Adami și alții împotriva Italiei

Comunicat la 27 august 2014 SECȚIUNE Cererea nr. 26056/07 Rosario ADAMI și alții împotriva Italiei depusă la 15 iunie 2007 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Reclamanții sunt toate resortisanți italieni și sunt reprezentați în fața Curții de către dl G. Ferraro, dl R. Mastroianni și dl F. Ferraro, avocați care practică în Napoli. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: circumstanțele cazului O descriere detaliată a antecedentei cazului este prezentată în Arras și alții c. Italia (nr. 17972/07, §§ 7-25, 14 februarie 2012). O descriere scurtă a faptelor relevante, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, poate fi rezumat după cum urmează.

Reclamanții sau ascendenții sau soții lor (în cazurile în care reclamanții sunt moștenitori ai unui individ decedat) sunt sau au fost toți pensionari (încadrați înainte de 31 decembrie 1990) și foști angajați ai Banco Di Napoli, un grup bancar care a fost inițial o entitate publică și care a fost ulterior privatizat prin legea nr. 218/1990, așa-numita „reforma Amato”, care a suprimat regimurile exclusive de pensii.

Înainte de privatizarea menționată, reclamanții au folosit pentru a beneficia de un mecanism de egalizare mai favorabil ( meccanismo perequativo ) decât cel disponibil persoanelor înregistrate în asigurarea obligatorie generală (asicurazione generale obligatoria ), pe măsură ce creșterea anuală a pensiilor a fost calculată pe baza creșterilor salariale ale angajaților lucrători în graduri egale de serviciu ( perequazione aziendale În 1993 un număr de foști angajați au intrat într-un litigiu cu Banco di Napoli cu privire la aplicarea anumitor dispoziții ale două legi (art. 9 din Legea nr. 503/1992 și art. 3 din Legea nr. 421/1991), pe care băncii de mai sus au interpretat-o în sensul că sistemul de perequazione aziendale a fost suprimată, de asemenea, în ceea ce privește persoanele care au fost deja pensionate la data de 31 decembrie 1990. Această ultimă poziție a fost luată în ciuda faptului că, potrivit reclamanților, reforma Amato a limitat suprimarea perequazione aziendale numai persoanelor încă ocupate și nu persoanele care beneficiază deja de o pensie, deoarece acestea din urmă nu au fost acordate posibilitatea de a lua alte beneficii, astfel cum au fost convenite prin intermediul negocierii colective corporative.

În consecință, având în vedere pensiile mai puțin substanțiale pe care le-au primit, un număr de pensionari (sau moștenitori) din poziția reclamanților au instituit proceduri civile care solicită instanțelor să constate că au dreptul de a menține sistemul de perequazione aziendale și de a ordona Banco di Napoli să plătească sumele pe care le-a eșuat să le plătească.

În 1994, tribunalele interne au susținut argumentele reclamanților, susținând că amendamentele impugate nu se aplică persoanelor care s-au retras la sau înainte de 31 decembrie 1990. Această interpretare a devenit jurisprudență internă reglementată, de asemenea susținută de sesiunea plenară a Curții de Casație ( Sezione Unite ), care în 2001 a constatat că, datorită promulgării altor modificări legislative, sistemul de Perequazione aziendale ar fi aplicat pensionarilor menționate mai sus de la 1 ianuarie 1994 (data în care s-a încetat suspendarea generală a ajustărilor de pensii) până la 26 iulie 1996 (data în care a început o nouă suspendare a acestor ajustări în ceea ce privește Banco di Napoli).

Această interpretare a continuat să fie urmată de toți judecătorii care stau în aceste cazuri. La 23 august 2004 a fost pronunțată secțiunea 1 punctul 55 din Legea nr. 243/04, care a interpretat legea relevantă în sensul că angajații pensionați ai Banco di Napoli nu mai putea beneficia de sistemul de perequazione aziendale și a făcut-o eficace retroactiv, cu efect din 1992. Cu privire la constituționalitatea Legii nr. 243/04, Curtea Constituțională a fost respinsă de către Curtea Constituțională prin o hotărâre depusă în registr la 7 noiembrie 2008, din cauza faptului că legea impugnată a fost o norma interpretativă a dispozițiilor Legii nr. 503/92, care a eradicat perequazione aziendale pentru toți pensionarii, indiferent de data pensionării lor.

Legea încurcată a fost rezonabilă deoarece are ca scop realizarea recunoașterii unui tratament egal și homogen al tuturor pensionaților în cadrul actualelor regimuri integrative. În plus, a considerat că legislatorul ar putea adopta legi interpretative, după ce s-au bazat pe unul dintre posibilele sensuri ale textului original, chiar dacă ar fi existat o jurisprudență consecventă în legătură cu această chestiune, și acest lucru nu a afectat rolul Curții de casă.

La 20 decembrie 1993, reclamanții sau predecesorii lor au inaunțat o procedură pe liniile procedurii menționate mai sus, și anume că Legile nr. 503/92 și 421/92 au protejat orice tratament mai favorabil aplicabil persoanelor care s-au retras înainte de 31 decembrie 1990. Astfel, au solicitat Magistratul Napoli (pretore) ) (în funcția sa de judecător al muncii) să constate că au dreptul de a menține sistemul de perequazione aziendale aplicat înainte de promulgarea unor astfel de legi și de a ordona Banco di Napoli să plătească sumele pe care nu le-a plătit. Prin hotărârea nr. 1978 din 1 februarie 1995 Magistratul Napoli a acordat cererile reclamanților.

Prin recurs, prin hotărârea nr. 2075 din 10 iunie 2004, Curtea de District Napoli (Secțiunea Labour) a susținut dreptul reclamanților de a fi acoperite de sistemul de perequazione aziendale , dar referindu-se la jurisprudența celor mai înalte autorități judiciare cu privire la această chestiune, a constatat că au avut un astfel de drept numai pentru perioada 1 ianuarie 1994 (data în care a încetat suspendarea generală a ajustărilor de pensii) până la 26 iulie 1996 (data în care a început o nouă suspendare a acestor ajustări în ceea ce privește Banco di Napoli). Prin hotărâre nr. 27020 din 19 septembrie 2006, depusă în registrul relevant la 18 decembrie 2006, Curtea de Casație a anulat hotărârile judecătorilor și a constatat împotriva reclamanților, declarând costurile celor trei instanțe judecătorești să fie plătite în mod egal între părți.

243/04, care nu a fost încă în vigoare la momentul hotărârilor lor, care au fost adoptate pentru a rezolva problema dacă articolele 9 și 11 din Legea nr. 503/92 se aplică numai angajaților încă în serviciu sau, de asemenea, pensionarilor pensionați, și cu condiția ca, începând cu 1994, numai o perequare legală (increderea conform standardului de viață) a trebuit să se aplice „toți” pensionarilor, indiferent de data pensionării lor. Acesta a respins o afirmație de neconstituționalitate în măsura în care această lege interpretativă a avut efecte retroactive care afectează principiul securității juridice și judiciare, în conformitate cu hotărârile Curții Constituționale privind această chestiune.

O descriere detaliată a dreptului și practicii interne relevante este prezentată în Arras și alții (citată mai sus, §§ 25-31). În ceea ce privește reclamanții enumerați în tabelul I din anexă, predecesorii reclamanților care au prezentat cererile inițiale în fața instanțelor interne au murit în așteptarea rezultatului procedurii interne respective? În cazul în care, reclamanții enumerați în tabelul I au intervenit în locul lor în acțiunea internă în calitatea lor de moștenitori? În această privință, reclamanții enumerați în tabelul I pot pretinde că sunt victime de o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, în sensul articolului 34? Reclamanții menționați în tabelele I și II din anexă au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

În special, a existat interferențe legislative cu administrarea justiției destinate influenței determinarea judiciară a unei litigii? Dacă este cazul, interferența a fost bazată pe motive convingătoare de interes general?

În cele din urmă, interferența a fost compatibilă cu principiile certitudii juridice (a se vedea Arras și alții c. Italia, nr. 17972/07, 14 februarie 2012)? Apendicele I Prenumele LASTNAME Data nașterii Locul reședinței Rosario ADAMI moștenitor al Renato ADAMI 25/06/1943 Napoli Giancarlo ADAMI moștenitor al Renato ADAMI 07/04/1946 Napoli Donatella ADAMI moștenitor al Renato ADAMI 04/11/1955 Napoli Roberto BOSSI moștenitor al Ernesta ANTONELLI 20/11/1953 Sestri Levante (GE) Concetta BORZACCHIELLO moștenitor al Sergio DALL’AGLIO 07/06/1936 Napoli Stefania DALL’aGLIO moștenitor al Sergio DALL’AGLIO 20/04/1968 Napoli Alessandro DALL’AGLIO moștenitor al Sergio DALL’AGLIO 13/02/1965 Napoli Valva Isabella D’AYALA moștenitor al Claudio SAVARESE 10/06/1930 Napoli Paolo SAVARESE moștenitor al Claudio SAVARESE 28/10/1958 Napoli Riccardo SAVARESE moștenitor al Claudio SAVARESE 28/04/1960 Napoli Caterina LECCESE moștenitor al Cosimo TESTA 13/06/1921 Gaeta Antonio TESTA moștenitor al Cosimo TESTA 12/06/1959 Gaeta Maria TESTA moștenitorul lui Cosimo TESTA 07/12/1955 Gaeta Giusta ORIONI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 23/09/1938 Cagliari Luigi ZAMPI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 01/06/1967 Cagliari Alessandro ZAMPI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 30/01/1969 Cagliari Francesca moștenitorul Ferdinando ZAMPI 14/06/1970 Cagliari Valeria ZAMPI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 13/01/1977 Cagliari Barbara

ZAMPI moștenitorul Ferdinando ZAMPI 13/01/1977 Cagliari Cagliari Guido MAZZA Heir of Elena AVETA 12/07/1945 Pescara Fernanda BERNONI moștenitor de Gaetano DE FABRITIIS 21/09/1915 Tortoreto Alessandro DE FABRITIIS moștenitor de Gaetano DE FABRITIIS 28/06/1940 Tortoreto Paolo DE FABRITIIS moștenitor de Gaetano DE FABRITIIS 30/11/1954 Tortoreto Annarosa DE FABRITIIS moștenitor de Gaetano DE FABRITIIS 30/06/1957 Tortoreto Renato MARINI moștenitor de Giuseppe DI NOZZI 30/05/1924 Firenze Rosaria DI NOZZI moștenitor al lui Giuseppe DI NOZZI 07/09/1954 Firenze Giovanna D’AGOSTINO moștenitor al lui Francesco IACONIS 02/08/1927 Padova Gianfranco IACONIS moștenitor al lui Francesco IACONIS 01/01/1956 Padova Nicola IACONIS moștenitor al lui Francesco IACONIS 21/09/1951 Padova TABEL II Numele de naștere LASTNAME Data nașterii Loc de reședință Francesco BERETTA 09/09/1925 Genova Alfio BIONDI 12/02/1942 Roma Brunetto BRUNELLI 20/10/1920 La Spezia Salvatore CALDERONI 23/12/1935 Bari Cataldo CAPANO 12/03/1939 Trani Angelo CONSOLE 09/10/1940 Avellino Vito Filippo DE SANTIS 25/11/1937 Pescara Dario DI MATTIA 28/05/1928 Ancona Pierluigi FERRATI 21/06/1931 Firenze Tito Italo GRECO 30/03/1941 Rende Iolanda MODOLO 14/11/1925 Trieste Giuseppe PANTANO 12/11/1921 Taranto Giovanni PRIVITERA 20/12/1929 Napoli Rosanna RAGOZZINO 26/04/1951 Napoli Carmine ROSSI 07/01/1922 Napoli Stefano SODANO 14/05/1938

Montefiascone Giorgio TERSIGNI 17/11/1931 Sora (Fr) Mario TROTTA 14/11/1932 Matera Francesco FALCO 27/02/1922 Napoli Edda GHERSEVICH 19/02/1934 Cuveglio (Va) Lidia IANNELLI 20/07/1924 Potenza Grazia MARESCA 04/06/1924 Barletta Mario Marco PASANISI 25/04/1940 Taranto Luigi PERELLI 19/05/1930 Avellino Carmen CARVELLI 06/12/1919 Roma Giuseppina DE GENNARO 03/07/1922 Roma Cosimo DE LUCA 05/02/1933 Codevigo (PD) Marisa DE NAPOLI 19/06/1947 Casetl di Casio (BO) Maria DE NICOLA 13/09/1925 Roma Ercole FARRUGIA 23/06/1941 Roma Egisto Mario GERINI 03/02/1933 Perugia Athos PORCU 11/03/1937 Greve C. (FI) Liliana SALVI 15/07/1926 Nettuno Ugo SANTORO 21/11/1934 Roma Gidemore VIAGGIO 01/11/1934 Roma Anna Maria BADOLATO 27/11/1924 Roma Roma Maria Michele CIANI 04/04/1946 Ariccia Bruna GIORDANO 21/10/1948 Roma Lydia UIZZOLINO 26/08/1941 Roma Filomena LIBERTI 15/02/1937 Salerna Lucia LIBERTI 26/12/1941 Salerna Maria MAURO 13/07/1946 Roma Luigi MAZZITELLI 24/09/1934 Castelvolturno Maria MICHELUTTI 05/02/1918 Verona Elda MONTANARI 10/06/1923 Roma Maria PETRACCONE 27/08/1941 Napoli Mario PIAZZOLLA 18/01/1938 Roma Marianna PODDA 21/07/1942 Nuoro Jole Maria POL 13/10/1926 Lanuvio Emilia RADDINO 14/09/1915 Verona Aldo TANGO 01/12/1924 Napoli Grazia Maria SOLINAS 18/12/1931 Peruse Luigi VECCHIONE 17/03/1937 Milano Vincenzo GAETANIELLO 23/01/1933 Napoli Elena PARRELLA 13/12/1935 Napoli Anna Maria

AELLO, moștenitoare a lui Vincenzo LOI, care a murit la 20/06/01 07/09/1924 Napoli Maria Iolanda DIONISO, moștenitoare a lui Nicola RAFFONE 06/02/1923 Roma Giuseppina VALENTE, moștenitoare a lui Giuseppe BARONE 25/02/1920 Roma

Communicated on 27 August 2014

SECOND SECTION

Application no. 26056/07 Rosario ADAMI and others against Italy lodged on 15 June 2007

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. The applicants are all Italian nationals and are represented before the Court by Mr G. Ferraro, Mr R. Mastroianni and Mr F. Ferraro, lawyers practising in Naples. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. The circumstances of the case A detailed description of the background of the case is set out in Arras and Others v. Italy (no. 17972/07, §§ 7-25, 14 February 2012). A brief description of the relevant facts, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

1. Background of the case The applicants or their ascendants or spouses (in the cases where the applicants are heirs of a deceased individual) are or were all pensioners (retired prior to 31 December 1990) and former employees of the Banco Di Napoli, a banking group which was originally a public entity and which was later privatised by means of Law no. 218/1990, the so-called “Amato reform”, which suppressed exclusive pension regimes.

Before the aforementioned privatisation, the applicants used to benefit from a more favourable equalisation mechanism ( meccanismo perequativo ) than that available to persons registered with the general compulsory insurance ( assicurazione generale obligatoria ), as their annual pension increase was calculated on the basis of the salary increases of working employees in equal grades of service ( perequazione aziendale ). In 1993 a number of former employees entered into a dispute with the Banco di Napoli about the application of certain provisions of two laws (Section 9 of Law no. 503/1992 and Section 3 of Law no. 421/1991), which the aforementioned bank had interpreted in the sense that the system of perequazione aziendale had been suppressed also in respect of those persons who were already retired at the date of 31 December 1990. The latter stand was taken notwithstanding that, according to the applicants, the Amato reform limited the suppression of perequazione aziendale solely to persons still employed and not persons already receiving a pension, as the latter had not been given the option of taking up other benefits as agreed by means of corporate collective bargaining.

As a consequence, given the less substantial pension they were receiving, a number of pensioners (or their heirs) in the applicants’ position instituted civil proceedings requesting the courts to find that they had a right to retain the system of perequazione aziendale , and to order the Banco di Napoli to pay the sums it had failed to pay them.

In 1994 the domestic courts upheld the claimants’ arguments, holding that the impugned amendments did not apply to persons who had retired on or before 31 December 1990. This interpretation became settled domestic case-law, also upheld by the plenary session of the Court of Cassation ( Sezione Unite ), which in 2001 found that, due to the enactment of other legislative amendments, the system of perequazione aziendale would have applied to the above-mentioned pensioners from 1 January 1994 (date when a general suspension of pension adjustments ceased) to 26 July 1996 (date when a new suspension of such adjustments started in respect of the Banco di Napoli). This interpretation continued to be followed by all the judges sitting in such cases.

On 23 August 2004 section 1 paragraph 55 of Law no. 243/04 was enacted. It interpreted the relevant law to the effect that retired employees of the Banco di Napoli could no longer benefit from the system of perequazione aziendale and made it effective retroactively, with effect from 1992. Issues concerning the constitutionality of Law no. 243/04 were rejected by the Constitutional Court by a judgment filed in the registry on 7 November 2008, on the ground that the impugned law was an interpretative norm to the provisions of Law no. 503/92 which eradicated perequazione aziendale for all pensioners, irrespective of their date of retirement. The impugned law had been reasonable because it aimed to achieve recognition of an equal and homogenous treatment of all pensioners under the current integrative regimes.

It further considered that the legislator could enact interpretative laws, once they were based on one of the possible meanings of the original text, even if there had been consistent jurisprudence about the matter, and this did not affect the role of the Court of Cassation. 2. The applicants’ domestic proceedings On 20 December 1993 the applicants or their predecessors instituted proceedings on the lines of the proceedings mentioned above, namely they argued that Laws nos. 503/92 and 421/92 safeguarded any more favorable treatment applicable to persons who had retired prior to 31 December 1990. Thus, they requested the Napoli Magistrate ( pretore ) (in his function of Labour judge) to find that they had a right to retain the system of perequazione aziendale as applied before the enactment of such laws and to order the Banco di Napoli to pay the sums it had failed to pay them.

By a judgment no. 1978 of 1 February 1995 the Napoli Magistrate granted the applicants’ claims. On appeal, by a judgment no. 2075 of 10 June 2004, the Napoli District Court (Labour Section) upheld the applicants’ right to be covered by the system of perequazione aziendale , but referring to the highest judicial authorities’ jurisprudence on the matter, it found that they had such a right only for the period from 1 January 1994 (date when a general suspension of pension adjustments ceased) to 26 July 1996 (date when a new suspension of such adjustments started in respect of the Banco di Napoli). By a judgment no. 27020 of 19 September 2006, deposited in the relevant registry on 18 December 2006, the Court of Cassation reversed the lower courts’ judgments and found against the applicants, ordering the costs of the three court instances to be paid equally between the parties.

It upheld the ground of appeal that the lower courts could not take account of Law no. 243/04, not yet into force at the time of their judgments, which had been enacted to resolve the question whether Articles 9 and 11 of Law no. 503/92 applied only to employees still in service or also to retired pensioners, and provided that as from 1994 onwards only a perequazione legale (increase according to the standard of living) had to apply to “all” pensioners, irrespective of their date of retirement. It rejected a claim of unconstitutionality in so far as this interpretative law had retroactive effects impinging on the principle of legal and judicial certainty, along the lines of the Constitutional Court’s judgments on the matter.

B. Relevant domestic law and practice A detailed description of the relevant domestic law and practice is set out in Arras and Others (cited above, §§ 25-31). COMPLAINT The applicants complained that Law no. 243/04 as interpreted by the Court of Cassation in its judgment of 7 November 2006, constituted a legislative interference with pending proceedings which was in breach of their fair trial rights under Article 6. QUESTIONS 1. In respect of the applicants listed in Table I of the Annex, did the applicants’ predecessors who brought the original claims before the domestic courts die pending the outcome of those domestic proceedings? If so, did the applicants listed in Table I intervene in their stead in the domestic proceedings in their capacity of heirs?

In that connection, can the applicants listed in Table I claim to be victims of a violation of Article 6 § 1 of the Convention, within the meaning of Article 34? 2. Did the applicants mentioned in Tables I and II of the Annex have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was there interference by the legislature with the administration of justice designed to influence the judicial determination of a dispute? If so, was the interference based on compelling grounds of general interest?

Lastly, was the interference compatible with the principles of legal certainty (see Arras and Others v. Italy, no. 17972/07, 14 February 2012)? Appendix TABLE I N o . Firstname LASTNAME Birth date Place of residence Rosario ADAMI heir of Renato ADAMI 25/06/1943 Napoli Giancarlo ADAMI heir of Renato ADAMI 07/04/1946 Napoli Donatella ADAMI heir of Renato ADAMI 04/11/1955 Napoli Roberto BOSSI heir of Ernesta ANTONELLI 20/11/1953 Sestri Levante (GE) Concetta BORZACCHIELLO heir of Sergio DALL’AGLIO 07/06/1936 Napoli Stefania DALL’AGLIO heir of Sergio DALL’AGLIO 20/04/1968 Napoli Alessandro DALL’AGLIO heir of Sergio DALL’AGLIO 13/02/1965 Napoli Valva Isabella D’AYALA heir of Claudio SAVARESE 10/06/1930 Napoli Paolo SAVARESE heir of Claudio SAVARESE 28/10/1958 Napoli Riccardo SAVARESE heir of Claudio SAVARESE 28/04/1960 Napoli Caterina LECCESE heir of Cosimo TESTA 13/06/1921 Gaeta Antonio TESTA heir of Cosimo TESTA 12/06/1959 Gaeta Maria TESTA heir of Cosimo TESTA 07/12/1955 Gaeta Giusta ORIONI heir of Ferdinando ZAMPI 23/09/1938 Cagliari Luigi ZAMPI heir of Ferdinando ZAMPI 01/06/1967 Cagliari Alessandro ZAMPI heir of Ferdinando ZAMPI 30/01/1969 Cagliari Francesca ZAMPI heir of Ferdinando ZAMPI 14/06/1970 Cagliari Valeria ZAMPI heir of Ferdinando ZAMPI 13/01/1977 Cagliari Barbara ZAMPI heir of Ferdinando ZAMPI 13/01/1977 Cagliari Guido MAZZA Heir of Elena AVETA 12/07/1945 Pescara

