CtEDO 10.07.2014 Auto

MIĶELSONS v. LATVIA

RESPONDENT
LVA
HOTĂRÂRE
10.07.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MIĶELSONS v. LATVIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 10 iulie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 46413/10 Kārlis MIשELSONS împotriva Letoniei depusă la 9 august 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kārlis Miδelsons, este un național leton, născut în 1959 și locuiește în Riga. El este reprezentat în fața Curții de către dl Rusanovs, un avocat care practică în Riga. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea reclamantului A fost președintă a societății mixte de stat „L”. La 14 iunie 2010, Biroul pentru prevenirea și combaterea corupției ( Korupcijas novēršanas un apkarošanas birojs ) a deschis o anchetă penală cu privire la posibilele activități ilegale ale funcționarilor săi. La 15 iunie 2010, între 7.40 și 10.40 a.m. Biroul a căutat locul de reședință al reclamantului. Reclamantul a fost autorizat să facă un singur apel telefonic, la avocatul său. El a contactat avocatul său, care a sosit la locul de căutare la 9.38 a.m. Potrivit reclamantului, în timpul căutării, ofițerii Biroului pentru Prevenție și Combaterea Corupției și-au controlat mișcarea și el nu a putut părăsi apartamentul. În aceeași zi, la 11.15 a.m. reclamantul a fost informat oficial cu privire la arestarea, chiar dacă căutarea nu a dezvăluit nici o dovadă care să ateste implicarea sa în presupusa activitate criminală. În acea zi alți șapte suspecți au fost arestați. Între 11.21 și 11.34 a.m., au fost întocmite procesul-verbal privind arestarea reclamantului. În procesul-verbal, s-a înregistrat că reclamantul a fost arestat la 15 Iunie 2010, la 11.15 a.m. cu privire la suspiciunile de abuz de poziție oficială cu intenția de a obține beneficii materiale și suspiciunile de susținere de legalizare a fondurilor obținute ilegal. Reclamantul a semnat procesul-verbal care indică faptul că nu exista niciun motiv pentru arestarea sa. Investigatorul Biroului pentru Prevenirea și Combaterea Corupției, A.R., a servit reclamantului o decizie declarându-i un suspect în anchetă. Această decizie a furnizat detalii suplimentare cu privire la acuzațiile împotriva reclamantului. În special, a specificat perioada de timp în care au fost comise presupusele infracțiuni. Acesta a indicat, de asemenea, numele altor presupuse co-proiecte de construcții în legătură cu care reclamantul ar fi asigurat hotărârile favorabile. În aceeași zi, după ora 9.00, A.R. a servit la reclamant moțiunea ei, adresată Curții de districtul Centrului de la Riga (Rīgas pilsētas Centra rajona cravata 10. În aceeași zi, la 9.20 a.m., avocatul reclamantului, referindu-se la art. 4 din Convenție, a solicitat A.R. să-i furnizeze documentul în sprijinul propunerii menționate la începutul audierii de detenție. Această cerere a fost refuzată. 11. În aceeași zi, la 10.04 a.m. reclamantul a fost înaintat pentru o audiere de detenție în fața judecătorului investigator al Tribunalului de District al Centrului Orașului Riga, R.S. 12. Avocatul reclamantului a cerut din nou documentul în sprijinul cererii de detenție anterioară reclamantului. Această cerere a fost refuzată. 13. El susține, de asemenea, că procesul-verbal privind arestarea reclamantului nu a fost înființat imediat după arestarea sa. Avocatul a remarcat că arestarea a fost permisă pentru o perioadă de până la 48 de ore. El a propus, de asemenea, aplicarea unei măsuri mai leniste în ceea ce privește reclamantul, cum ar fi eliberarea sa pe cauțiune. 14. R.S. a autorizat detenția anterioară a reclamantului. (i) Suspectări rezonabile 15. În ceea ce privește suspiciunile că reclamantul a comis presupuse infracțiuni, argumentul R.S. a citit după cum urmează: „...informațiile despre faptele aduse în cadrul procedurii penale, anume procesul de căutare, minutele de inspecție, declarațiile [și] alte elemente ale procedurii penale cauzează suspiciuni că [reclamantul] a comis infracțiunile în legătură cu care a fost deschisă procedura penală...” (ii) Riscul prezentat de reclamant 16. R.S. a constatat că există riscul ca reclamantul să obstrucționeze procedura penală și să comită alte infracțiuni. Pe de altă parte, R.S. a respins riscul ca reclamantul să evite procedurile, susținut de investigator. (iii) Alte măsuri mai bune 17. Judecătorul investigator al Curții de district din Centrul Orașului de Riga, R.S., a considerat că numai măsura de detenție în reținere ar asigura cursul normal al procedurii preliminare. (b) apel împotriva detenției anterioare 18. La 21 iunie 2010, avocatul reclamantului a apelat împotriva hotărârii menționate anterior la Curtea Regională de Riga (Rīgas apgabaltiesa) La 5 iulie 2010, el a completat recursul. 19. În recursul avocatului reclamantului a solicitat ca Curtea Regională să acorde, înainte de audiere de recurs, accesul la materialele pentru a putea contesta în mod eficient detenția anterioară a reclamantului. 