CtEDO 26.08.2014 Auto

MULINI v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
26.08.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MULINI v. BULGARIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 2092/08 Dimitar Georgiev MULIN și Anka Rangelova MULINA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 26 august 2014 în calitate de Cameră compusă din: Ineta Ziemele, Președintele George Nicolaou, Ledi Bianku, Nona Tsotsoria, Zdravka Kalaydjieva, Paul Mahoney, Faris Vehabović, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 10 decembrie 2007, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Dimitar Georgiev Mulin și dna Anka Rangelova Mulina, sunt resortisanți bulgari, care s-au născut în 1944 și, respectiv, în 1945 și trăiesc în satul Dospey. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Ivanov, avocat practicant în Stara Zagora. Circumstanțele cazului Reclamanții sunt părinții dlui Angel Georgiev, care a murit la 26 decembrie 1993, cu 23 de ani, moartea dlui Georgiev. În noaptea 26 decembrie 1993 într-un câmp în apropierea orașului Samokov fiul reclamantului a fost implicat într-o luptă de bandă. În timpul luptei el a fost înjunghiat în spate. Corpul său a fost găsit în dimineața următoare de fratele său. Cuțitul folosit pentru înjunghierea nu a fost găsit. Postul ulterior mort a arătat că moartea dlui Georgiev a fost datorită sângerării în cavitatea toracică. Investigarea preliminară Procedura penală în legătură cu uciderea dlui Georgiev a fost deschisă la 26 decembrie 1993. La 28 decembrie 1993 și, respectiv, la 9 februarie 1994, acuzația a fost acuzată împotriva a doi dintre cei implicați în lupta – dl K.S. și dl O.V. între 9 februarie și 8 martie 1994 dl O.V. a fost reținut în reținere. Ancheta preliminară a continuat până în 1999. În mai multe ocazii, Serviciul de Investigație Samokov a trimis dosarul la procuror, dar de fiecare dată când cazul a fost trimis cu instrucțiuni de a colecta dovezi suplimentare, în special cu scopul de a stabili rolul jucat de fiecare dintre participanți la luptă. La o dată neespecificată în 1999 procurorul a inculpat dl K.S. și dl O.V. Procesul de judecată La o audiere din 9 iunie 1999, reclamanții au aderat la procurori private și reclamanți civili. Într-o hotărâre din 5 iunie 2000, Curtea Regională de Sofia a declarat dl O.V. vinovat de a ucide fiul reclamanților, l-a condamnat la 13 ani și jumătate de închisoare și a ordonat să plătească daune reclamanților. Curtea a achitat dl K.S. Dl O.V. a interzis un recurs împotriva acestei hotărâri, în ceea ce privește dl K.S., acesta a intrat în vigoare. La 30 aprilie 2002, Curtea de Apel din Sofia a anulat hotărârea instanței de judecată, a achiziționat dl O.V. și a respins cererea civilă a reclamanților, constatând că nu există dovezi concludente care ar putea leaga acuzatul la comisia infracțiunii. În special, a remarcat că nu s-a stabilit că în momentul în care s-a implicat într-o luptă cu dl Georgiev, dl O.V. a avut un cuțit; în plus, pe măsură ce el a fost înjunghiat de dl Georgiev, el a părăsit locul mai devreme și lupta a continuat; a fost astfel posibil ca dl Georgiev să fi fost înjunghiat de altcineva după plecarea dlui O.V., sau chiar înainte de aceasta, așa cum rapoartele de experți medicali au arătat că după ce a fost înjunghiat fatal fiul reclamantului a fost încă de ceva timp capabil de a muta și de a participa la luptă. Prin recursul procurorului, în hotărârea din 6 februarie 2003, Curtea Supremă de Cassare a anulat hotărârea Curții de Apel și a remis cazul, constatând că instanța inferioară nu a luat în considerare în mod corespunzător toate dovezile relevante și că raționarea sa era contradictorie. Într-o hotărâre din 8 aprilie 2003 Curtea de Apel a achitat din nou domnul O.V. și a respins cererea civilă a reclamanților. A constatat din nou că nu s-a stabilit dincolo de îndoieli rezonabile că a fost acuzatul care a înjunghiat fatal domnul Georgiev și că ar fi putut fi altcineva dintre participanții la luptă. A considerat că sentința Curții Regionale s-a bazat în mod impermizibil pe presupuneri în ceea ce privește rolul jucat de domnul O.V. Reclamanții și urmărirea penală au apelat la punctele de drept. Reclamanții au considerat că vina acuzatului a fost suficient de dovedit. Într-o hotărâre din 18 martie 2004, Curtea Supremă de Casare a anulat hotărârea Curții de Apel și a remis cazul. Acesta a constatat că au existat încălcări ale normelor procedurale deoarece unul dintre judecătorii care au examinat anterior cazul a fost, de asemenea, membru al comitetului care a examinat cazul pentru a doua oară în jur și, în plus, hotărârea a fost semnată de un alt judecător care, în conformitate cu transcriptionele procedurii, nu a participat la acestea. Într-o