Comunicat la 10 iulie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 46413/10 Kārlis MIשELSONS împotriva Letoniei depusă la 9 august 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kārlis Miδelsons, este un național leton, născut în 1959 și locuiește în Riga. El este reprezentat în fața Curții de către dl Rusanovs, un avocat care practică în Riga. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea reclamantului A fost președintă a societății mixte de stat „L”. La 14 iunie 2010, Biroul pentru prevenirea și combaterea corupției ( Korupcijas novēršanas un apkarošanas birojs ) a deschis o anchetă penală cu privire la posibilele activități ilegale ale funcționarilor săi. La 15 iunie 2010, între 7.40 și 10.40 a.m. Biroul a căutat locul de reședință al reclamantului. Reclamantul a fost autorizat să facă un singur apel telefonic, la avocatul său. El a contactat avocatul său, care a sosit la locul de căutare la 9.38 a.m. Potrivit reclamantului, în timpul căutării, ofițerii Biroului pentru Prevenție și Combaterea Corupției și-au controlat mișcarea și el nu a putut părăsi apartamentul. În aceeași zi, la 11.15 a.m. reclamantul a fost informat oficial cu privire la arestarea, chiar dacă căutarea nu a dezvăluit nici o dovadă care să ateste implicarea sa în presupusa activitate criminală. În acea zi alți șapte suspecți au fost arestați. Între 11.21 și 11.34 a.m., au fost întocmite procesul-verbal privind arestarea reclamantului. În procesul-verbal, s-a înregistrat că reclamantul a fost arestat la 15 Iunie 2010, la 11.15 a.m. cu privire la suspiciunile de abuz de poziție oficială cu intenția de a obține beneficii materiale și suspiciunile de susținere de legalizare a fondurilor obținute ilegal. Reclamantul a semnat procesul-verbal care indică faptul că nu exista niciun motiv pentru arestarea sa. Investigatorul Biroului pentru Prevenirea și Combaterea Corupției, A.R., a servit reclamantului o decizie declarându-i un suspect în anchetă. Această decizie a furnizat detalii suplimentare cu privire la acuzațiile împotriva reclamantului. În special, a specificat perioada de timp în care au fost comise presupusele infracțiuni. Acesta a indicat, de asemenea, numele altor presupuse co-proiecte de construcții în legătură cu care reclamantul ar fi asigurat hotărârile favorabile. În aceeași zi, după ora 9.00, A.R. a servit la reclamant moțiunea ei, adresată Curții de districtul Centrului de la Riga (Rīgas pilsētas Centra rajona cravata 10. În aceeași zi, la 9.20 a.m., avocatul reclamantului, referindu-se la art. 4 din Convenție, a solicitat A.R. să-i furnizeze documentul în sprijinul propunerii menționate la începutul audierii de detenție. Această cerere a fost refuzată. 11. În aceeași zi, la 10.04 a.m. reclamantul a fost înaintat pentru o audiere de detenție în fața judecătorului investigator al Tribunalului de District al Centrului Orașului Riga, R.S. 12. Avocatul reclamantului a cerut din nou documentul în sprijinul cererii de detenție anterioară reclamantului. Această cerere a fost refuzată. 13. El susține, de asemenea, că procesul-verbal privind arestarea reclamantului nu a fost înființat imediat după arestarea sa. Avocatul a remarcat că arestarea a fost permisă pentru o perioadă de până la 48 de ore. El a propus, de asemenea, aplicarea unei măsuri mai leniste în ceea ce privește reclamantul, cum ar fi eliberarea sa pe cauțiune. 14. R.S. a autorizat detenția anterioară a reclamantului. (i) Suspectări rezonabile 15. În ceea ce privește suspiciunile că reclamantul a comis presupuse infracțiuni, argumentul R.S. a citit după cum urmează: „...informațiile despre faptele aduse în cadrul procedurii penale, anume procesul de căutare, minutele de inspecție, declarațiile [și] alte elemente ale procedurii penale cauzează suspiciuni că [reclamantul] a comis infracțiunile în legătură cu care a fost deschisă procedura penală...” (ii) Riscul prezentat de reclamant 16. R.S. a constatat că există riscul ca reclamantul să obstrucționeze procedura penală și să comită alte infracțiuni. Pe de altă parte, R.S. a respins riscul ca reclamantul să evite procedurile, susținut de investigator. (iii) Alte măsuri mai bune 17. Judecătorul investigator al Curții de district din Centrul Orașului de Riga, R.S., a considerat că numai măsura de detenție în reținere ar asigura cursul normal al procedurii preliminare. (b) apel împotriva detenției anterioare 18. La 21 iunie 2010, avocatul reclamantului a apelat împotriva hotărârii menționate anterior la Curtea Regională de Riga (Rīgas apgabaltiesa) La 5 iulie 2010, el a completat recursul. 19. În recursul avocatului reclamantului a solicitat ca Curtea Regională să acorde, înainte de audiere de recurs, accesul la materialele pentru a putea contesta în mod eficient detenția anterioară a reclamantului. 