20. La 6 iulie 2010, audierea de recurs a avut loc în fața judecătorului Curții Regionale de Riga, G.K. 21. În ceea ce privește accesul la materialul de caz, ea a motivat după cum urmează: „Un oficial responsabil al procedurii penale prezintă unui judecător investigator și un judecător superior documentul de caz pentru a evalua motivele de detenție prealabilă. Acest document este examinat de către judecătorul investigator și judecătorul superior ... și această informație este secretul investigației ca pentru părțile care nu desfășoară procedura.” 22. G.K. a refuzat recursul și a susținut hotărârea impușită. (i) Suspectul rezonabil 23. În ceea ce privește suspiciunile că reclamantul a comis infracțiunile în cauză, G.K. a dat următoarea raționare: „Material de caz a fost furnizat instanței. [Ia] a avut suficient timp pentru evaluarea lor. Curtea, la fel ca [curtea inferioară], concluzionează că au fost obținute informații concrete despre fapte în cadrul procedurii penale, care au provocat suspiciuni că [reclamantul] a comis infracțiunile i-au incriminat. Curtea a ajuns la această concluzie după ce a fost familiarizată cu documentul din caz, cu minutele activităților de investigare [și] declarațiile martorilor, și acordând o atenție deosebită informațiilor obținute prin intermediul activității de investigație speciale, care au fost desfășurate cu mult timp înainte de deschiderea procedurii penale.” (ii) Risc prezentat de reclamant 24. G.K. a susținut că există riscul că reclamantul ar putea obstrucționa procedurile penale. Cu toate acestea, ea a exclus riscul de încălcare a infracțiunilor. (iii) Altă măsură mai liniștită 25. G.K. a susținut concluzia judecătorului investigator că nici o altă măsură nu ar putea compensa riscul de obstrucție a anchetei prezentate de solicitant. 26. Legea de procedură penală în ceea ce privește termenul de arestare prevede următoarele: Secțiunea 263: Arestul este privarea libertății unei persoane pentru ... până la patruzeci și opt ore fără decizia de a investiga judecătorul...” Secțiunea 268 Timp-limit de arestare „... (3) În cazul în care o persoană arestat este declarată suspect sau acuzată ... [și] măsura de securitate aleasă este legată de privarea libertății sale, persoana poate fi deținută într-o instituție de detenție pe termen scurt până când este adusă în fața unui judecător de investigare, observand termenul de patruzeci și opt de ore de la momentul arestării sale factuale.” Secțiunea 269 Eliberarea persoanei arestate „(1) O persoană arestat este eliberată imediat dacă: ... 4) termenul pentru arestarea prevăzută de lege a expirat. ...” 28. Secțiunea 272 alineatul (1) din Legea de procedură penală, în măsura în care se menționează după cum urmează: „(1) Detenția preventivă poate fi aplicată numai în cazul în care au fost colectate informații concrete în cadrul procedurii penale cu privire la astfel de fapte care atestă suspiciunile că o persoană a comis o infracțiune, pedepsită de privare de libertate...” COMPLAINTE 29. Reclamantul, referindu-se la art. 5 §§ §§ 1 litera (c), 3 și 4 din Convenție, se plânge că, de fapt, a fost arestat la 15 iunie. 2010, la ora 7.40 și că el nu a fost adus în fața judecătorului de investigare în termenul de 48 de ore de la momentul arestării sale, în conformitate cu legislația internă și că instanța internă nu a reușit să-și evalueze argumentul în acest sens. 30. În baza articolului 5 §§ 1 litera (c), 3 și 4 din Convenție, reclamantul se plânge că instanța internă nu a stabilit existența unor suspiciuni rezonabile că a comis infracțiunile presupuse. 31. Reclamantul se plânge că, datorită refuzului accesului la documentele referitoare la circumstanțele care justifică detenția anterioară, nu a putut contesta în mod eficient, ceea ce a condus la o încălcare a articolului 5 §§ 2 și 4 din Convenție. Reclamantul a fost „privat de libertate” în sensul articolului 5 din Convenție la 15 iunie 2010, la ora 7.40 (a se vedea, de exemplu, Creangă v. România [GC], nr. 29226/03, 23 februarie 2012)? Legea internă a solicitat ca reclamantul să fie adus în fața unui judecător de investigare în termen de 48 de ore de la momentul arestării sale? A fost această cerință respectată în cazul reclamantului - a fost el privat de libertate “în conformitate cu o procedură prevăzută de lege” conform articolului § 1 din Convenție? Instanțele interne au evaluat rezonabilitatea unei suspiciuni că reclamantul a comis infracțiunile presupuse – art. 5 § 1 litera (c) din Convenție – atunci când autorizează și decide cu privire la detenția anterioară, conform articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenția? Reclamantul a refuzat accesul la documentele referitoare la circumstanțele care justifică detenția sa? A fost faptul că negarea în conformitate cu egalitatea de arme, conform articolului 5 § 4 din Convenție, în ceea ce privește procedurile în fața instanțelor interne în care a fost decisă detenția anterioară a reclamantului (a se vedea, de exemplu, Mooren c. Germania [GC], nr. 11364/03, 9 iulie 2009)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă