ÖZEL v. TURKEY

Decizia nr. 35139/06 Mehmet Veysi ÖZEL împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 1 iulie 2014 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Paul Lemmens, Egidijus Kūris, judecători și Abel Campos, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 iulie 2006, având în vedere deliberarea, hotărârea următoarea: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, dl Mehmet Veysi Özel, este un cetățean turc, care s-a născut în 1971 și este în prezent condamnat la închisoare în İzmir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna B Mersinli, avocat practicant la İzmir. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 5 din Convenție. În temeiul articolului 3 din Convenție, a susținut că a fost supus bolnav În timp ce a fost în custodie de poliție, a susținut, de asemenea, că ancheta privind acuzațiile sale de maltratare nu a fost eficace. Considerând la art. 5 din Convenție, reclamantul se plâng în continuare cu privire la lungimea excesivă a custodiei sale de poliție. Prin scrisoarea din 11 martie 2014, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 6 ianuarie 2014 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Martie 2014, reprezentantul reclamantului nu a fost prezent. A fost notificat ca ea ar trebui să colecteze postul înregistrat din biroul poștal. Niciun răspuns nu a fost primit până în prezent. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista sa de cazuri. Abel Campos Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 35139/06

Mehmet Veysi ÖZEL

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 1

July 2014 as a Committee composed of:

Nebojša Vučinić,

President,

Paul Lemmens,

Egidijus Kūris,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 14 July 2006,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Mehmet Veysi Özel, is a Turkish national, who was born in 1971 and is currently serving a prison sentence in İzmir. He was represented before the Court by Ms B Mersinli, a lawyer practising in İzmir. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

2.

The applicant complained under Articles 3 and 5 of the Convention. Under Article 3 of the Convention, he alleged that he was subjected to ill

‑

treatment while he was in police custody. He further argued that the investigation into his allegations of ill-treatment had not been effective. Relying on Article 5 of the Convention, the applicant further complained about the excessive length of his police custody.

3.

By a letter dated 11 March 2014, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 6 January 2014 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. When the registered post arrived at her address on 20

March 2014, the applicant’s representative was not present. Notification was given that she should collect the registered post from the post office. No response has been received to date.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Abel Campos

Nebojša Vučinić

Deputy Registrar

President