ADAMI AND OTHERS v. ITALY

ADAMI AND OTHERS v. ITALY (CtEDO, 2014)

Comunicat la 27 august 2014 SECȚIUNE Cererea nr. 26056/07 Rosario ADAMI și alții împotriva Italiei depusă la 15 iunie 2007 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Reclamanții sunt toate resortisanți italieni și sunt reprezentați în fața Curții de către dl G. Ferraro, dl R. Mastroianni și dl F. Ferraro, avocați care practică în Napoli. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: circumstanțele cazului O descriere detaliată a antecedentei cazului este prezentată în Arras și alții c. Italia (nr. 17972/07, §§ 7-25, 14 februarie 2012). O descriere scurtă a faptelor relevante, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, poate fi rezumat după cum urmează. Reclamanții sau ascendenții sau soții lor (în cazurile în care reclamanții sunt moștenitori ai unui individ decedat) sunt sau au fost toți pensionari (încadrați înainte de 31 decembrie 1990) și foști angajați ai Banco Di Napoli, un grup bancar care a fost inițial o entitate publică și care a fost ulterior privatizat prin legea nr. 218/1990, așa-numita „reforma Amato”, care a suprimat regimurile exclusive de pensii. Înainte de privatizarea menționată, reclamanții au folosit pentru a beneficia de un mecanism de egalizare mai favorabil ( meccanismo perequativo ) decât cel disponibil persoanelor înregistrate în asigurarea obligatorie generală (asicurazione generale obligatoria ), pe măsură ce creșterea anuală a pensiilor a fost calculată pe baza creșterilor salariale ale angajaților lucrători în graduri egale de serviciu ( perequazione aziendale În 1993 un număr de foști angajați au intrat într-un litigiu cu Banco di Napoli cu privire la aplicarea anumitor dispoziții ale două legi (art. 9 din Legea nr. 503/1992 și art. 3 din Legea nr. 421/1991), pe care băncii de mai sus au interpretat-o în sensul că sistemul de perequazione aziendale a fost suprimată, de asemenea, în ceea ce privește persoanele care au fost deja pensionate la data de 31 decembrie 1990. Această ultimă poziție a fost luată în ciuda faptului că, potrivit reclamanților, reforma Amato a limitat suprimarea perequazione aziendale numai persoanelor încă ocupate și nu persoanele care beneficiază deja de o pensie, deoarece acestea din urmă nu au fost acordate posibilitatea de a lua alte beneficii, astfel cum au fost convenite prin intermediul negocierii colective corporative. În consecință, având în vedere pensiile mai puțin substanțiale pe care le-au primit, un număr de pensionari (sau moștenitori) din poziția reclamanților au instituit proceduri civile care solicită instanțelor să constate că au dreptul de a menține sistemul de perequazione aziendale și de a ordona Banco di Napoli să plătească sumele pe care le-a eșuat să le plătească. În 1994, tribunalele interne au susținut argumentele reclamanților, susținând că amendamentele impugate nu se aplică persoanelor care s-au retras la sau înainte de 31 decembrie 1990. Această interpretare a devenit jurisprudență internă reglementată, de asemenea susținută de sesiunea plenară a Curții de Casație ( Sezione Unite ), care în 2001 a constatat că, datorită promulgării altor modificări legislative, sistemul de Perequazione aziendale ar fi aplicat pensionarilor menționate mai sus de la 1 ianuarie 1994 (data în care s-a încetat suspendarea generală a ajustărilor de pensii) până la 26 iulie 1996 (data în care a început o nouă suspendare a acestor ajustări în ceea ce privește Banco di Napoli). Această interpretare a continuat să fie urmată de toți judecătorii care stau în aceste cazuri. La 23 august 2004 a fost pronunțată secțiunea 1 punctul 55 din Legea nr. 243/04, care a interpretat legea relevantă în sensul că angajații pensionați ai Banco di Napoli nu mai putea beneficia de sistemul de perequazione aziendale și a făcut-o eficace retroactiv, cu efect din 1992. Cu privire la constituționalitatea Legii nr. 243/04, Curtea Constituțională a fost respinsă de către Curtea Constituțională prin o hotărâre depusă în registr la 7 noiembrie 2008, din cauza faptului că legea impugnată a fost o norma interpretativă a dispozițiilor Legii nr. 503/92, care a eradicat perequazione aziendale pentru toți pensionarii, indiferent de data pensionării lor. Legea încurcată a fost rezonabilă deoarece are ca scop realizarea recunoașterii unui tratament egal și homogen al tuturor pensionaților în cadrul actualelor regimuri integrative. În plus, a considerat că legislatorul ar putea adopta legi interpretative, după ce s-au bazat pe unul dintre posibilele sensuri ale textului original, chiar dacă ar fi existat o jurisprudență consecventă în legătură cu această chestiune, și acest lucru nu a afectat rolul Curții de casă. La 20 decembrie 1993, reclamanții sau predecesorii lor au inaunțat o procedură pe liniile procedurii menționate mai sus, și anume că Legile nr. 503/92 și 421/92 au protejat orice tratament mai favorabil aplicabil persoanelor care s-au retras înainte de 31 decembrie 1990. Astfel, au solicitat Magistratul Napoli (pretore) ) (în funcția sa de judecător al muncii) să constate că au dreptul de a menține sistemul de perequazione aziendale aplicat înainte de promulgarea unor astfel de legi și de a ordona Banco di Napoli să plătească sumele pe care nu le-a plătit. Prin hotărârea nr. 1978 din 1 februarie 1995 Magistratul Napoli a acordat cererile reclamanților. Prin recurs, prin hotărârea nr. 2075 din 10 iunie 2004, Curtea de District Napoli (Secțiunea Labour) a susținut dreptul reclamanților de a fi acoperite de sistemul de perequazione aziendale , dar referindu-se la jurisprudența celor mai înalte autorități judiciare cu privire la această chestiune, a constatat că au avut un astfel de drept numai pentru perioada 1 ianuarie 1994 (data în care a încetat suspendarea generală a ajustărilor de pensii) până la 26 iulie 1996 (data în care a început o nouă suspendare a acestor ajustări în ceea ce privește Banco di Napoli). Prin hotărâre nr. 27020 din 19 septembrie 2006, depusă în registrul relevant la 18 decembrie 2006, Curtea de Casație a anulat hotărârile judecătorilor și a constatat împotriva reclamanților, declarând costurile celor trei instanțe judecătorești să fie plătite în mod egal între părți. 243/04, care nu a fost încă în vigoare la momentul hotărârilor lor, care au fost adoptate pentru a rezolva problema dacă articolele 9 și 11 din Legea nr. 503/92 se aplică numai angajaților încă în serviciu sau, de asemenea, pensionarilor pensionați, și cu condiția ca, începând cu 1994, numai o perequare legală (increderea conform standardului de viață) a trebuit să se aplice „toți” pensionarilor, indiferent de data pensionării lor. Acesta a respins o afirmație de neconstituționalitate în măsura în care această lege interpretativă a avut efecte retroactive care afectează principiul securității juridice și judiciare, în conformitate cu hotărârile Curții Constituționale privind această chestiune. O descriere detaliată a dreptului și practicii interne relevante este prezentată în Arras și alții (citată mai sus, §§ 25-31). În ceea ce privește reclamanții enumerați în tabelul I din anexă, predecesorii reclamanților care au prezentat cererile inițiale în fața instanțelor interne au murit în așteptarea rezultatului procedurii interne respective? În cazul în care, reclamanții enumerați în tabelul I au intervenit în locul lor în acțiunea internă în calitatea lor de moștenitori? În această privință, reclamanții enumerați în tabelul I pot pretinde că sunt victime de o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, în sensul articolului 34? Reclamanții menționați în tabelele I și II din anexă au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a existat interferențe legislative cu administrarea justiției destinate influenței determinarea judiciară a unei litigii? Dacă este cazul, interferența a fost bazată pe motive convingătoare de interes general? În cele din urmă, interferența a fost compatibilă cu principiile certitudii juridice (a se vedea Arras și alții c. Italia, nr. 17972/07, 14 februarie 2012)? Apendicele I Prenumele LASTNAME Data nașterii Locul reședinței Rosario ADAMI moștenitor al Renato ADAMI 25/06/1943 Napoli Giancarlo ADAMI moștenitor al Renato ADAMI 07/04/1946 Napoli Donatella ADAMI moștenitor al Renato ADAMI 04/11/1955 Napoli Roberto BOSSI moștenitor al Ernesta ANTONELLI 20/11/1953 Sestri Levante (GE) Concetta BORZACCHIELLO moștenitor al Sergio DALL’AGLIO 07/06/1936 Napoli Stefania DALL’aGLIO moștenitor al Sergio DALL’AGLIO 20/04/1968 Napoli Alessandro DALL’AGLIO moștenitor al Sergio DALL’AGLIO 13/02/1965 Napoli Valva Isabella D’AYALA moștenitor al Claudio SAVARESE 10/06/1930 Napoli Paolo SAVARESE moștenitor al Claudio SAVARESE 28/10/1958 Napoli Riccardo SAVARESE moștenitor al Claudio SAVARESE 28/04/1960 Napoli Caterina LECCESE moștenitor al Cosimo TESTA 13/06/1921 Gaeta Antonio TESTA moștenitor al Cosimo TESTA 12/06/1959 Gaeta Maria TESTA moștenitorul lui Cosimo TESTA 07/12/1955 Gaeta Giusta ORIONI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 23/09/1938 Cagliari Luigi ZAMPI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 01/06/1967 Cagliari Alessandro ZAMPI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 30/01/1969 Cagliari Francesca moștenitorul Ferdinando ZAMPI 14/06/1970 Cagliari Valeria