CtEDO 27.08.2014 AI

MASLOVA c. RUSSIE

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
27.08.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MASLOVA c. RUSSIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicată la 27 august 2014

Cerere nr. 15980/12

Lyubov Petrovna MASLOVA

împotriva Rusiei

introdusă la 5 martie 2012

Reclamanta, doamna Lyubov Petrovna Maslova, este o cetățeană rusă născută în 1961 și rezidentă în Aksakovo. Este reprezentată în fața Curții de către domnii I.A. Kalyapin, doamna O. Sadovskaya și domnul R. Lemaître, iuriști ai „Comitetului împotriva torturii", organizație non-guvernamentală cu sediul în Nijni Novgorod.

La 19 decembrie 2005, în jurul orei 14, fratele reclamantei, domnul Vasiliy Liamov (L., în continuare) a fost oprit de ofițerul de poliție P. în Aksakovo, regiunea Orenburg. P. l-a pus pe L. în brățări și l-a plasat într-o mașină de poliție. Apoi a urcat un alt ofițer A. și s-au îndreptat spre stația de poliție Buguruslan, localitate la 100 de kilometri distanță. Potrivit reclamantei, în timpul deplasării care a durat o oră și jumătate, P. și A. l-au lovit sever pe L.

Când P. și A. au ajuns în sfârșit la destinație, L. prezenta răniri care l-au împiedicat să meargă. P. și A., asistați de un alt ofițer, au purtat corpul lui L. la stația de poliție Buguruslan (ОВД по МО г. Бугуруслан и Бугурусланский район) („stația de poliție", în continuare). L-au pus pe pământ în holul stației de poliție unde a rămas cinci ore, fără asistență medicală. Mai multe persoane au trecut pe lângă el fără să-i acordeze atenție, în timp ce L. zăcea pe pământ. În jurul orei 21, un ofițer de poliție s-a apropiat de L. și, nedetectând pulsul, a cerut colegilor să apeleze o ambulanță, ai cărui medic a constatat „moartea biologică" a lui L. În certificatul întocmit la fața locului, echipa ambulanței a notat că, potrivit spuselor polițiștilor, L., care a rămas întins lângă calorifer într-o stare de ebrietate, a început să gâfâie și să urineze douăzeci de minute înainte de sosirea ambulanței. Echipa medicală, cuprinsă din medic, asistent medic și șofer, nu a constatat nici o rănire corporală.

Potrivit reclamantei, niciuna decizie sau proces-verbal nu a fost întocmit în urma arestării și detenției lui L.

În aceeași zi, la ora 22, anchetator din serviciul procurorului din Buguruslan a procedat la un examen al locului. A doua zi, expertul medico-legal D., neconstatând nici o rănire pe corpul lui L., a concluzionat că decesul a fost rezultatul unei intoxicații alcoolice.

Familia lui L. a cerut o nouă expertiză.

La 26 decembrie 2005, procurorul din Buguruslan a ordonat deschiderea investigației penale privind uciderea lui L. În aceeași zi, anchistatorul a ordonat o autopsie.

a) Al doilea raport de expertiză post mortem

După ce a constatat mai multe răniri corporale, inclusiv traumatism al vertebrelor cervicale, expertul a concluzionat că decesul a fost rezultatul acestuia din urmă. El a explicat mecanismul acestor răniri, capul ar fi fost tras înapoi și întors la dreapta. Expertul a concluzionat că această rănire a fost fatală și a provocat moartea în câteva minute după acțiune. Defunctul nu putea provoca o asemenea rănire prin acțiunile proprii. El a constatat de asemenea mai multe răniri, în special zgârieturi pe gât, brațe și față, precum și ecchimozuri pe față și pe piciorul drept.

b) Al treilea raport de expertiză post mortem

La 22 februarie 2005, anchistatorul a ordonat o contra-expertiză medico-legală pentru a clarifica următoarele puncte. În primul rând, rănirile corporale identificate de al doilea raport de expertiză, au fost ele vitale. În al doilea rând, contemplând diferite ipoteze (luptă cu un polițist, frânare bruscă a vehiculului, cădere a victimei din scaun în vehicul, transportarea de trei polițiști a lui L. din vehicul la stația de poliție, gest voluntar de a-i roti capul victimei cu mâinile), anchistatorul a cerut să se răspundă dacă rănirile care au provocat moartea ar fi putut fi rezultatul acestor acte/circumstanțe. În al treilea rând, anchistatorul a cerut să se precizeze dacă rănirile sus-menționate au fost provocate înainte de 15 ore 30, ora sosirii la stația de poliție. În sfârșit, anchistatorul a cerut să se precizeze dacă asistența medicală rapidă ar fi putut salva viața lui L.

La 12 aprilie 2006, comisia medico-legală, compusă din patru membri ai biroului regional de expertize medico-legale, după ce a examinat primele două rapoarte de autopsie și raporturile analizelor biologice, a răspuns că toate rănirile identificate au fost vitale. Potrivit comisiei, perioada separând traumatismul gâtului și moartea putea merge de la câteva minute la o oră și jumătate. Comisia a observat că, ținând cont de procesul-verbal al examinării corpului efectuat la locul decesului, perioada între moarte și acest examen era între două și patru ore.

Comisia a răspuns că îi era imposibil atât de confirma cât și de exclude fiecare din ipotezele contemplated de anchistat. Comisia a observat că după ce a primit rănirea fatală, victima nu putea mai face nici o gestiune. Comisia a observat, în sfârșit, că rănirile gâtului prezentate de victimă erau incompatibile cu menținerea vieții și ar fi provocat moartea chiar dacă asistența medicală ar fi fost acordată la timp.

c) Completarea investigației

La 27 iulie 2007, tribunalul orașului Buguruslan a rentoarce dosarul penal procurorului pentru o completare a investigației. Tribunalul a constatat că acta de acuzare nu preciza cu claritate rolul jucat de fiecare acuzat, P. și A., în faptele incriminate; autoritățile responsabile de investigație s-au limitat la formule stereotipate privind fiecare acuzat. Pe de altă parte, tribunalul a observat că acta de acuzare nu indica nici motivul, nici ora, nici locul delictului. Tribunalul a returnat dosarul procurorului și a ordonat remedierea acestor defecte.

La 4 ianuarie 2006, o investigație internă a fost ordonată. Potrivit raportului întocmit la încheierea investigației, șeful departamentului de securitate internă a concluzionat că polițiștii implicați în incident au încălcat reglementările ministerului afacerilor interne și legile în vigoare. Mai particular, P. a depus victima în stare de ebrietate la stația de poliție fără a apela la asistență medicală. De asemenea, a omis să întocmească următoarele procese-verbale: cel privind arestarea lui L., cel privind folosirea materialului de constrângere și cel privind recurgerea la forță. În plus, șeful permanenței stației de poliție S., informat de P. că persoana prezenta indici de ebrietate, nu a luat măsuri pentru a apela la asistență medicală. De altfel, adjunctul șefului permanenței Lo. nu a cerut lui P. să întocmească procese-verbale privind arestarea și încălcarea administrativă pe care ar fi comis-o. Nici nu a înscris în registru faptul însuși al arestării lui L. În sfârșit, raportul constata că vizitatorii prezenți în holul stației de poliție la momentul faptelor nu au furnizat informații privind posibilele acțiuni ale polițiștilor. Notând faptul că polițiștii P., S. și Lo. au primit deja o mustrare, raportul a recomandat șefului stației de poliție de a lua, pe de o parte, măsuri pentru a preveni defectele constatate în viitor și, pe de altă parte, de a amâna chestiunea responsabilității administrative a altor polițiști până la finalizarea investigației penale.

La 28 decembrie 2007, tribunalul orașului Buguruslan i-a condamnat pe P. și A. I-a găsit vinovați, pe de o parte, de abuz de funcții combinat cu violență, precum și de utilizare de armă sau material de constrângere care a provocat consecințe grave, delict prevăzut de art. 286 § 3 a), b) și c) al codului penal rus și, pe de altă parte, pentru lovituri care au provocat moartea, un delict prevăzut de art. 111 § 4 al codului penal. O pedeapsă de șapte ani de închisoare, asortită cu interdicția timp de trei ani de a ocupa posturi în cadrul ministerului afacerilor interne, a fost infligată fiecăruia dintre ei. Tribunalul a reținut, ca circumstanță atenuantă, situația familială a acuzaților, în special copii minori în îngrijirea lor.

Tribunalul a declarat că dosarul privind acțiunea civilă a reclamantei nu era gata și că, prin urmare, acțiunea urma să fie examinată în cadrul unei proceduri civile separate.

La 26 februarie 2008, curtea regională din Orenburg a anulat sentința pe următoarele motive. Pe de o parte, curtea i-a reproșat tribunalului că nu a respectat norma privind confidențialitatea deliberărilor (тайна совещательной комнаты). Pe de altă parte, curtea a observat că tribunalul nici nu clarifică rolul fiecărui acuzat în realizarea delictului și nici nu explica cum victima a suferit rănirile corporale. Curtea a rentoars cauza pentru un nou examen.

La 11 aprilie 2008, tribunalul districtului Buguruslan a rentoars cauza procurorului din Buguruslan pentru o completare a investigației. I-a reproșat anchistatorul că „s-a limitat la furnizarea de formule generale fără a preciza cum a fost realizat delictul, sau cum victima a suferit răniri corporale, omițând astfel să explice rolul fiecărui acuzat". Printr-o sentință din 29 mai 2008, curtea regională din Orenburg a confirmat, în caisație, această decizie.

La 20 august 2008, anchistatorul departamentului regional al Comitetului de investigație a suspendat investigația, în aplicarea articolului 208 al codului de procedură penală, pe motiv că îi era imposibil de a determina autorii infracțiunii. La 12 mai 2009, adjunctul șefului departamentului a anulat această decizie și a ordonat reluarea investigației.

La 12 iunie 2009, anchistatorul a suspendat investigația din același motiv. La 17 august 2009, adjunctul șefului a anulat din nou această decizie și a ordonat reluarea investigației. La 22 septembrie 2009, anchistatorul a pus sub acuzare P. și A. pentru delictele prevăzute de art. 286 § 3 a), b) și c) și 111 § 4 al codului penal, indicând că cei doi polițiști au comis aceste delicte în asociere.

La 23 septembrie 2009, anchistatorul a luat măsuri împotriva polițiștilor S. și Lo., acuzați de neglijență gravă, pentru că P. și A. i-au indus în eroare afirmând că L., fiind beat, nu avea nevoie de asistență medicală.

În perioada între 11 noiembrie 2009 și 12 aprilie 2010, investigația a fost suspendată din cauza bolii a doi acuzați.

La 13 decembrie 2010, tribunalul din Buguruslan l-a condamnat pe P. la cinci ani de închisoare pentru abuz de funcții și lovituri. Tribunalul a pronunțat de asemenea o pedeapsă de interdicție de a ocupa posturi în cadrul ministerului afacerilor interne timp de trei ani. De asemenea, a ordonat lui P. să verseze reclamantei 150.000 ruble drept daunelor morale.

Tribunalul l-a achitat pe A. Tribunalul a constatat că acesta din urmă a acționat în conformitate cu legea pentru că, indus în eroare de P., credea de bună-credință că transportează un infractor administrativ la stația de poliție, ceea ce face parte din atribuțiile polițistului. În ceea ce privește loviturile, tribunalul a constatat absența oricărei dovezi a implicării lui A. Într-adevăr, A. a negat că a lovit pe L., P. prevalând de dreptul de a nu contribui la propria incriminare a păstrat tăcere pe acest subiect și nu a existat nici un martor al acestor acțiuni.