20. La 6 iulie 2010, audierea de recurs a avut loc în fața judecătorului Curții Regionale de Riga, G.K. 21. În ceea ce privește accesul la materialul de caz, ea a motivat după cum urmează: „Un oficial responsabil al procedurii penale prezintă unui judecător investigator și un judecător superior documentul de caz pentru a evalua motivele de detenție prealabilă. Acest document este examinat de către judecătorul investigator și judecătorul superior ... și această informație este secretul investigației ca pentru părțile care nu desfășoară procedura.” 22. G.K. a refuzat recursul și a susținut hotărârea impușită. (i) Suspectul rezonabil 23. În ceea ce privește suspiciunile că reclamantul a comis infracțiunile în cauză, G.K. a dat următoarea raționare: „Material de caz a fost furnizat instanței. [Ia] a avut suficient timp pentru evaluarea lor. Curtea, la fel ca [curtea inferioară], concluzionează că au fost obținute informații concrete despre fapte în cadrul procedurii penale, care au provocat suspiciuni că [reclamantul] a comis infracțiunile i-au incriminat. Curtea a ajuns la această concluzie după ce a fost familiarizată cu documentul din caz, cu minutele activităților de investigare [și] declarațiile martorilor, și acordând o atenție deosebită informațiilor obținute prin intermediul activității de investigație speciale, care au fost desfășurate cu mult timp înainte de deschiderea procedurii penale.” (ii) Risc prezentat de reclamant 24. G.K. a susținut că există riscul că reclamantul ar putea obstrucționa procedurile penale. Cu toate acestea, ea a exclus riscul de încălcare a infracțiunilor. (iii) Altă măsură mai liniștită 25. G.K. a susținut concluzia judecătorului investigator că nici o altă măsură nu ar putea compensa riscul de obstrucție a anchetei prezentate de solicitant. 26. Legea de procedură penală în ceea ce privește termenul de arestare prevede următoarele: Secțiunea 263: Arestul este privarea libertății unei persoane pentru ... până la patruzeci și opt ore fără decizia de a investiga judecătorul...” Secțiunea 268 Timp-limit de arestare „... (3) În cazul în care o persoană arestat este declarată suspect sau acuzată ... [și] măsura de securitate aleasă este legată de privarea libertății sale, persoana poate fi deținută într-o instituție de detenție pe termen scurt până când este adusă în fața unui judecător de investigare, observand termenul de patruzeci și opt de ore de la momentul arestării sale factuale.” Secțiunea 269 Eliberarea persoanei arestate „(1) O persoană arestat este eliberată imediat dacă: ... 4) termenul pentru arestarea prevăzută de lege a expirat. ...” 28. Secțiunea 272 alineatul (1) din Legea de procedură penală, în măsura în care se menționează după cum urmează: „(1) Detenția preventivă poate fi aplicată numai în cazul în care au fost colectate informații concrete în cadrul procedurii penale cu privire la astfel de fapte care atestă suspiciunile că o persoană a comis o infracțiune, pedepsită de privare de libertate...” COMPLAINTE 29. Reclamantul, referindu-se la art. 5 §§ §§ 1 litera (c), 3 și 4 din Convenție, se plânge că, de fapt, a fost arestat la 15 iunie. 2010, la ora 7.40 și că el nu a fost adus în fața judecătorului de investigare în termenul de 48 de ore de la momentul arestării sale, în conformitate cu legislația internă și că instanța internă nu a reușit să-și evalueze argumentul în acest sens. 30. În baza articolului 5 §§ 1 litera (c), 3 și 4 din Convenție, reclamantul se plânge că instanța internă nu a stabilit existența unor suspiciuni rezonabile că a comis infracțiunile presupuse. 31. Reclamantul se plânge că, datorită refuzului accesului la documentele referitoare la circumstanțele care justifică detenția anterioară, nu a putut contesta în mod eficient, ceea ce a condus la o încălcare a articolului 5 §§ 2 și 4 din Convenție. Reclamantul a fost „privat de libertate” în sensul articolului 5 din Convenție la 15 iunie 2010, la ora 7.40 (a se vedea, de exemplu, Creangă v. România [GC], nr. 29226/03, 23 februarie 2012)? Legea internă a solicitat ca reclamantul să fie adus în fața unui judecător de investigare în termen de 48 de ore de la momentul arestării sale? A fost această cerință respectată în cazul reclamantului - a fost el privat de libertate “în conformitate cu o procedură prevăzută de lege” conform articolului § 1 din Convenție? Instanțele interne au evaluat rezonabilitatea unei suspiciuni că reclamantul a comis infracțiunile presupuse – art. 5 § 1 litera (c) din Convenție – atunci când autorizează și decide cu privire la detenția anterioară, conform articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenția? Reclamantul a refuzat accesul la documentele referitoare la circumstanțele care justifică detenția sa? A fost faptul că negarea în conformitate cu egalitatea de arme, conform articolului 5 § 4 din Convenție, în ceea ce privește procedurile în fața instanțelor interne în care a fost decisă detenția anterioară a reclamantului (a se vedea, de exemplu, Mooren c. Germania [GC], nr. 11364/03, 9 iulie 2009)?
Communicated on 10 July 2014
Application no. 46413/10
Kārlis MIĶELSONS against Latvia
lodged on 9 August 2010
1.
The applicant, Mr Kārlis Miķelsons, is a Latvian national, who was born in 1959 and lives in Riga. He is represented before the Court by Mr
E.
Rusanovs, a lawyer practising in Riga.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
The applicant’s arrest
3.
The applicant was a chairperson of the State-owned joint stock company “L.”. On 14 June 2010 the Bureau for the Prevention and Combating of Corruption (
Korupcijas novēršanas un apkarošanas birojs
) opened a criminal investigation into possible unlawful activities of its officials.
4.
On 15 June 2010, between 7.40 a.m. and 10.40 a.m. the Bureau searched the applicant’s place of residence. The applicant was allowed to make a one phone call only, to his lawyer. He contacted his lawyer, who arrived at the place of search at 9.38 a.m.
5.
According to the applicant, during the search, officers of the Bureau for the Prevention and Combating of Corruption controlled his movement and he could not leave the apartment.
6.
The same day, at 11.15 a.m. the applicant was formally informed about being placed under arrest, even though the search had not revealed any evidence attesting to his involvement in the alleged criminal activity. That day seven other suspects were arrested.
7.
Between 11.21 a.m. and 11.34 a.m. the minutes on the applicant’s arrest were drawn up. In the minutes it was recorded that the applicant had been arrested on 15
June 2010, at 11.15 a.m. on the suspicion of abuse of official position with the intent to obtain material benefit and the suspicion of support of legalisation of unlawfully obtained funds. The applicant signed the minutes indicating that no grounds existed for his arrest.
2.
The applicant’s placement under pre-trial detention
(a)
Authorisation of pre-trial detention
8.
On 17 June 2010, at 9.00 a.m. the Investigator of the Bureau for the Prevention and Combating of Corruption, A.R., served on the applicant a decision declaring him a suspect in the investigation. That decision gave further details of the allegations against the applicant. In particular, it specified the period of time during which the alleged offences had been committed. It also indicated the names of other alleged co-perpetrators and the particular construction projects in relation to which the applicant had allegedly secured the favourable decisions.
9.
The same day, after 9.00 a.m., A.R. served on the applicant her motion, addressed to the Riga City Centre District Court (
Rīgas pilsētas Centra rajona tiesa
), on the applicant’s placement under pre-trial detention.
10.
The same day, at 9.20 a.m., the applicant’s lawyer, referring to Article
5
§
4 of the Convention, requested A.R. to provide him with the material in support of the aforementioned motion by the start of the detention hearing. That request was refused.
11.
The same day, at 10.04 a.m. the applicant was brought for a detention hearing before the Investigating Judge of the Riga City Centre District Court, R.S.
12.
The applicant’s lawyer again requested the material in support of the motion for the applicant’s pre-trial detention. That request was refused.
13.
He further argued that the minutes on the applicant’s arrest had not been drawn up immediately upon his arrest. The lawyer noted that arrest was permitted for up to forty-eight hours. He also proposed that a more lenient measure be applied with respect to the applicant, such as his release on bail.
14.
R.S. authorised the applicant’s pre-trial detention.
(i)
Reasonable suspicion
15.
As to the suspicion that the applicant had committed the alleged offences, R.S.’s reasoning read as follows:
“...the information about facts gathered in the criminal proceedings, namely, the search minutes, inspection minutes, statements [and] other material of the criminal proceedings cause grounded suspicion that [the applicant] has committed the offences in relation to which the criminal proceedings have been opened...”
(ii)
Risk presented by the applicant
16.
R.S. found that there was a risk that the applicant would obstruct the criminal proceedings and commit further offences. On the other hand, R.S. rejected the risk that the applicant would evade the proceedings, argued by the investigator.
(iii)
Other more lenient measure
17.
The Investigating Judge of the Riga City Centre District Court, R.S., deemed that only the measure of detention on remand would ensure the normal course of the pre-trial proceedings.
(b)
Appeal against pre-trial detention
18.
On 21 June 2010 the applicant’s lawyer appealed against the aforementioned ruling to the Riga Regional Court (
Rīgas apgabaltiesa
). On 5 July 2010 he supplemented the appeal.
19.
In the appeal the applicant’s lawyer requested that the Regional Court grant, prior to the appeal hearing, access to the material so that he could challenge the applicant’s pre-trial detention effectively. That request was not granted.
20.
On 6 July 2010 the appeal hearing was held before the Judge of the Riga Regional Court, G.K.
21.
With regard to the access to case material she reasoned as follows:
“An official in charge of criminal proceedings presents to an investigating judge and to a higher judge the case material in order to assess grounds of pre-trial detention. This material is examined by the investigating judge and the higher judge ... and this information is the investigation secret as for the parties who are not conducting the proceedings.”
22.
G.K. refused the appeal and upheld the impugned ruling.
(i)
Reasonable suspicion
23.
With regard to the suspicion that the applicant had committed the offences in issue, G.K. gave the following reasoning:
“The case material was provided to the court. [It] had sufficient time for their assessment. The court, like [the lower court], concludes that concrete information about facts has been obtained in the criminal proceedings, which cause grounded suspicion that [the applicant] has committed the offences incriminated to him. The court has reached that conclusion after having acquainted with the material in the case file, minutes of the investigative activities [and] witnesses’ statements, and paying special attention to the information obtained through special investigative activity, which had been carried out long before the opening of criminal proceedings.”
(ii)
Risk presented by the applicant
24.
G.K. upheld that there was a risk that the applicant could obstruct the criminal proceedings. She, however, excluded the risk of further offences.
(iii)
Other more lenient measure
25.
G.K. endorsed the investigating judge’s finding that no other measure could offset the risk of obstruction of the investigation presented by the applicant.
26.
No appeal was available against the aforementioned ruling.
B.
Relevant domestic law
27.
The Criminal Procedure Law with regard to the time-limit of arrest provides as follows:
Section 263 Arrest
“Arrest is deprivation of a person’s liberty for ... up to forty-eight hours without the decision of investigating judge...”
Section 268 Time-limit of arrest
“...
(3) If an arrested person is declared a suspect or an accused ... [and] the chosen security measure is related to deprivation of his/her liberty, the person may be held in a short-term detention facility until being brought before an investigating judge, observing the forty-eight-hour time-limit from the moment of his/her factual arrest.”
Section 269 Release of arrested person
“(1) An arrested person shall be released immediately if:
...
4) the time-limit for arrest prescribed by law has expired.
...”
28.
Section 272(1) of the Criminal Procedure Law in so far as relevant reads as follows:
“(1) Pre-trial detention may be applied only if concrete information has been gathered in criminal proceedings on such facts that attest to grounded suspicion that a person has committed a crime, punishable by deprivation of liberty...”
29.
The applicant, referring to Article 5 §§ 1 (c), 3 and 4 of the Convention, complains that in fact he was placed under arrest on 15
June
2010, as of 7.40 a.m. and that he was not brought before the investigating judge within the forty-eight hour time-limit from the moment of his arrest as required by the domestic law and that the domestic courts failed to assess his argument in that regard.
30.
Relying on Article 5 §§ 1 (c), 3 and 4 of the Convention, the applicant complains that the domestic courts did not establish the existence of reasonable suspicion that he had committed the offences alleged.
31.
The applicant complains that due to the denial of access to documents relating to the circumstances justifying his pre-trial detention he could not effectively challenge it, which led to a violation of Article 5 §§ 2 and 4 of the Convention.
1.
Was the applicant “deprived of his liberty” within the meaning of Article 5 of the Convention on 15 June 2010, as of 7.40 a.m. (see, for example,
Creangă v. Romania
[GC], no. 29226/03, 23
February 2012)?
2.
Did the domestic law require that the applicant be brought before an investigating judge within forty-eight hours from the moment of his arrest? Was that requirement complied with in the case of the applicant – was he deprived of his liberty “in accordance with a procedure prescribed by law” as required by Article
5
3.
Did the domestic courts assess the reasonableness of a suspicion that the applicant had committed the offences alleged – Article 5 § 1 (c) of the Convention – when authorising and deciding on his pre-trial detention, as required by Article
5 §§ 3 and 4 of the Convention?
4.
Was the applicant denied access to the documents relating to the circumstances justifying his detention? Was that denial in line with equality of arms as required by Article 5 § 4 of the Convention with regard to the proceedings before the domestic courts in which the applicant’s pre-trial detention was decided (see, for example,
Mooren v. Germany
[GC], no.
11364/03, 9 July 2009)?