ZAMPI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 13/01/1977 Cagliari Barbara ZAMPI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 13/01/1977 Cagliari Cagliari Guido MAZZA Heir of Elena AVETA 12/07/1945 Pescara Fernanda BERNONI moștenitor de Gaetano DE FABRITIIS 21/09/1915 Tortoreto Alessandro DE FABRITIIS moștenitor de Gaetano DE FABRITIIS 28/06/1940 Tortoreto Paolo DE FABRITIIS moștenitor de Gaetano DE FABRITIIS 30/11/1954 Tortoreto Annarosa DE FABRITIIS moștenitor de Gaetano DE FABRITIIS 30/06/1957 Tortoreto Renato MARINI moștenitor de Giuseppe DI NOZZI 30/05/1924 Firenze Rosaria DI NOZZI moștenitor al lui Giuseppe DI NOZZI 07/09/1954 Firenze Giovanna D’AGOSTINO moștenitor al lui Francesco IACONIS 02/08/1927 Padova Gianfranco IACONIS moștenitor al lui Francesco IACONIS 01/01/1956 Padova Nicola IACONIS moștenitor al lui Francesco IACONIS 21/09/1951 Padova TABEL II Numele de naștere LASTNAME Data nașterii Loc de reședință Francesco BERETTA 09/09/1925 Genova Alfio BIONDI 12/02/1942 Roma Brunetto BRUNELLI 20/10/1920 La Spezia Salvatore CALDERONI 23/12/1935 Bari Cataldo CAPANO 12/03/1939 Trani Angelo CONSOLE 09/10/1940 Avellino Vito Filippo DE SANTIS 25/11/1937 Pescara Dario DI MATTIA 28/05/1928 Ancona Pierluigi FERRATI 21/06/1931 Firenze Tito Italo GRECO 30/03/1941 Rende Iolanda MODOLO 14/11/1925 Trieste Giuseppe PANTANO 12/11/1921 Taranto Giovanni PRIVITERA 20/12/1929 Napoli Rosanna RAGOZZINO 26/04/1951 Napoli Carmine ROSSI 07/01/1922 Napoli Stefano SODANO 14/05/1938 Montefiascone Giorgio TERSIGNI 17/11/1931 Sora (Fr) Mario TROTTA 14/11/1932 Matera Francesco FALCO 27/02/1922 Napoli Edda GHERSEVICH 19/02/1934 Cuveglio (Va) Lidia IANNELLI 20/07/1924 Potenza Grazia MARESCA 04/06/1924 Barletta Mario Marco PASANISI 25/04/1940 Taranto Luigi PERELLI 19/05/1930 Avellino Carmen CARVELLI 06/12/1919 Roma Giuseppina DE GENNARO 03/07/1922 Roma Cosimo DE LUCA 05/02/1933 Codevigo (PD) Marisa DE NAPOLI 19/06/1947 Casetl di Casio (BO) Maria DE NICOLA 13/09/1925 Roma Ercole FARRUGIA 23/06/1941 Roma Egisto Mario GERINI 03/02/1933 Perugia Athos PORCU 11/03/1937 Greve C. (FI) Liliana SALVI 15/07/1926 Nettuno Ugo SANTORO 21/11/1934 Roma Gidemore VIAGGIO 01/11/1934 Roma Anna Maria BADOLATO 27/11/1924 Roma Roma Maria Michele CIANI 04/04/1946 Ariccia Bruna GIORDANO 21/10/1948 Roma Lydia UIZZOLINO 26/08/1941 Roma Filomena LIBERTI 15/02/1937 Salerna Lucia LIBERTI 26/12/1941 Salerna Maria MAURO 13/07/1946 Roma Luigi MAZZITELLI 24/09/1934 Castelvolturno Maria MICHELUTTI 05/02/1918 Verona Elda MONTANARI 10/06/1923 Roma Maria PETRACCONE 27/08/1941 Napoli Mario PIAZZOLLA 18/01/1938 Roma Marianna PODDA 21/07/1942 Nuoro Jole Maria POL 13/10/1926 Lanuvio Emilia RADDINO 14/09/1915 Verona Aldo TANGO 01/12/1924 Napoli Grazia Maria SOLINAS 18/12/1931 Peruse Luigi VECCHIONE 17/03/1937 Milano Vincenzo GAETANIELLO 23/01/1933 Napoli Elena PARRELLA 13/12/1935 Napoli Anna Maria AELLO, moștenitoare a lui Vincenzo LOI, care a murit la 20/06/01 07/09/1924 Napoli Maria Iolanda DIONISO, moștenitoare a lui Nicola RAFFONE 06/02/1923 Roma Giuseppina VALENTE, moștenitoare a lui Giuseppe BARONE 25/02/1920 Roma