hotărâre din 7 aprilie 2005, Curtea de Apel Sofia a achitat încă o dată dl O.V. și a respins cererea civilă a reclamanților. A fost implicat într-o luptă cu fiul reclamanților și a fost înjunghiat; nu s-a constatat totuși că a avut un cuțit și a înjunghiat adversarul în schimb. Reclamanții și acuzația au depus apeluri la punctele de drept. Într-o hotărâre din 18 mai 2006 Curtea Supremă de Cassare a anulat hotărârea instanței inferioare și a remis din nou cazul. Acesta a considerat că, în a doua examinare a cauzei de către Curtea de Apel Sofia, aceasta din urmă nu a urmat instrucțiunile furnizate de Curtea Supremă de Cassare la primul mandat, și anume că toate dovezile disponibile sunt examinate. În special, s-a constatat că Curtea de Apel nu a discutat despre faptul că au existat urme ale sângelui victimei pe cămașa acuzată și că, în mărturia sa, unul dintre martori a declarat că, înainte de a ajunge în domeniul în care lupta a avut loc, a văzut acuzatul transportând un cuțit. Într-o hotărâre din 11 ianuarie 2007, Curtea de Apel a achitat dl. O.V., constatarea că, având în vedere dovezile colectate mai mult de o concluzie, ar putea fi atrasă în ceea ce privește cine a înjunghiat fatal fiul reclamantului. Curtea de Apel a remarcat că victima a sângerat deja atunci când a schimbat lovituri cu domnul O.V., care ar putea explica de ce cămașa domnului O.V. a fost frânt cu sângele victimei. În plus, nici unul dintre martorii nu a văzut domnul O.V. Înjunghiat victima și cuțitul folosit pentru crimă nu au fost găsite. Prin urmare, a fost posibil ca altcineva să fi înjunghiat fiul reclamantului; nu s-a putut concluziona în acest sens, deoarece în cursul anchetei preliminare nu s-a stabilit dacă o altă persoană avea un cuțit, nu au fost examinate hainele celorlalți implicați în lupta, iar autoritățile de investigare nu au efectuat o căutare mai extinsă a zonei în care lupta a avut loc pentru a localiza cuțitul care a cauzat rana letală. În sfârșit, s-a dovedit că chiar și în etapa anchetei preliminare a fost dificil să se stabilească cine a dat lovitura fatală domnului Georgiev; de aceea acuzația a inculpat două persoane, chiar dacă a fost clar că dl Georgiev a murit ca urmare a unei singure lovituri în spate. Într-o hotărâre finală din 28 iunie 2007, Curtea Supremă de Cassare a susținut-o, susținând raționamentul Curții de Apel. COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng în temeiul articolului 2 și al articolului 13 din Convenție că autoritățile nu au investigat în mod eficient moartea fiului lor și descoperă ucigașul său. Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale. DREPTUL Reclamanții se plâng, în primul rând, de presupusa ineficacitate a investigației decesului fiuului lor, în conformitate cu art. 2 și art. 13 din Convenție. art. 2, în măsura în care este relevant, prevede: „1. Dreptul tuturor la viață este protejat prin lege...” art. 13 spune: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate, astfel cum se prevede în [convenția], are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei părți a cererii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să-i comunice guvernului contestat. Reclamanții se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că procedura penală în care au participat în calitate de reclamanți civili a fost excesiv de lungă. art. 6 § 1, în măsura în care este relevant, spune: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea reamintește că, în decizia sa în cazul Balakchiev și alții v. Bulgaria ((dec.), nr. 65187/10, 18 iunie 2013) și Valcheva și Abrashev v. Bulgaria ((dec.), nr. 6194/11 și 34887/11, 18 iunie 2013), a constatat că remediile pentru o lungime necorespunzătoare a procedurilor introduse în 2012 în dreptul bulgar, în temeiul articolului 60a și suiv. din Legea judiciară 2007 și din art. 2b din Legea 1988 privind responsabilitatea statului și municipalităților pentru prejudicii, care permite atribuirea unei compensații, ar putea fi considerată ca fiind eficace. De asemenea, s-au constatat că măsurile de remediere sunt disponibile pentru reclamanții care, în mod similar cazului în cauză, și-au depus cereri la Curte înainte de introducerea măsurilor. Nu există nimic în acest caz care să sugereze că aceste remedii nu ar fi în măsură să ofere reclamanților un recurs adecvat, rezultând din cele de mai sus că prezenta plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 pentru neepuizarea recoursurilor interne. Din aceste motive, Curtea cu majoritate decide să se suspende examinarea plângerilor reclamanților în temeiul articolului 2 și al articolului 13 din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Françoise Elens-Pasos Ineta Ziemele Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă