... ca confidențial (și nu erau tratate ca atare) Curtea Supremă a remarcat, de asemenea, faptul că aceste documente și aceste informații constituie cel mai important element al argumentelor celui de-al patrulea reclamant. Curtea Constituțională a respins apelurile constituționale ale reclamanților vădit nefondat prin hotărârile sale nr. IV. ÚS 1894/22 (în ceea ce privește primele, a doua și a treia reclamante) și nr. IV. ÚS 1744/22 (în ceea ce privește a patra solicitantă). Curtea Constituțională a remarcat, de asemenea, că reclamanții au făcut din nou referire la negocierile de soluționare prietenoase în cazul dnei Dostálová.

De exemplu, aceasta transpiră de la decizia sa relevantă că primii, al doilea și al treilea solicitanți atașați la apelurile lor constituționale, printre altele, „aplicarea la CEDH depusă de ... M. Dostálová“ și „ o scrisoare a CEDH privind examinarea admisibilității cererii sau notificarea Guvernului Republicii Cehe cu privire la posibilitatea unei soluții prietenoase a cazului. Reclamanții încheie, de asemenea, ... o comunicare între reprezentantul reclamanților (care a fost, de asemenea, reprezentantul dnei Dostálová) și agentul guvernamental EVALUAREA TRIBUNALULUI Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie.

Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la încălcarea „securității juridice” din moment ce valoarea compensației acordate de instanțele interne pentru lungimea excesivă a procedurii civile a fost mai mică decât suma combinată de compensare și satisfacție echitabilă acordată dnei Dostálová de autoritățile interne și Curtea. Conform art. 39 § 2 din Convenție și art. 62 § 2 din Regulile Curții, negocierile de aprobare prietenoasă sunt confidențiale.

Această regulă este absolută și nu permite o evaluare individuală a cât de mult detaliu a fost divulgat (a se vedea Glavaš v. Croația) (dec.), nr. 33137/14, 13 septembrie 2016). Constatând importanța acestui principiu, Curtea reiterează că nu se poate exclude că o încălcare a normei de confidențialitate ar putea justifica, în anumite circumstanțe, concluzia că o cerere este inadmisibilă din motive de abuz al dreptului la cerere (a se vedea, de exemplu, Glavaš , menționat mai sus; Benjocki și alții c. Serbia c. (dec.), nr. 5958/07, 6561/07, 8093/07 și 9162/07, 15 decembrie 2009; Miroשubovs și alții c. Letonia , nr. 798/05, § 68, 15 septembrie 2009; Hadrabová c. Republica Cehă (dec.), nr. 42165/02, 25 septembrie 2007). În ceea ce privește prezentul caz, Curtea constată că reclamanții, prin intermediul reprezentantului lor juridic, au făcut o utilizare extinsă a documentelor și a informațiilor referitoare la negocierile prietenoase de decontare din Dostálová În cadrul procedurii dinaintea instanțelor interne, acestea nu s-au limitat la o simplă trimitere la faptul că doamna Dostálová a încheiat o soluție prietenoasă cu Guvernul sau la conținutul deciziei relevante ale Curții fără să dezvăluie detalii privind negocierile de decontare prietenoase, cum ar fi suma implicată sau inițiativele întreprinse (a se vedea, a contrario, Lesnina Veletrgovina d.o.o.

c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.), nr. 37619/04, 2 martie 2010). Dimpotrivă, reclamanții se bazau pe detaliile acestor negocieri de decontare prietenoase, inclusiv sumele exacte implicate, și se pare că au construit întregul caz intern în jurul acestora. Întrucât aceasta se referă la hotărârile instanțelor interne, în principal Curtea Supremă și Curtea Constituțională, reclamanții le-au dezvăluit o serie de documente confidențiale și, în consecință, la alte părți ale procedurii interne. De asemenea, este remarcabil că reclamanții au folosit aceeași strategie procedurală în fața Curții.

Într-adevăr, în cererile lor au făcut referire la detaliile negocierilor prietenoase de decontare în cadrul Dostálová În același timp, ei nu au avansat niciun motiv, mai puțin convingător, pentru nerespectarea cerinței strictă de confidențialitate a negocierilor de decontare prietenoasă în temeiul articolului 39 § 2 din Convenție și al articolului 62 § 2 din Regulamentul Curții. În concluzie, având în vedere că reclamanții, prin intermediul reprezentantului lor juridic, au făcut public în mod intenționat termenii negocierilor și propunerilor de soluționare prietenoase în cauza Dostálová, Curtea consideră că comportamentul lor constituie o încălcare a normei de confidențialitate, care trebuie, de asemenea, considerat un abuz al dreptului de cerere individuală.