Communicated on 27 August 2014

SECOND SECTION

Application no. 26056/07

Rosario ADAMI and others against Italy

lodged on 15 June 2007

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. The applicants are all Italian nationals and are represented before the Court by Mr G. Ferraro, Mr

R. Mastroianni and Mr F. Ferraro, lawyers practising in Naples.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

A.

The circumstances of the case

A detailed description of the background of the case is set out in

Arras and Others v. Italy

(no. 17972/07, §§ 7-25, 14 February 2012). A brief description of the relevant facts, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

1.

Background of the case

The applicants or their ascendants or spouses (in the cases where the applicants are heirs of a deceased individual) are or were all pensioners (retired prior to 31 December 1990) and former employees of the Banco Di Napoli, a banking group which was originally a public entity and which was later privatised by means of Law no. 218/1990, the so-called “Amato reform”, which suppressed exclusive pension regimes.

Before the aforementioned privatisation, the applicants used to benefit from a more favourable equalisation mechanism (

meccanismo perequativo

) than that available to persons registered with the general compulsory insurance (

assicurazione generale obligatoria

), as their annual pension increase was calculated on the basis of the salary increases of working employees in equal grades of service (

perequazione aziendale

).

In 1993 a number of former employees entered into a dispute with the Banco di Napoli about the application of certain provisions of two laws (Section 9 of Law no. 503/1992 and Section 3 of Law no. 421/1991), which the aforementioned bank had interpreted in the sense that the system of

perequazione aziendale

had been suppressed also in respect of those persons who were already retired at the date of 31 December 1990. The latter stand was taken notwithstanding that, according to the applicants, the Amato reform limited the suppression of

perequazione aziendale

solely to persons still employed and not persons already receiving a pension, as the latter had not been given the option of taking up other benefits as agreed by means of corporate collective bargaining.

As a consequence, given the less substantial pension they were receiving, a number of pensioners (or their heirs) in the applicants’ position instituted civil proceedings requesting the courts to find that they had a right to retain the system of

perequazione aziendale

, and to order the Banco di Napoli to pay the sums it had failed to pay them.

In 1994 the domestic courts upheld the claimants’ arguments, holding that the impugned amendments did not apply to persons who had retired on or before 31 December 1990. This interpretation became settled domestic case-law, also upheld by the plenary session of the Court of Cassation (

Sezione Unite

), which in 2001 found that, due to the enactment of other legislative amendments, the system of

perequazione aziendale

would have applied to the above-mentioned pensioners from 1 January 1994 (date when a general suspension of pension adjustments ceased) to 26 July 1996 (date when a new suspension of such adjustments started in respect of the Banco di Napoli). This interpretation continued to be followed by all the judges sitting in such cases.

On 23 August 2004 section 1 paragraph 55 of Law no. 243/04 was enacted. It interpreted the relevant law to the effect that retired employees of the Banco di Napoli could no longer benefit from the system of

perequazione aziendale

and made it effective retroactively, with effect from 1992.

Issues concerning the constitutionality of Law no. 243/04 were rejected by the Constitutional Court by a judgment filed in the registry on 7

November 2008, on the ground that the impugned law was an interpretative norm to the provisions of Law no. 503/92 which eradicated

perequazione aziendale

for all pensioners, irrespective of their date of retirement. The impugned law had been reasonable because it aimed to achieve recognition of an equal and homogenous treatment of all pensioners under the current integrative regimes. It further considered that the legislator could enact interpretative laws, once they were based on one of the possible meanings of the original text, even if there had been consistent jurisprudence about the matter, and this did not affect the role of the Court of Cassation.

2.

The applicants’ domestic proceedings

On 20 December 1993 the applicants or their predecessors instituted proceedings on the lines of the proceedings mentioned above, namely they argued that Laws nos. 503/92 and 421/92 safeguarded any more favorable treatment applicable to persons who had retired prior to 31 December 1990. Thus, they requested the Napoli Magistrate (

pretore

) (in his function of Labour judge) to find that they had a right to retain the system of

perequazione aziendale

as applied before the enactment of such laws and to order the Banco di Napoli to pay the sums it had failed to pay them.

By a judgment no. 1978 of 1 February 1995 the Napoli Magistrate granted the applicants’ claims.

On appeal, by a judgment no. 2075 of 10 June 2004, the Napoli District Court (Labour Section) upheld the applicants’ right to be covered by the system of

perequazione aziendale

, but referring to the highest judicial authorities’ jurisprudence on the matter, it found that they had such a right only for the period from 1 January 1994 (date when a general suspension of pension adjustments ceased) to 26 July 1996 (date when a new suspension of such adjustments started in respect of the Banco di Napoli).

By a judgment no. 27020 of 19 September 2006, deposited in the relevant registry on 18 December 2006, the Court of Cassation reversed the lower courts’ judgments and found against the applicants, ordering the costs of the three court instances to be paid equally between the parties. It upheld the ground of appeal that the lower courts could not take account of Law no. 243/04, not yet into force at the time of their judgments, which had been enacted to resolve the question whether Articles 9 and 11 of Law no. 503/92 applied only to employees still in service or also to retired pensioners, and provided that as from 1994 onwards only a

perequazione legale

(increase according to the standard of living) had to apply to “all” pensioners, irrespective of their date of retirement. It rejected a claim of unconstitutionality in so far as this interpretative law had retroactive effects impinging on the principle of legal and judicial certainty, along the lines of the Constitutional Court’s judgments on the matter.

B.

