GÖKOĞLU v. TURKEY

Decizia nr. 35665/04 Ali Ercan GÖKOδLU împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 iulie 2014 în calitate de comitet compus din: András Sajó, președinte, Helen Keller, Robert Spano, judecători și Abel Campos, secretar adjunct, având în vedere cererea depusă la 16 august 2004, după ce a deliberat, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, Ali Ercan Gökoğlu, este un cetățean turc, născut în 1968 și locuiește în Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna E. İșbulur, un avocat practicant la Istanbul. În momentul materialului, reclamantul a fost proprietarul și editorul în șeful unei reviste politice săptămânale. Publicarea revistei a fost suspendată în mod regulat de Curtea de Securitate de Stat din Istanbul în temeiul articolului 5 din Legea nr. 3713 (Legea privind prevenirea terorismului), pe baza diferitelor rapoarte de știri și articole. Prin acuzarea din 12 iulie 2002, reclamantul a fost acuzat de incitarea persoanelor la ură sau ostilitate în temeiul articolului 312 din fostul Cod penal și de diseminarea propagandei separatiste împotriva unității indivizibile a statului în temeiul articolului 8 din Legea nr. 3713. Procedura penală era încă în așteptare atunci când cererea a fost depusă Curții Prin scrisorile din 21 octombrie 2009, 19 octombrie 2010 (menționate prin post înregistrat) și, respectiv, 7 noiembrie 2013 (menționate prin post înregistrat), reprezentantul reclamantului a fost solicitat să prezinte documente și informații suplimentare cu privire la acest caz. În fiecare ocazie, reprezentantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să trageți cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa. Abel Campos András Sajó Registrul Adjunct Președintele

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 35665/04

Ali Ercan GÖKOĞLU

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 1 July 2014 as a Committee composed of:

András Sajó, President,

Helen Keller,

Robert Spano, judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 16 August 2004,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Ali Ercan Gökoğlu, is a Turkish national, who was born in 1968 and lives in Istanbul. He was represented before the Court by Ms. E. İ. İșbulur, a lawyer practising in Istanbul.

At the material time, the applicant was the owner and the editor in chief of a weekly political magazine. The publication of the magazine was regularly suspended by the Istanbul State Security Court pursuant to section

6

(5) of Law no. 3713 (the Prevention of Terrorism Act), based on various news reports and articles. The impugned publications were deemed to be propaganda in favour of armed terrorist organisations. By an indictment dated 12 July 2002, the applicant was charged with inciting people to hatred or hostility under Article 312 of the former Criminal Code, and with disseminating separatist propaganda against the indivisible unity of the State under section 8 of Law no. 3713. The criminal proceedings were still pending when the application was lodged with the Court

By letters dated, 21 October 2009, 19 October 2010 (sent by registered post) and 7 November 2013 (sent by registered post) respectively, the applicant’s representative was requested to submit further documents and information about the case. On each occasion, the representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. However, no response has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Abel Campos

András Sajó

Deputy Registrar

President