Curtea constată că, în orice caz, cererea ar trebui declarată vădit nefondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Reclamanții nu au formulat nici o plângere clară, specifică și justificată cu privire la durata procedurii civile sau proporționalitatea compensației acordate acestora; în schimb, acestea au invocat doar o încălcare a „certitudinii juridice”, care este clar abuzată. Rezultă că cererile lor sunt inadmisibile în temeiul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție ca abuz al dreptului la cerere și trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să se alăture cererilor. Declară că cererile sunt inadmisibile.

Mykola Gnatovsky Adjunct Registry Președintele Apendice Lista cauzelor nr. cerere nr. Denumirea cazului Lodged on Solicitant An of Nighting Place of Residence Nationality Representat de 14025/23 Wegnerová și alții c. Republica Cehă 25/03/2023 Šárka WEGNEROVÁ 1972 Praga Ceh Radovan DOSTÁL 1973 Praga Ceh Romana HÖLL 1951 Praga Ceh Jan BOUČEK 14077/23 Malá c. Republica Cehă 25/03/2023 Radmila MALÁ 1931 Praga Ceh Jan BOUČEK

FIFTH SECTION

DECISION Applications nos. 14025/23 and 14077/23 Šárka WEGNEROVÁ and Others against the Czech Republic and Radmila MALÁ against the Czech Republic The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 19 September 2024 as a Committee composed of: Mykola Gnatovskyy , President , Kateřina Šimáčková, Úna Ní Raifeartaigh , judges , and Martina Keller, Deputy Section Registrar, Having regard to the applications against the Czech Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein; Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicants, Ms Šárka Wegnerová (hereinafter “the first applicant”), Mr Radovan Dostál (hereinafter “the second applicant”), Ms Romana Höll (hereinafter “the third applicant”) and Ms Radmila Malá (hereinafter “the fourth applicant”), were represented before the Court by Mr Jan Bouček, lawyer practising in Prague. The applications concern an issue of “legal certainty” in regard to the amount of compensation awarded to the applicants for excessive length of civil proceedings, especially in relation to the total amount of compensation awarded to a third person, Ms Dostálová, by both domestic authorities and the Court ( Dostálová v. the Czech Republic (dec.), no. 35557/21, 24 February 2022). Background The above-mentioned case, Dostálová v. the Czech Republic (no. 35557/21), has been at the very centre of the applicants’ arguments both before the domestic authorities and before this Court.

For this reason, it appears appropriate to summarise briefly the main facts relevant for the present applications. The second applicant is married to Ms Dostálová, applicant in the above ‑ mentioned case, who was party to the same civil proceedings before the domestic courts as the applicants (see below for further details). She was represented both before the domestic courts and the Court by the same legal representative as the applicants, Mr Bouček. On 3 July 2021 she lodged an application with the Court, claiming that she had received insufficient compensation for the excessive length of those civil proceedings. On 30 September 2021 notice of that application was given to the Government.

Through her legal representative, Ms Dostálová was sent (i) instructions, in Czech, on the procedure that she was asked to follow, and (ii) friendly settlement declarations as, in the light of the jurisprudence and practice of the Court, it appeared that the case could be settled if the parties accepted the terms of friendly settlements.

The relevant part of these instructions read as follows: “(...) There is a requirement of strict confidentiality in respect of friendly settlement negotiations under Rule 62 § 2, and any proposals or submissions in this respect should be set out in a separate document, the content of which must not be referred to in any submissions made in the context of the main proceedings.” As Ms Dostálová and the Government subsequently reached a friendly settlement, the Court struck her application from its list of cases on 24 February 2022. Civil proceedings As indicated above, on 9 June 2009 the applicants initiated, together with a large number of other plaintiffs including Ms Dostálová, civil proceedings concerning their property rights.

The proceedings lasted (i) in case of the first, second and fourth applicants from 9 June 2009 to 21 June 2018, that is approximately nine years, before two levels of courts, and (ii) in the case of the third applicant, who had also lodged an appeal on points of law with the Supreme Court, from 9 June 2009 to 21 September 2019, that is approximately ten years and three months, before three levels of courts. Compensatory proceedings The applicants subsequently lodged compensatory actions by virtue of the State Liability Act, seeking compensation for the excessive length of the above civil proceedings. The domestic authorities and courts awarded to the first and second applicants 76,800 Czech korunas (CZK) each (approx.