Relevant domestic law and practice

A detailed description of the relevant domestic law and practice is set out in

Arras and Others

(cited above, §§ 25-31).

COMPLAINT

The applicants complained that Law no. 243/04 as interpreted by the Court of Cassation in its judgment of 7 November 2006, constituted a legislative interference with pending proceedings which was in breach of their fair trial rights under Article 6.

QUESTIONS

1.

In respect of the applicants listed in Table I of the Annex, did the applicants’ predecessors who brought the original claims before the domestic courts die pending the outcome of those domestic proceedings? If so, did the applicants listed in Table I intervene in their stead in the domestic proceedings in their capacity of heirs? In that connection, can the applicants listed in Table I claim to be victims of a violation of Article 6 § 1 of the Convention, within the meaning of Article 34?

2.

Did the applicants mentioned in Tables I and II of the Annex have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was there interference by the legislature with the administration of justice designed to influence the judicial determination of a dispute? If so, was the interference based on compelling grounds of general interest? Lastly, was the interference compatible with the principles of legal certainty (see Arras and Others v. Italy, no. 17972/07, 14 February 2012)?

Appendix

TABLE I

N

o

.

Firstname LASTNAME

Birth date

Place of residence

Rosario ADAMI

heir of Renato ADAMI

25/06/1943

Napoli

Giancarlo ADAMI

heir of Renato ADAMI

07/04/1946

Napoli

Donatella ADAMI

heir of Renato ADAMI

04/11/1955

Napoli

Roberto BOSSI

heir of Ernesta ANTONELLI

20/11/1953

Sestri Levante (GE)

Concetta BORZACCHIELLO

heir of Sergio DALL’AGLIO

07/06/1936

Napoli

Stefania DALL’AGLIO

heir of Sergio DALL’AGLIO

20/04/1968

Napoli

Alessandro DALL’AGLIO

heir of Sergio DALL’AGLIO

13/02/1965

Napoli

Valva Isabella D’AYALA

heir of Claudio SAVARESE

10/06/1930

Napoli

Paolo SAVARESE

heir of Claudio SAVARESE

28/10/1958

Napoli

Riccardo SAVARESE

heir of Claudio SAVARESE

28/04/1960

Napoli

Caterina LECCESE

heir of Cosimo TESTA

13/06/1921

Gaeta

Antonio TESTA

heir of Cosimo TESTA

12/06/1959

Gaeta

Maria TESTA

heir of Cosimo TESTA

07/12/1955

Gaeta

Giusta ORIONI

heir of Ferdinando ZAMPI

23/09/1938

Cagliari

Luigi ZAMPI

heir of Ferdinando ZAMPI

01/06/1967

Cagliari

Alessandro ZAMPI

heir of Ferdinando ZAMPI

30/01/1969

Cagliari

Francesca ZAMPI

heir of Ferdinando ZAMPI

14/06/1970

Cagliari

Valeria ZAMPI

heir of Ferdinando ZAMPI

13/01/1977

Cagliari

Barbara ZAMPI

heir of Ferdinando ZAMPI

13/01/1977

Cagliari

Guido MAZZA

Heir of Elena AVETA

12/07/1945

Pescara

Fernanda BERNONI

heir of Gaetano DE FABRITIIS

21/09/1915

Tortoreto

Alessandro DE FABRITIIS

heir of Gaetano DE FABRITIIS

28/06/1940

Tortoreto

Paolo DE FABRITIIS

heir of Gaetano DE FABRITIIS

30/11/1954

Tortoreto

Annarosa DE FABRITIIS

heir of Gaetano DE FABRITIIS

30/06/1957

Tortoreto

Renata MARINI

heir of Giuseppe DI NOZZI

30/05/1924

Firenze

Rosaria DI NOZZI

heir of Giuseppe DI NOZZI

07/09/1954

Firenze

Giovanna D’AGOSTINO

heir of Francesco IACONIS

02/08/1927

Padova

Gianfranco IACONIS

heir of Francesco IACONIS

01/01/1956

Padova

Nicola IACONIS

heir of Francesco IACONIS

21/09/1951

Padova

TABLE II

N

o

.

