SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 71711/10 Liliana PETRE împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 26 august 2014 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Poović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 noiembrie 2010, având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 6 martie 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA recurenta, Liliana Petre, este un cetățean român născut în 1972 și rezident în Suceava. Guvernul român ( Investigații penale în urma unui accident rutier care a avut loc pe 24 Decembrie 2004 și care a cauzat o traumă cerebrală și mai multe fracturi fiului reclamantei, la vârsta de opt ani, investigațiile au fost efectuate de către Biroul de Investigații al Poliției din Suceava și au vizat A.G., șoferul mașinii care a răsturnat minorul, care era polițist în Suceava. Printr-o decizie din 24 mai 2005, Parchetul a dat o hotărâre de nejudiciare. Pe baza plângerii recurentei, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus detenția cauzei din cauza suspiciunii legitime. Tribunalul de Primă Instanță din București a anulat nejudiciul pe care l-a considerat insuficient susținut. După mai multe trimiteri succesive între autoritățile responsabile cu examinarea cauzei care și-au declinat competența, Parchetul din apropierea tribunalului de primă instanță din Suceava a făcut o decizie de nejudiciare a procedurii, În urma unei plângeri din partea reclamantei, respingerea a fost anulată din nou de către Tribunalul de Primă Instanță din București, care a ordonat continuarea investigațiilor. Printr-o hotărâre definitivă din 30 august 2010, tribunalul departamental din București a primit recursul d .A.G. și, pe fond, a respins plângerea reclamantei. Tribunalul a notat că termenul de prescripție specială pentru încălcarea dreptului comunitar pentru care A.G. a fost acuzată a fost încheiat. 10. Fiul recurentei a supraviețuit accidentului, însă multiplele traume au provocat un handicap fizic și neurologic sever, care a necesitat prezența permanentă a unui însoțitor. GRIEF 11. Invocând în principal art. 3 din Convenție, reclamanta se plânge că autoritățile au efectuat o investigație inechivocă în urma accidentului rutier al cărui fiu a fost victima. În martie 2014, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru soluționarea problemei ridicate de cerere. În plus, guvernul a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. 13. Guvernul declară, prin prezenta declarație unilaterală, că recunoaște existența unei încălcări a art. 3 din Convenție care decurge din caracterul efectiv al anchetei desfășurate de autorități cu privire la circumstanțele accidentului în care a fost implicat fiul reclamantei. Guvernul declară că este pregătit să plătească părții solicitante, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 9 000 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a băncii centrale europene, majorată cu trei puncte procentuale. Cu respect, guvernul invită Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o elimine din rolul său în temeiul articolului (c) din convenție. 14. Printr-o scrisoare din 16 aprilie 2014, reclamantul a indicat că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale Aceasta a explicat că, din cauza prescripției răspunderii penale a autorului accidentului, nu a putut obține despăgubiri și, prin urmare, suma propusă de guvern era mică în comparație cu consecințele accidentului. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 16. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 17. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03 18. Curtea și-a stabilit într-o serie de cauze practica în ceea ce privește obligația autorităților de a efectua o anchetă efectivă privind accidentele rutiere care au dus la decesul sau la rănirea gravă a victimelor (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis, Anna Todorova c. Bulgaria, n 23302/03, §§ 72 și următoarele., 24 mai 2011 Prynda c. Ucraina, 10904/05, §§ 48 și următoarele., 31 iulie 2012 și Dambaan c. România, n 42009/04, § 41 și următoarele., 23 iulie 2013. 19. Având în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) 20. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, și având în vedere în special jurisprudența sa, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 3 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Fatoș Arac
Requête n
o
71711/10
Liliana PETRE
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 26 août 2014 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Dragoljub Popović,
Luis López Guerra,
Johannes Silvis,
Iulia Antoanella Motoc,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 26 novembre 2010,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 6 mars 2014 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requérante, M
me
Liliana Petre, est une ressortissante roumaine née en 1972 et résidant à Suceava.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agente, M
me
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
En décembre 2004, le parquet près le tribunal de Suceava ouvrit une
enquête pénale à la suite d’un accident routier qui s’était produit le 24
décembre 2004 et qui avait causé un traumatisme cérébral et plusieurs fractures au fils de la requérante, alors âgé de huit ans. Les investigations furent menées par le bureau des investigations de la police de Suceava et elles visaient A.G., le conducteur du véhicule qui avait renversé le mineur, qui était policier à Suceava.
5.
Par une décision du 24 mai 2005, le parquet rendit une décision de non-lieu. Sur plainte de la requérante, la Haute Cour de Cassation et de Justice ordonna le dépaysement de l’affaire pour cause de suspicion légitime.
6.
Le tribunal de première instance de Bucarest annula le non-lieu qu’il estima insuffisamment étayé.
7.
Après plusieurs renvois successifs entre les autorités chargées d’examiner l’affaire qui ont décliné leur compétence, le parquet près le tribunal de première instance de Suceava rendit une décision de non-lieu, estimant qu’A.G. ne pouvait pas éviter l’accident.
8.
Sur plainte de la requérante, le non-lieu fut annulé à nouveau par le tribunal de première instance de Bucarest qui ordonna la poursuite des investigations.
9.
Par un arrêt définitif du 30 août 2010, le tribunal départemental de Bucarest accueillit le pourvoi d’A.G. et, sur le fond, rejeta la plainte de la requérante. Le tribunal nota que le délai de prescription spéciale pour l’infraction pour laquelle A.G. avait été poursuivi était échu.
10.
Le fils de la requérante survit à l’accident. Toutefois, les multiples traumatismes entraînèrent un handicap physique et neurologique sévère nécessitant la présence permanente d’un accompagnateur.
GRIEF
11.
Invoquant principalement l’article 3 de la Convention, la requérante se plaint du caractère ineffectif de l’enquête menée par les autorités à la suite de l’accident routier dont son fils a été victime.
12.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 6
mars 2014, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
13.
La déclaration est ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare, au moyen de la présente déclaration unilatérale, qu’il reconnaît l’existence d’une violation de l’article 3 de la Convention qui découle de l’ineffectivité de l’enquête menée par les autorités concernant les circonstances de l’accident dans lequel le fils de la requérante a été impliqué.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante, au titre de satisfaction équitable, la somme de 9
000 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37
§
1
c) de la Convention.
»
14.
Par une lettre du 16 avril 2014, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
.
Elle exposa qu’en raison de la prescription de la responsabilité pénale de l’auteur de l’accident elle n’a pas pu obtenir des dommages et intérêts et que, par conséquent, la somme proposée par le Gouvernement était infime par rapport aux conséquences de l’accident.
15.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
: «
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
16.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
17.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin
Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03).
18.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires sa pratique en ce qui concerne le devoir des autorités de mener une enquête effective concernant les accidents de la route ayant entrainé le décès ou des blessures graves des victimes (voir, par exemple,
mutatis mutandis, Anna Todorova c.
Bulgarie
, n
o
23302/03, §§ 72 et suiv., 24 mai 2011
;
Prynda c. Ukraine,
n
o
10904/05, §§ 48 et suiv., 31 juillet 2012 et
Dâmbean c. Roumanie
, n
o
42009/04, §§ 41 et suiv., 23 juillet 2013).
19.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
20.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
21.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 3 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fatoș Aracı
Josep Casadevall
Greffière adjointe
Président