Fernanda BERNONI heir of Gaetano DE FABRITIIS 21/09/1915 Tortoreto Alessandro DE FABRITIIS heir of Gaetano DE FABRITIIS 28/06/1940 Tortoreto Paolo DE FABRITIIS heir of Gaetano DE FABRITIIS 30/11/1954 Tortoreto Annarosa DE FABRITIIS heir of Gaetano DE FABRITIIS 30/06/1957 Tortoreto Renata MARINI heir of Giuseppe DI NOZZI 30/05/1924 Firenze Rosaria DI NOZZI heir of Giuseppe DI NOZZI 07/09/1954 Firenze Giovanna D’AGOSTINO heir of Francesco IACONIS 02/08/1927 Padova Gianfranco IACONIS heir of Francesco IACONIS 01/01/1956 Padova Nicola IACONIS heir of Francesco IACONIS 21/09/1951 Padova TABLE II N o . Firstname LASTNAME Birth date Place of residence 30 Francesco BERETTA 09/09/1925 Genova 31 Alfio BIONDI 12/02/1942 Roma 32 Brunetto BRUNELLI 20/10/1920 La Spezia 33 Salvatore CALDERONI 23/12/1935 Bari 34 Cataldo CAPANO 12/03/1939 Trani 35 Angelo CONSOLE 09/10/1940 Avellino 36 Vito Filippo DE SANTIS 25/11/1937 Pescara 37 Dario DI MATTIA 28/05/1928 Ancona 38 Pierluigi FERRATI 21/06/1931 Firenze 39 Tito Italo GRECO 30/03/1941 Rende 40 Iolanda MODOLO 14/11/1925 Trieste 41 Giuseppe PANTANO 12/11/1921 Taranto 42 Giovanni PRIVITERA 20/12/1929 Napoli 43 Rosanna RAGOZZINO 26/04/1951 Napoli 44 Carmine ROSSI 07/01/1922 Napoli 45 Stefano SODANO 14/05/1938 Montefiascone 46 Giorgio TERSIGNI 17/11/1931 Sora (Fr) 47 Mario TROTTA 14/11/1932 Matera 48 Francesco FALCO 27/02/1922 Napoli 49 Edda

GHERSEVICH 19/02/1934 Cuveglio (Va) 50 Lidia IANNELLI 20/07/1924 Potenza 51 Grazia MARESCA 04/06/1924 Barletta 52 Mario Marco PASANISI 25/04/1940 Taranto 53 Luigi PERELLI 19/05/1930 Avellino 54 Carmen CARVELLI 06/12/1919 Roma 55 Giuseppina DE GENNARO 03/07/1922 Roma 56 Cosimo DE LUCA 05/02/1933 Codevigo (PD) 57 Marisa DE NAPOLI 19/06/1947 Casetl di Casio (BO) 58 Maria DE NICOLA 13/09/1925 Roma 59 Ercole FARRUGIA 23/06/1941 Roma 60 Egisto Mario GERINI 03/02/1933 Perugia 61 Athos PORCU 11/03/1937 Greve C. (FI) 62 Liliana SALVI 15/07/1926 Nettuno 63 Ugo SANTORO 21/11/1934 Roma 64 Gidemore VIAGGIO 01/11/1934 Roma 65 Anna Maria BADOLATO 27/11/1924 Roma 66 Maria Michele CIANI 04/04/1946 Ariccia 67 Bruna GIORDANO 21/10/1948 Roma 68 Lydia IUZZOLINO 26/08/1941 Roma 69 Filomena LIBERTINI 15/02/1937 Salerne 70 Lucia LIBERTINI 26/12/1941 Salerne 71 Maria MAURO 13/07/1946 Rome 72 Luigi MAZZITELLI 24/09/1934 Castelvolturno 73 Maria MICHELUTTI 05/02/1918 Verona 74 Elda MONTANARI 10/06/1923 Roma 75 Maria PETRACCONE 27/08/1941 Napoli 76 Mario PIAZZOLLA 18/01/1938 Roma 77 Marianna PODDA 21/07/1942 Nuoro 78 Jole Maria POL 13/10/1926 Lanuvio 79 Emilia RADDINO 14/09/1915 Verona 80 Aldo TANGO 01/12/1924 Naples 81 Grazia Maria SOLINAS 18/12/1931 Perouse 82 Luigi VECCHIONE 17/03/1937 Milano 83 Vincenzo GAETANIELLO 23/01/1933 Napoli 84 Elena PARRELLA 13/12/1935 Napoli 85 Anna Maria AIELLO,

heir of Vincenzo LOI, who died on 20/06/01 07/09/1924 Napoli 86 Maria Iolanda DIONISO, heir of Nicola RAFFONE 06/02/1923 Roma 87 Giuseppina VALENTE, heir of Giuseppe BARONE 25/02/1920 Roma