EUR 3,243), to the third applicant CZK 88,000 (approx. EUR 3,715) and to the fourth applicant CZK 42,000 (approx. EUR 1,773). Some of the domestic courts expressed their discontent with the fact that the applicants, through their representative Mr Bouček, had submitted documents and information obtained in the course of friendly settlement negotiations in the case of Ms Dostálová, apparently with an aim to put pressure on the courts to award a higher amount of compensation to the applicants. In respect of the fourth applicant, the Supreme Court noted that she had provided it with “ so-called materials of the European Court of Human Rights in the case of the applicant Marcela Dostálová (app.

no. 35557/21) which concern the efforts of that court to settle the case out of court ” and which “ ECtHR had expressly marked ... as confidential (and they were not being treated as such) ”. The Supreme Court also noted that these documents and this information formed the very core of the fourth applicant’s arguments. The Constitutional Court dismissed the applicants’ constitutional appeals as manifestly ill-founded by its decisions no. IV. ÚS 1894/22 (in respect of the first, second and third applicants) and no. IV. ÚS 1744/22 (in respect of the fourth applicant). The Constitutional Court also noted that the applicants again extensively referred to the friendly settlement negotiations in the case of Ms Dostálová.

For example, it transpires from its relevant decision that the first, second and third applicants attached to their constitutional appeals, inter alia , “ application to the ECtHR lodged by ... M. Dostálová ” and “ a letter from the ECtHR concerning the consideration of the admissibility of the application, or the notification of the Government of the Czech Republic on the possibility of a friendly settlement of the case. The applicants also enclose ... a communication between the applicants’ representative (who was also Ms Dostálová’s representative) and the Government Agent ”.

THE COURT’S ASSESSMENT

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision. The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention of the violation of their “legal certainty” since the amount of compensation awarded to them by the domestic courts for the excessive length of the civil proceedings was lower than the combined amount of compensation and just satisfaction awarded to Ms Dostálová by the domestic authorities and the Court. According to Article 39 § 2 of the Convention and Rule 62 § 2 of the Rules of Court, friendly-settlement negotiations are confidential.

This rule is absolute and does not allow for an individual assessment of how much detail was disclosed (see Glavaš v. Croatia (dec.), no. 33137/14, 13 September 2016). Noting the importance of this principle, the Court reiterates that it cannot be ruled out that a breach of the rule of confidentiality might, in certain circumstances, justify the conclusion that an application is inadmissible on the grounds of an abuse of the right of application (see, for example, Glavaš , cited above; Benjocki and Others v. Serbia (dec.), nos.

5958/07, 6561/07, 8093/07 and 9162/07, 15 December 2009; Miroļubovs and Others v. Latvia , no. 798/05, § 68, 15 September 2009; Hadrabová v. the Czech Republic (dec.), no. 42165/02, 25 September 2007). Turning to the present case, the Court notes that the applicants, through their legal representative, made extensive use of documents and information pertaining to the friendly settlement negotiations in the Dostálová case in the proceedings before the domestic courts. They did not limit themselves to a mere reference to the fact that Ms Dostálová had concluded a friendly settlement with the Government or to the content of the Court’s relevant strike-out decision without revealing details of the friendly settlement negotiations, such as the amount involved or the initiatives undertaken (see, a contrario, Lesnina Veletrgovina d.o.o.

v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.), no. 37619/04, 2 March 2010). On the contrary, the applicants relied on the details of those friendly settlement negotiations, including the exact amounts involved, and apparently built their whole domestic case around them. As it transpires from the decisions of the domestic courts, mainly the Supreme Court and the Constitutional Court, the applicants disclosed a number of confidential documents to them and, in consequence, to other parties to the domestic proceedings. It is also noteworthy that the applicants used the same procedural strategy before the Court. Indeed, in their applications they referred extensively to the details of friendly settlement negotiations in the Dostálová case.

At the same time, they did not advance any, let alone convincing, reasons for failing to respect the requirement of strict confidentiality of the friendly settlement negotiations pursuant to Article 39 § 2 of the Convention and Rule 62 § 2 of the Rules of Court. In conclusion, given that the applicants, through their legal representative, intentionally made public the terms of the friendly settlement negotiations and proposal in the Dostálová case, the Court considers that their conduct amounted to a breach of the rule of confidentiality, which must also be considered to constitute an abuse of the right of individual application. The Court notes that, in any event, the applications would have to be declared manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention.

The applicants did not formulate any clear, specific and substantiated complaints regarding the length of the civil proceedings or proportionality of the compensation awarded to them; instead, they merely claimed a violation of their “legal certainty”, which is clearly misconceived. It follows that their applications are inadmissible under Article 35 § 3 (a) of the Convention as an abuse of the right of application and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 thereof. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications. Declares the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 10 October 2024. Martina Keller Mykola Gnatovskyy Deputy Registrar President Appendix List of cases No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 14025/23 Wegnerová and Others v. the Czech Republic 25/03/2023 Šárka WEGNEROVÁ 1972 Prague Czech Radovan DOSTÁL 1973 Prague Czech Romana HÖLL 1951 Prague Czech Jan BOUČEK 2. 14077/23 Malá v. the Czech Republic 25/03/2023 Radmila MALÁ 1931 Prague Czech Jan BOUČEK