La 15 februarie 2011, sentința a fost anulată și cauza a fost rentoarsa pentru un nou examen.

Printr-o sentință din 11 iulie 2011, tribunalul din Buguruslan l-a condamnat pe P. pentru abuz de funcții agravat, delict prevăzut de art. 286 § 3 a), b) al codului penal. Tribunalul a constatat că P. a oprit pe L. și l-a dus la stația de poliție. La momentul opririi, L. nu avea răniri corporale, în timp ce la sosirea la stația de poliție, prezenta mai multe răniri.

Tribunalul a respins versiunea apărării potrivit căreia aceste răniri au fost provocate în alte circumstanțe și a concluzionat că era P. care a provocat aceste răniri. Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul s-a bazat pe raportul de expertiză, potrivit căruia aceste răniri nu puteau fi rezultatul unei căderi din toată înălțimea, pe explicațiile martorilor care certifică că nu au văzut răniri înainte de oprire, și, în sfârșit, pe explicația lui P. care nu a negat faptul că a apelat la forță pentru a calma pe L. Tribunalul a calificat acțiunile lui P. ca abuz de funcții explicând că niciun text legal privind atribuțiile polițistului nu-i permitea să comită acte susceptibile de a cauza daune sănătății unei persoane, precum și de a prejudicia autoritatea instituției publice.

Cu privire la oprirea lui L., ilegală potrivit actei de acuzare, tribunalul a observat că atât oprirea cât și procedura urmată de P. au fost în conformitate cu legea. Într-adevăr, tribunalul a observat că ebrietatea publică era pasibilă de pedeapsă cu închisoare, în virtutea articolului 20.21 al codului infracțiunilor administrative. Prin urmare, tribunalul a concluzionat că P. a acționat în limitele atribuțiilor sale și că neregulile constatate în procedura relevantă (absența proceselor-verbale) nu erau de natură a zdruncina concluzia legalității comportamentului lui P. Tribunalul a judecat necesară să nu imputez această capetele de acuzare lui P.

Cu privire la loviturile care au provocat moartea, tribunalul l-a achitat pe P. El a observat că P., prevalând de dreptul de a nu contribui la propria incriminare, a păstrat tăcere. Tribunalul și-a bazat hotărârea pe alte dovezi. Astfel, a constatat că L. a decedat după ora 20, în timp ce a fost depus la stația de poliție la ora 16. Mai mulți martori au văzut pe L. gâfâind, suflând, bâiguind și chiar vorbind. După ce a confruntat aceste date cu rapoartele experților care certificaseră că o persoană cu această fractura nu ar putea supraviețui o oră și jumătate, a concluzionat că moartea lui L. a fost cauzată nu de actele lui P. ci de o altă persoană și în alte circumstanțe.

Tribunalul l-a condamnat pe P. la trei ani de închisoare ferma, quantum minim al sancțiunilor prevăzute de art. 286 § 3 al codului penal. Tribunalul a luat în considerare circumstanțele atenuante cum ar fi antecedentele penale neîncărcate, participarea la operații militare pentru care fusese decorat, serviciu neprihănit la poliție, starea sănătății și situația familială, în special copii minori în îngrijire.

Cu privire la acțiunea civilă introdusă de reclamantă în calitate de parte civilă pentru daune cauzate de moartea fratelui, tribunalul a respins această acțiune pentru că P. nu era responsabil de decesul lui L.

Atât ministerul public și reclamanta cât și apărătorul lui P. s-au pourvoit în caisație. Ministerul public a reproșat tribunalului că a pronunțat o pedeapsă prea ușoară. Reclamanta s-a plâns de achitarea lui P. pentru lovituri care au provocat moartea.

La 6 septembrie 2011, curtea regională din Orenburg a modificat sentința adăugând la dispoziția sentinței atacate instrucțiunea autorității responsabile de investigație de a iniția o investigație pentru a identifica persoana responsabilă de loviturile care au provocat moartea lui L. Curtea a confirmat sentința pentru rest. Privind sancțiunea, curtea a observat că art. 286 § 3 al codului prevedea sancțiuni între trei și zece ani; sancțiunea pronunțată fiind conformă cu articolul sus-menționat nu era deci prea ușoară.

Printr-o scrisoare din 15 februarie 2012, reclamanta a format un recurs prevăzut de art. 124 al codului de procedură penală la procurorul districtului Buguruslan. S-a plâns că autoritățile responsabile de investigație nu se conformau instrucțiunii justiției care vizează identificarea autorului loviturilor.

La 29 februarie 2012, adjunctul procurorului i-a răspuns că într-adevăr reclamanta nu fusese informată despre evoluția investigației. A adăugat că i-a dat, prin urmare, autorităților interesate instrucțiunea „de a corecta aceste nereguli".

Într-o dată nespecificată, reclamanta a introdus o acțiune civilă îndreptată împotriva Trezoreriei publice care vizează să se facă indemnizată pentru daune morale suferite din cauza decesului fratelui. Susținând încălcarea articolului 2 și articolului 3 din Convenție, a estimat despăgubirile la 995.976 ruble rusești (RUB).

Printr-o decizie din 8 februarie 2012, tribunalul districtului Leninski din Orenburg a respins această acțiune. A constatat că L. a decedat după ce a fost oprit de un funcționar al ministerului afacerilor interne și dus la stația de poliție care, potrivit tribunalului, purta răspunderea pentru viața lui L. Această instituție era deci, potrivit tribunalului, autorul daunelor cauzate reclamantei. Referindu-se la sentința din 11 iulie 2011, prin care P. fusese achitat pentru lovituri care au provocat decesul, tribunalul a constatat absența atât a ilegalității actelor lui P. cât și a legăturii de cauzalitate între aceste acte și decesul lui L. De asemenea, potrivit tribunalului, nu exista nici o altă decizie judiciară constând absența legalității actelor sau inacțiunilor altor funcționari ai stației de poliție. Tribunalul a concluzionat, prin urmare, că reclamanta nu dovedise legătura de cauzalitate între acte ilegale și daune cauzate. Reclamanta a apelat.

Printr-o sentință din 25 aprilie 2012, curtea regională din Orenburg a anulat, în apel, decizia pe două motive. Pe de o parte, curtea a observat că departamentele interesate ale ministerului afacerilor interne nu fusesera citate să comparăasă în timp ce tribunalul cunoscuse de cauză privând-le. Aceștia ar fi trebuit, potrivit curții, să prezinte explicații privind originea rănirilor lui L. Pe de altă parte, curtea s-a declarat neconvinsă de raționamentul tribunalului. Într-adevăr, L. primise răniri care au provocat moartea sa atunci când se afla la stația de poliție. Ofițerii acestui din urmă nu urmaseră procedura legală prevăzută pentru acest caz care impunea să se perchezționeze infractorul administrativ, să se întocmească un proces-verbal al arestării și să se apeleze asistență medicală pentru L. Această situație duraseră mai multe ore, adică până la ora 21 ore 15 când ambulanța constase moartea. Curtea a observat la acest sens că, ținând cont de cerințele articolelor 2 și 3 din Convenție, îi incumba apărătorilor să prezinte explicații privind originea rănirilor fatale. Aceștia, prezenți la ședință, nu o făcuseră. Curtea a concluzionat la răspunderea Statului pentru decesul lui L. și a ordonat plata reclamantei 170.000 ruble rusești (aproximativ 4.000 euro) drept daunelor morale.

[1] Textul acestei hotărâri nu a fost inclus în dossier.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă