SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 55674/08 Enrico ROSSI și alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 aprilie 2013 într-o cameră compusă din Danutė Jočienė, președinte, Guido Raimondi, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 noiembrie 2008, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA listei recurentelor figurează în anexă. Reclamanții au fost reprezentați de domnul A. Sinagra, avocat la Roma. Guvernul italian ( A fost reprezentat de agentul său, dl Spatafora, și de co-agentul său, dl Acardo. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt foști funcționari ai Institutului Național de Asigurări pentru Accidente de Muncă (INAIL) sau moștenitorii acestora. În conformitate cu dispozițiile Decretului ministerial din 22 octombrie În momentul pensionării, funcționarii puteau alege între a lua un capital sau o rentă viageră cu rată variabilă. Pentru cei care alegeau a doua opțiune, inclusiv reclamanții, același decret prevedea o ajustare automată a creșterii salariului personalului în funcțiune. De la pensionare și până la 1 La 27 decembrie 1997, Parlamentul a adoptat legea finanțelor (n 449) prin care ajustarea majorității pensiilor substitutive de asigurare generală obligatorie ar fi reglementată de art. 11 din Decretul legislativ nr. 503 din 30 decembrie 1992. Acest articol interzice stabilirea acestei ajustări la majorările salariului personalului aflat în serviciu. Începând cu 1 ianuarie 1998, renta reclamanților a fost ajustată pe baza sistemului de pensii generale. La date nespecificate, reclamanții au sesizat Tribunalul Administrativ Regional (TAR) Lazio, prin acordarea dreptului de a percepe rentă viageră în condițiile prevăzute de normele în vigoare în momentul plății cotizațiilor și pensionării acestora. În opinia acestora, chiar și începând cu 1 ianuarie 1998, aceștia trebuiau să beneficieze de o ajustare legată în mod automat de creșterile salariului personalului aflat în serviciu. nu ar fi aplicabil în cazul lor, deoarece Regulamentul INAIL a acordat dreptul nu unei pensii substitutive, ci unei rentă viageră care rezultă dintr-un contract de drept privat în sensul articolului 1872 din Codul civil. Subsidiar, reclamanții se plângeau de nerespectarea legii în raport cu, printre altele, cu articolele 3, 36, 38 și 41 din Constituție, care protejează principiul egalității, dreptul de a beneficia de un salariu și de o asigurare de vârstă adecvată și, respectiv, dreptul de proprietate. 652/2003, 651/2003 și 646/2003, 649/2003 și 647/2003, TAR a negat natura contractuală a rentei și a respins cererea pe motiv că regimul care reglementează pensia obținută de reclamanți ar trebui considerat drept substituție a regimului de asigurare obligatorie general. 393 din 28 iulie 2000 a Curții Constituționale, TAR a afirmat că respectarea principiului "siguranței raporturilor juridice" nu a impus Parlamentului să adopte legi de modificare a regimului de relații juridice, cum ar fi cele din speță (raporti guridici di durata) ) într-un sens nefavorabil pentru beneficiari, cu excepția cazului în care aceste legi au avut consecințe de natură vădit neraționale față de regimul anterior. 10. La date nespecificate, reclamanții au sesizat Consiliul de Stat, care, prin Hotărârea nr. 2205/2008, 2206/2008, 2207/2008, 2208/2008 și 2209/2008, a confirmat decizia TAR și a precizat că dreptul prevăzut la art. 1 din Protocol nr 1 nu garantează dreptul de a beneficia de avantajele economice ale unui sistem de pensii în cazul în care, în mod rezonabil, legislația apărută a decis să elimine aceste avantaje. Dreptul și practica internă relevantă 11. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Varesi și alții c. Italia (dec.), 49407/08, §§ 12-16, 12 martie 2013). GRIEF 12. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de efectele Legii nr. 449 din 1997 asupra mecanismului de ajustare a rentă viageră a acestora. ÎN DREPT 13. Reclamanții se plâng de faptul că legea finanțelor nr. 449 din 1997 ar fi modificat retroactiv regimul de asigurare pentru limită de vârstă de care au beneficiat până la sfârșitul anului 1997. Ei reclamau că trebuie să beneficieze în continuare de ajustarea valorii rentei viagere în raport cu creșterile tratamentului personalului aflat în serviciu. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 14. ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Guvernul ia notă de faptul că tratamentul de care se bucură reclamanții înlocuiește tratamentul prevăzut de asigurarea generală obligatorie. Până la 1 ianuarie 1998, orice ajustare a prelucrării acestora era legată de creșterile salariale ale personalului aflat în serviciu; după această dată, ajustarea s-a limitat la ceea ce era prevăzut la art. 11 din Decretul-lege nr. 503 din 1992. 16. În aceste circumstanțe, guvernul consideră că nu a avut niciun impact asupra drepturilor deja dobândite de solicitanți, schimbarea privind doar viitorul. Curtea Constituțională a considerat, de asemenea, că menținerea regimului anterior ar fi contrară principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece personalul INAIL este tratat mai favorabil decât ceilalți pensionari. 17. Potrivit guvernului, Curtea nu poate lua în considerare interpretarea dreptului intern aplicabil în speță, misiunea sa fiind limitată la a stabili dacă aplicarea acestui drept a dus la un rezultat contrar convenției. Or, reclamanților nu li s-a redus valoarea rentelor lor viagere; ei au pierdut doar posibilitatea de a obține, începând cu 1 ianuarie 1998, o ajustare a acestora mai favorabilă decât ajustarea aplicabilă tuturor pensiilor. În orice caz, ar fi vorba de un sacrificiu proporțional cu continuarea interesului general. Reclamanții reamintesc jurisprudența Curții Constituționale în această privință, susțin că, pentru alte categorii de pensionari, sistemele de protecție împotriva inflației nu au fost modificate și susțin că normele pe care le descriau riscă să le expună unor constrângeri financiare. Reclamanții se referă, de asemenea, la natura rentă viageră a acestora și susțin că l , menționat anterior, în care Curtea a considerat că nu este necesar să se pronunțe cu privire la problema dacă reclamanții au avut o speranță legitimă de a beneficia, pentru viitor, de un regim privilegiat d (1) În continuare, Comisia a menționat că, spre deosebire de afirmațiile reclamanților, Legea nr. 449 din 1997 nu le reglementase drepturile la pensie retroactiv. Într-adevăr, această lege se limita la a stabili că începând cu 1 ianuarie 1998 și, prin urmare, pentru perioada de după intrarea sa în vigoare, ajustările rentei reclamanților trebuiau calculate pe baza sistemului de pensii general aplicabil. Curtea a considerat, de asemenea, că ingerința invocată de solicitanți era prevăzută de lege în sensul jurisprudenței sale și a acceptat că aceasta urmărea interesul public în vederea armonizării sistemului de pensii cu scopul de a face sistemul de securitate socială echitabil și durabil. În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței, Curtea a ținut seama de contextul specific al cazului, și anume cel al unui regim de securitate socială. Aceasta a amintit că, în cauza Maggio și alții c. Italia 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 și 56001/08, §§ 62-64, 31 mai 2011), Curtea a exclus existența unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în raport cu un pensionar care, în cadrul unei armonizări retroactive a sistemului de pensii, pierduse o parte substanțială a pensiei sale. , în cazul în care modificarea sistemului de pensii nu a fost aplicată retroactiv și nu a avut în vedere faptul că mecanismul de ajustare a rentei viagere a reclamanților la costul vieții. Valoarea pensionării lor ca atare nu a fost afectată, iar persoanele interesate nu au fost privatizate de un mecanism de ajustare la inflație. Pur și simplu, acest mecanism a fost înlocuit de un alt mecanism, pe de altă parte comun cu majoritatea pensionarilor. 22. La toate aceste considerații au determinat Curtea să respingă cererea Varesi și altele pentru lipsa vădită a temeiului (a se vedea decizia menționată anterior, §§ 39-46). Curtea nu vede niciun motiv de a se abține de la jurisprudența Varesi și altele în această specie. 23. Prin urmare, rezultă că cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Danutė Jočienė grefierul Președinte Anexa Anna Maria ARBORE este un resortisant italian născut în 1929, cu reședința la BARI Evelina BARONE este o resortisantă italiană născută în 1916 și rezidentă în MODENA Rosa BELLENI este o resortisantă italiană născută în 1924, rezidentă în S. MARGHERITA LIGURE Pietro BERUTTI este un resortisant italian născut în 1922, rezident în Barbaresco Silvana BOATO, cetățean italian născut în 1935 și rezident în Leggia. Luciana BRANDI este o resortisantă italiană născută în 1938, rezidentă în GORIZIA Milovan BRESSAN este un resortisant italian născut în 1920, rezident în GORIZIA Pietra BULLANO este un resortisant italian născut în 1926, rezident în VERCELLI Margherita BUSCEMA este un resortisant italian născut în 1930, rezident în MILANO Alberto Caldara este un resortisant italian născut în 1929, rezident în MILANO Bianca CAMELIN este o resortisantă italiană născută în 1930, rezidentă în Tolmezzo Michele CAMPIONE este un resortisant italian născut în 1924, rezident în AGRIGENTO Wanda CARDELLINI este un resortisant italian născut în 1934, rezident în BARI Antonio CARLI este un resortisant italian născut în 1927, rezident în LECCO Giorgio CARRESE este un resortisant italian născut în 1924, rezident în PERUGIA Gasparina CASTELLANI este o resortisantă italiană născută în 1928, cu reședința în PAVIA Beniamino DANI este un resortisant italian născut în 1926, rezident în MILANO Sergio DARDANELLI este un resortisant italian născut în 1924, rezident în CUNEO Angelarosa DEL CASTELO, cetățean italian născut în 1922, rezident în CAMPOBASO Salvatore DI BLASI este un resortisant italian născut în 1929, rezident în PALERME Aldo DI LORENZO este un resortisant italian născut în 1927, rezident în PESARO Filippo Maria, care este un resortisant italian născut în 1926, rezident în PIACENZA TULLIO FAIELLA, cetățean italian născut în 1922, rezident în NAPLES Francesca FARINA, născut în 1927, rezident în ALBENGA Maria Luisa FERRI BERTELLI este un resortisant italian născut în 1924, rezident în PERUGIA Paolo FLIPPINI este un resortisant italian născut în 1920, rezident în PIACENZA IOLanda FIORINI, cetățean italian născut în 1921, rezident în BOLOGNA Anacleto FIZZOTTI este un resortisant italian născut în 1921, rezident în Novara. Luciana FOGAR este o resortisantă italiană născută în 1926, rezidentă în TRIESTE Velia FRAMBA este o resortisantă italiană născută în 1925, rezidentă în VERONA Carlo FUSANI este un resortisant italian născut în 1925, rezident în Carrara Rosa FUSCO este o resortisantă italiană născută în 1924, rezidentă în NAPLES Florindo LALLI este un resortisant italian născut în 1925, rezident în GUARDALFIERA Luigi Giuseppe LAVIA este un resortisant italian născut în 1921, rezident în TORINO Umberto LEVATI este un resortisant italian născut în 1922, rezident în MILANO Paola Enrica LUTZ este un resortisant italian născut în 1929, rezident în TURIN Bianca MACCHI este un resortisant italian născut în 1921, rezident în COMO Luigi MARINELLI este un resortisant italian născut în 1927, rezident în MANTOVA Mara MARIOTTI este o resortisantă italiană născută în 1927, cu reședința în FABRIANO Italo MASPERO este un resortisant italian născut în 1923, rezident la MILANO Roberto MILANESI este un resortisant italian născut în 1933, rezident la Cusano MILANINO Giancarlo MINERBI este un resortisant italian născut în 1925, rezident la BOLZANO Concetta Rita NANNARELLI este un resortisant italian născut în 1931, rezident în PERUGIA IOLanda NOBILE MIGLIORE este un resortisant italian născut în 1923, rezident în RAGUSA Franca PEDUCUCCI, născut în 1928, rezident în PERUGIA Carmelo PENNINO este un resortisant italian născut în 1922, rezident în NAPLES Antonio PETTINARI este un resortisant italian născut în 1921, rezident în Gallarate Antonietta PIOVAN este un resortisant italian născut în 1938, rezident în PADOVA Pietro PIRO este un resortisant italian născut în 1923, rezident în Cellara Carla PRELLE este un resortisant italian născut în 1928 cu reședința în AGLIE Lodovica QUAGLIA este o resortisantă italiană născută în 1911, rezidentă în VERCELLI Renza QUATTRINI este un resortisant italian născut în 1921, rezident în Cordenons Marco Claudio QUINRTI este un resortisant italian născut în 1919, rezident în ASCOLI PICENO Guido SELLINI este un resortisant italian născut în 1929, rezident în CAGLIARI. Ritamaria REVOLTI este un resortisant italian născut în 1930, rezident în TRENTO Carmelo ROMANO este un resortisant italian născut în 1920, rezident în MILANO Enrico ROSSI este un resortisant italian născut în 1928, rezident în MILANO Anna SBARBARO este un resortisant italian născut în 1918, rezident în NAPLES Mariano SCANGA este un resortisant italian născut în 1921, rezident în Rende Edoardo SCARRONE este un resortisant italian născut în 1924, rezident în RIVAROLO CANAVESE Elisabetta SEGALA Elda SMILCI este un resortisant italian născut în 1923, rezident la MILANO Antonietta SPERTINI, născut în 1922, rezident la MILANO Giuseppe TOMA, născut în 1925, rezident la MILANO Michela TORTORA, cetățean italian născut în 1917, rezident la FOGIA Guido ZANNEI este un resortisant italian născut în 1930, rezident la VIAREGGIO. Giuseppe ZIMBARDO este un resortisant italian născut în 1925, rezident în COSENZA Elvira Angela ZOPPI, cetățean italian născut în 1935 și rezident în PERUGIA.
Requête n
o
55674/08
Enrico ROSSI et autres
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 avril 2013 en une chambre composée de
:
Danutė Jočienė,
présidente,
Guido Raimondi,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
Ișıl Karakaș,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de Stanley Naismith,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 novembre 2008,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La liste des parties requérantes figure en annexe.
2.
Les requérants ont été représentés par M
e
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
me
P.
Accardo.
A.
Les circonstances de l’espèce
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
Les requérants sont des anciens fonctionnaires de l’Institut national d’assurances pour les accidents du travail (INAIL) ou leurs héritiers. Selon les dispositions du décret ministériel du 22 octobre 1948 («
Règlement INAIL
»), lors du départ à la retraite, les fonctionnaires pouvaient choisir entre l’obtention d’un capital ou d’une rente viagère à taux variable. Pour ceux qui choisissaient la deuxième option, dont les requérants, le même décret prévoyait un ajustement automatique indexé sur les augmentations du traitement du personnel en service.
5.
Dès le départ à la retraite et jusqu’au 1
er
janvier 1998, les requérants obtinrent une rente viagère conformément à la loi en vigueur à l’époque.
6.
Le 27 décembre 1997, le Parlement adopta la loi de finances (n
o
449) par laquelle l’ajustement de la plupart des pensions substitutives de l’assurance générale obligatoire serait réglé par l’article 11 du décret législatif n
o
503 du 30 décembre 1992. Cet article interdit d’indexer cet ajustement aux augmentations du traitement du personnel en service. A partir du 1
er
janvier 1998, la rente des requérants fut ajustée sur la base du système d’indexation applicable à la généralité des retraites.
7.
A des dates non précisées, les requérants saisirent le tribunal administratif régional (le «
TAR
») du Latium en réclamant le droit de percevoir la rente viagère dans les termes prévus par les règles en vigueur au moment du versement de leurs cotisations et de leur départ à la retraite.
8.
Selon eux, même à partir du 1
er
janvier 1998, ils devaient bénéficier d’un ajustement lié automatiquement aux augmentations du traitement du personnel en service. L’article 11 du décret législatif n
o
503 de 1992
ne s’appliquerait pas à leur cas, car le Règlement INAIL donnait droit non pas à une pension substitutive mais à une rente viagère découlant d’un contrat de droit privé au sens de l’article 1872 du code civil. Subsidiairement, les requérants se plaignaient de la non-conformité de la loi par rapport, entre autres, aux articles 3, 36, 38 et 41 de la Constitution, qui protègent, respectivement, le principe d’égalité,
le droit de jouir d’un salaire et d’une assurance vieillesse adéquats et le droit de propriété.
9.
Par les décisions n
os
652/2003, 651/2003 et 646/2003, 649/2003 et 647/2003, le TAR nia la nature contractuelle de la rente et rejeta la demande au motif que le régime qui régissait la pension obtenue par les requérants devait être considéré comme substitutif du régime d’assurance obligatoire général. Quant à la question subsidiaire, se fondant sur la décision n
o
393 du 28 juillet 2000 de la Cour constitutionnelle, le TAR affirma que le respect du principe de la «
sécurité des rapports juridiques
» n’interdisait pas au Parlement d’adopter des lois modifiant le régime de rapports juridiques tels que ceux de l’espèce (
rapporti giuridici di durata
) dans un sens défavorable pour les bénéficiaires, sauf si ces lois entraînaient des conséquences de caractère manifestement déraisonnable par rapport au régime précédent.
10.
A des dates non précisées, les requérants saisirent le Conseil d’État, qui, par les arrêts n
os
2205/2008, 2206/2008, 2207/2008, 2208/2008 et 2209/2008, confirma la décision du
TAR et précisa que le droit prévu par l’article 1 du Protocol n
o
1 ne garantissait pas le droit de tirer des avantages économiques d’un régime de retraite lorsque, de manière raisonnable, la législation survenue avait décidé de supprimer ces avantages.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
11.
Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans
Varesi et autres c. Italie
((déc.), n
o
49407/08, §§ 12-16, 12 mars 2013).
GRIEF
12.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, les requérants se plaignent des effets de la loi n
o
449 de 1997 sur le mécanisme d’ajustement de leur rentes viagères.
13.
Les requérants se plaignent de ce que la loi de finances n
o
449 de 1997 aurait modifié rétroactivement le régime d’assurance vieillesse dont ils ont bénéficié jusqu’à fin 1997. Ils dénoncent l’impossibilité de continuer à bénéficier de l’ajustement du montant de la rente viagère par rapport aux augmentations du traitement du personnel en service.
Ils invoquent l’article 1 du Protocole n
o
1, ainsi libellé
:
«
Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.
Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.
»
14.
Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
A.
Arguments des parties
1.
Le Gouvernement
15.
Le Gouvernement note que le traitement dont jouissent les requérants remplace celui prévu par l’assurance générale obligatoire. Jusqu’au 1
er
janvier 1998, tout ajustement de leur traitement était lié
aux hausses de salaires du personnel en service
; après cette date, l’ajustement a été limité à ce qui était prévu par l’article 11 du décret-loi n
o
503 de 1992.
16.
Dans ces circonstances, le Gouvernement considère qu’il n’y a eu aucune incidence sur les droits déjà acquis par les requérants, le changement ne concernant que le futur. La Cour constitutionnelle a par ailleurs estimé que le maintien du régime précédent aurait été contraire au principe de l’égalité des citoyens devant la loi, le personnel INAIL étant traité plus favorablement que les autres retraités.
17.
D’après le Gouvernement, la Cour ne saurait se pencher sur l’interprétation du droit interne applicable en l’espèce, sa mission étant limitée à établir si l’application de ce droit a abouti à un résultat contraire à la Convention. Or, les requérants ne se sont pas vu réduire le montant de leurs rentes viagères
; ils ont seulement perdu la possibilité d’obtenir, à partir du 1
er
janvier 1998, un ajustement de celles-ci plus favorable que l’ajustement applicable à l’ensemble des retraites. Il s’agirait, en tout cas, d’un sacrifice proportionné à la poursuite de l’intérêt général.
2.
Les requérants
18.
Les requérants rappellent la jurisprudence de la Cour constitutionnelle en la matière, affirment que pour d’autres catégories de retraités les systèmes de protection contre l’inflation n’ont pas été modifiés, et allèguent que les règles qu’ils dénoncent risquent de les exposer à des contraintes financières.
19.
Les requérants se réfèrent également à la nature de leur rente viagère et soutiennent que l’on pourrait pallier à l’allongement de la durée de la vie seulement en élevant l’âge de la retraite, et non en réduisant le pouvoir d’achat des pensions.
B.
Appréciation de la Cour
20.
La Cour observe que la présente affaire est en substance identique à l’affaire
Varesi et autres
, précitée, dans laquelle la Cour a estimé qu’il n’était pas nécessaire de se prononcer sur la question de savoir si les requérants avaient une espérance légitime de bénéficier, pour le futur, d’un régime privilégié d’ajustement de leur pension, et étaient donc titulaires d’un «
bien
» aux termes de l’article 1 du Protocole n
o
1.Elle a ensuite relevé que, contrairement aux allégations des requérants, la loi n
o
449 de 1997 n’avait pas réglementé leurs droits à pension de manière rétroactive. En effet, cette loi s’était bornée à établir qu’à partir du 1
er
janvier 1998, et donc pour la période successive à son entrée en vigueur, les ajustements de la rente des requérants devaient être calculées sur la base du système d’indexation applicable à la généralité des retraites.
21.
La Cour a également considéré que l’ingérence alléguée par les requérants était prévue par la loi aux sens de sa jurisprudence et accepté qu’elle poursuivait l’intérêt public à l’harmonisation du régime des retraites dans le but de rendre le système de sécurité sociale équitable et soutenable. Quant à la proportionnalité de l’ingérence, la Cour a tenu compte du contexte particulier de l’espèce, à savoir celui d’un régime de sécurité sociale. Elle a rappelé que dans l’affaire
Maggio et autres c. Italie
(n
os
46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 et 56001/08, §§ 62-64, 31 mai 2011), elle avait exclu l’existence d’une violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 par rapport à un retraité qui, dans le cadre d’une harmonisation rétroactive du régime des retraites, avait perdu une partie substantielle de sa pension. Ces considérations s’appliquaient en l’affaire
Varesi et autres
, où la modification du régime des retraites n’avait pas été appliquée rétroactivement et n’avait concerné que le mécanisme d’ajustement de la rente viagère des requérants au coût de la vie. Le montant de leur retraite en tant que telle n’avait pas été touché et les intéressés n’avaient pas été privés d’un mécanisme d’ajustement à l’inflation. Simplement, ce mécanisme avait été remplacé par un autre, par ailleurs commun à la majorité des retraités.
22.
L’ensemble de ces considérations ont conduit la Cour à rejeter la requête
Varesi et autres
pour défaut manifeste de fondement (voir décision précitée, §§ 39-46). La Cour ne voit aucune raison de s’écarter de la jurisprudence
Varesi et autres
en la présente espèce.
23.
Il s’ensuit que la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Stanley Naismith
Danutė Jočienė
Greffier
Présidente
Annexe
Anna Maria ARBORE est une ressortissante italienne née en 1929, résidant à BARI
Evelina BARONE est une ressortissante italienne née en 1916, résidant à MODENA
Rosa BELLENI est une ressortissante italienne née en 1924, résidant à S. MARGHERITA LIGURE
Pietro BERUTTI est un ressortissant italien né en 1922, résidant à Barbaresco
Silvana BOATO est une ressortissante italienne née en 1935, résidant à Leggia
Luciana BRANDI est une ressortissante italienne née en 1938, résidant à GORIZIA
Milovan BRESSAN est un ressortissant italien né en 1920, résidant à GORIZIA
Pietra BULLANO est une ressortissante italienne née en 1926, résidant à VERCELLI
Margherita BUSCEMA est une ressortissante italienne née en 1930, résidant à MILANO
Alberto CALDARA est un ressortissant italien né en 1929, résidant à MILANO
Bianca CAMELIN est une ressortissante italienne née en 1930, résidant à Tolmezzo
Michele CAMPIONE est un ressortissant italien né en 1924, résidant à AGRIGENTO
Wanda CARDELLINI est une ressortissante italienne née en 1934, résidant à BARI
Antonio CARLI est un ressortissant italien né en 1927, résidant à LECCO
Giorgio CARRESE est un ressortissant italien né en 1924, résidant à PERUGIA
Gasparina CASTELLANI est une ressortissante italienne née en 1928, résidant à PAVIA
Beniamino DANI est un ressortissant italien né en 1926, résidant à MILANO
Sergio DARDANELLI est un ressortissant italien né en 1924, résidant à CUNEO
Angelarosa DEL CASTELLO est une ressortissante italienne née en 1922, résidant à CAMPOBASSO
Salvatore DI BLASI est un ressortissant italien né en 1929, résidant à PALERME
Aldo DI LORENZO est un ressortissant italien né en 1927, résidant à PESARO
Filippo Maria DONTI est un ressortissant italien né en 1926, résidant à PIACENZA
Tullio FAIELLA est un ressortissant italien né en 1922, résidant à NAPLES
Francesca FARINA est une ressortissante italienne née en 1927, résidant à ALBENGA
