DURSUN v. TURKEY

Decizia nr. 58053/10 Serkan DURSUN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 25 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Abel Campos, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 august 2010, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Serkan Dursun, este un național turc, care s-a născut în 1973 și a fost încarcerat pe viață în închisoarea de tip Diyarbakır D la momentul cererii. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl H. Dursun. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul este invalid. El se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de închisoare din închisoarea Erzurum H-Type, unde a fost păstrat timp de șaisprezece luni și nu a fost adaptat la nevoile sale specifice. Clădirile reclamantului au fost comunicate guvernului, care a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reprezentantului reclamantului, care a fost invitat să își prezinte propriile observații. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 10 iulie 2014, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat la 30 mai 2014. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Potrivit informațiilor obținute de pe site-ul oficial al Serviciului Poștal turc, la 1 august 2014, această scrisoare a fost primită de reprezentant. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista sa de cazuri. Abel Campos Paul Lemmens grefier adjunct Președintele

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 58053/10

Serkan DURSUN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 25

November 2014 as a Committee composed of:

Paul Lemmens,

President,

Robert Spano,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 18 August 2010,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Serkan Dursun, is a Turkish national, who was born in 1973 and he was serving a life imprisonment in the Diyarbakır D-type Prison at the time of the application. He was represented before the Court by Mr H. Dursun. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

2.

The applicant is disabled. He complains under Article 3 of the Convention about the prison conditions in Erzurum H-Type Prison where he was kept for sixteen months and was not adapted to his specific needs. The applicant’s complaints were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant’s representative, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

3.

By a letter dated 10 July 2014, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 30 May 2014. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. According to the information obtained from the official website of the Turkish Postal Service, on 1 August 2014 this letter was received by the representative. However, no response has been received.

THE LAW

4.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Abel Campos

Paul Lemmens

Deputy Registrar

President