Firstname LASTNAME

Birth date

Place of residence

30

Francesco BERETTA

09/09/1925

Genova

31

Alfio BIONDI

12/02/1942

Roma

32

Brunetto BRUNELLI

20/10/1920

La Spezia

33

Salvatore CALDERONI

23/12/1935

Bari

34

Cataldo CAPANO

12/03/1939

Trani

35

Angelo CONSOLE

09/10/1940

Avellino

36

Vito Filippo DE SANTIS

25/11/1937

Pescara

37

Dario DI MATTIA

28/05/1928

Ancona

38

Pierluigi FERRATI

21/06/1931

Firenze

39

Tito Italo GRECO

30/03/1941

Rende

40

Iolanda MODOLO

14/11/1925

Trieste

41

Giuseppe PANTANO

12/11/1921

Taranto

42

Giovanni PRIVITERA

20/12/1929

Napoli

43

Rosanna RAGOZZINO

26/04/1951

Napoli

44

Carmine ROSSI

07/01/1922

Napoli

45

Stefano SODANO

14/05/1938

Montefiascone

46

Giorgio TERSIGNI

17/11/1931

Sora (Fr)

47

Mario TROTTA

14/11/1932

Matera

48

Francesco FALCO

27/02/1922

Napoli

49

Edda GHERSEVICH

19/02/1934

Cuveglio (Va)

50

Lidia IANNELLI

20/07/1924

Potenza

51

Grazia MARESCA

04/06/1924

Barletta

52

Mario Marco PASANISI

25/04/1940

Taranto

53

Luigi PERELLI

19/05/1930

Avellino

54

Carmen CARVELLI

06/12/1919

Roma

55

Giuseppina DE GENNARO

03/07/1922

Roma

56

Cosimo DE LUCA

05/02/1933

Codevigo (PD)

57

Marisa DE NAPOLI

19/06/1947

Casetl di Casio (BO)

58

Maria DE NICOLA

13/09/1925

Roma

59

Ercole FARRUGIA

23/06/1941

Roma

60

Egisto Mario GERINI

03/02/1933

Perugia

61

Athos PORCU

11/03/1937

Greve C. (FI)

62

Liliana SALVI

15/07/1926

Nettuno

63

Ugo SANTORO

21/11/1934

Roma

64

Gidemore VIAGGIO

01/11/1934

Roma

65

Anna Maria BADOLATO

27/11/1924

Roma

66

Maria Michele CIANI

04/04/1946

Ariccia

67

Bruna GIORDANO

21/10/1948

Roma

68

Lydia IUZZOLINO

26/08/1941

Roma

69

Filomena LIBERTINI

15/02/1937

Salerne

70

Lucia LIBERTINI

26/12/1941

Salerne

71

Maria MAURO

13/07/1946

Rome

72

Luigi MAZZITELLI

24/09/1934

Castelvolturno

73

Maria MICHELUTTI

05/02/1918

Verona

74

Elda MONTANARI

10/06/1923

Roma

75

Maria PETRACCONE

27/08/1941

Napoli

76

Mario PIAZZOLLA

18/01/1938

Roma

77

Marianna PODDA

21/07/1942

Nuoro

78

Jole Maria POL

13/10/1926

Lanuvio

79

Emilia RADDINO

14/09/1915

Verona

80

Aldo TANGO

01/12/1924

Naples

81

Grazia Maria SOLINAS

18/12/1931

Perouse

82

Luigi VECCHIONE

17/03/1937

Milano

83

Vincenzo GAETANIELLO

23/01/1933

Napoli

84

Elena PARRELLA

13/12/1935

Napoli

85

Anna Maria AIELLO, heir of Vincenzo LOI, who died on 20/06/01

07/09/1924

Napoli

86

Maria Iolanda DIONISO, heir of Nicola RAFFONE

06/02/1923

Roma

87

Giuseppina VALENTE, heir of Giuseppe BARONE

25/02/1920

Roma