Maria Luisa FERRI BERTELLI est une ressortissante italienne née en 1924, résidant à PERUGIA
Paolo FILIPPINI est un ressortissant italien né en 1920, résidant à PIACENZA
Iolanda FIORINI est une ressortissante italienne née en 1921, résidant à BOLOGNA
Anacleto FIZZOTTI est un ressortissant italien né en 1921, résidant à NOVARA
Luciana FOGAR est une ressortissante italienne née en 1926, résidant à TRIESTE
Velia FRAMBA est une ressortissante italienne née en 1925, résidant à VERONA
Carlo FUSANI est un ressortissant italien né en 1925, résidant à Carrara
Rosa FUSCO est une ressortissante italienne née en 1924, résidant à NAPLES
Florindo LALLI est un ressortissant italien né en 1925, résidant à GUARDALFIERA
Luigi Giuseppe LAVIA est un ressortissant italien né en 1921, résidant à TORINO
Umberto LEVATI est un ressortissant italien né en 1922, résidant à MILANO
Paola Enrica LUTZ est une ressortissante italienne née en 1929, résidant à TURIN
Bianca MACCHI est une ressortissante italienne née en 1921, résidant à COMO
Luigi MARINELLI est un ressortissant italien né en 1927, résidant à MANTOVA
Mara MARIOTTI est une ressortissante italienne née en 1927, résidant à FABRIANO
Italo MASPERO est un ressortissant italien né en 1923, résidant à MILANO
Roberto MILANESI est un ressortissant italien né en 1933, résidant à CUSANO MILANINO
Giancarlo MINERBI est un ressortissant italien né en 1925, résidant à BOLZANO
Concetta Rita NANNARELLI est une ressortissante italienne née en 1931, résidant à PERUGIA
Iolanda NOBILE MIGLIORE est une ressortissante italienne née en 1923, résidant à RAGUSA
Franca PEDUCCI est une ressortissante italienne née en 1928, résidant à PERUGIA
Carmelo PENNINO est un ressortissant italien né en 1922, résidant à NAPLES
Antonio PETTINARI est un ressortissant italien né en 1921, résidant à Gallarate
Antonietta PIOVAN est une ressortissante italienne née en 1938, résidant à PADOVA
Pietro PIRO est un ressortissant italien né en 1923, résidant à Cellara
Carla PRELLE est une ressortissante italienne née en 1928, résidant à AGLIE’
Antonio PROSCIUTTI est un ressortissant italien né en 1916, résidant à PERUGIA
Lodovica QUAGLIA est une ressortissante italienne née en 1911, résidant à VERCELLI
Renza QUATTRINI est une ressortissante italienne née en 1921, résidant à Cordenons
Marco Claudio QUINTILI est un ressortissant italien né en 1919, résidant à ASCOLI PICENO
Guido RELLINI est un ressortissant italien né en 1929, résidant à CAGLIARI
Ritamaria REVOLTI est une ressortissante italienne née en 1930, résidant à TRENTO
Carmelo ROMANO est un ressortissant italien né en 1920, résidant à MILANO
Enrico ROSSI est un ressortissant italien né en 1928, résidant à MILANO
Anna SBARBARO est une ressortissante italienne née en 1918, résidant à NAPLES
Mariano SCANGA est un ressortissant italien né en 1921, résidant à Rende
Edoardo SCARRONE est un ressortissant italien né en 1924, résidant à RIVAROLO CANAVESE
Elisabetta SEGALA’ est une ressortissante italienne née en 1928, résidant à Lecco
Stanislava SEMIC est une ressortissante italienne née en 1921, résidant à GORIZIA
Romana SIGNORINI est une ressortissante italienne née en 1922, résidant à PERUGIA
Elda SMILCI est une ressortissante italienne née en 1923, résidant à MILANO
Antonietta SPERTINI est une ressortissante italienne née en 1922, résidant à MILANO
Giuseppe TOMA est un ressortissant italien né en 1925, résidant à MILANO
Michela TORTORA est une ressortissante italienne née en 1917, résidant à FOGGIA
Guido ZANNONI est un ressortissant italien né en 1930, résidant à VIAREGGIO
Giuseppe ZIMBARDO est un ressortissant italien né en 1925, résidant à COSENZA
Elvira Angela ZOPPI est une ressortissante italienne née en 1935, résidant à PERUGIA