Gerovska Popčevska împotriva Macedoniei de Nord

Comunicat la 28 august 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 53249/08 Snežana GEROVSKA POPČEVSKA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 1 noiembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Snežana Gerovska Popčevska, este un național macedonean, născut în 1954 și locuiește în Skopie. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna A. Begova, un avocat practicant în Skopie. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului În timpul evenimentelor descrise mai jos și până în 2007, reclamantul a fost judecător la Tribunalul de Primă Instanță de la Skopje. În momentul respectiv, reclamantul a fost obligat în temeiul legii aplicabile de a raporta orice creștere a activelor reclamantului sau a membrilor familiei sale.

La 5 noiembrie 2004, o sumă de 38.000 de euro (EUR) a fost depusă în contul de economii personale al reclamantului. La 8 iulie 2006, reclamantul a raportat o modificare a situației activelor ei („ромена во имотната состоо”. ) către Comisia de Stat pentru Prevenția Corupției ( „Comisia”) („Comisia”), care a achiziționat un apartament în valoare de EUR 45.000. De asemenea, ea a raportat o datorie, și anume un împrumut bancar pentru achiziționarea unui apartament în valoare de 620 000 de denari macedoneni (MKD). Ea a prezentat, de asemenea, o declarație bancară care a atestă că a retras 35 000 EUR din contul său de economii.

Procedură administrativă împotriva reclamantului La o dată neespecificată, Comisia a depus o cerere la Biroul Revenuelor Publice ( ) („Oficiul”) pentru examinarea situației activelor reclamantului în ceea ce privește fondurile obținute în 2004. După ședința publică la 1 și 5 decembrie 2006, prin decizia din 26 decembrie 2006, Oficiul a ordonat reclamantului să plătească valoarea MKD 1.627.712 pe baza veniturilor nedeclarate și neimpozabile. 38.000 au fost achiziționate legal de solicitant. Nu a găsit credibil declarațiile reclamantului și de fratele ei că fratele ei a depus banii la contul ei ca compensație pentru partea ei a proprietății moștenite de părinții lor, deoarece reclamantul nu a prezentat un contract cu fratele ei în sprijinul acestei afirmații.

La 26 decembrie 2006, ministrul finanțelor și-a respins apelul și a susținut concluzia Oficiului că reclamantul nu a dovedit că banii în cauză au fost obținuți în mod legal. Decizia a afirmat, printre altele, că: „...Deși în conformitate cu art. 35 din Legea privind prevenirea corupției, [reclamantul] a fost obligat să raporteze schimbarea activelor în termen de 30 de zile, ea nu a îndeplinit această obligație legală… În hotărârea, s-a luat în considerare faptul că recurentul nu a acționat în conformitate cu art. 35 din Legea privind prevenirea corupției și nu a raportat în termen de 30 de zile modificarea activelor [făcută] prin transferul la contul ei de 38.000,00 EUR la 5 noiembrie 2004… ” Reclamantul a depus o cerere administrativă-discută (ту împotriva hotărârii ministrului, cerând că Curtea Supremă a organizat o audiere publică și că a adus un aviz de experți financiari, acesta din urmă pentru a stabili dacă suma contestată de bani a fost achiziționată ilegal.

Ea a susținut că a raportat indirect creșterea activelor sale prin raportarea achiziției apartamentului în iulie 2006. Ea a susținut, de asemenea, că termenul de 30 de zile pentru raportarea modificării activelor a fost introdus în 2006 și că nu a existat un astfel de termen la momentul creșterii activelor ei în 2004. La 16 ianuarie 2008, reclamantul a formulat o prezentare scrisă către Curtea de Administrație (care, între timp, a devenit competentă să se pronunțe în acest caz) cerând că procedurile au fost intensificate. Ea a reiterat cererea de o audiere publică, susținând că nu existau poziții juridice cu privire la chestiunea particulară care rezultă în acest caz și că este un caz complex care impune să fie adăugat dovezi pentru stabilirea corectă a faptelor.

În plus, în conformitate cu art. 31 din Legea privind litigiile administrative (a se vedea mai jos legislația internă relevantă) a solicitat instanței să îi permită să fie asistată la audiere publică de un expert competent – un auditor certificat. La 4 aprilie 2008, Curtea administrativă a respins cererea reclamantului. În hotărârea sa, el a afirmat că, în răspunsul său la afirmația reclamantului, ministrul a reiterat raționamentul dat în hotărârea impușită. Curtea a aprobat raționamentul organismelor administrative în respingerea declarațiilor reclamantului și fratelui său în ceea ce privește modul în care reclamantul a obținut banii. Curtea nu a adresat în mod specific cererile reclamanților de audiere orală și de avizul experților financiari.

În ceea ce privește termenul limită pentru raportarea modificărilor activelor, instanța a citat art. 35 din textul consolidat al Legii privind prevenirea corupției din 2004. „... Curtea a evaluat argumentele reclamantei... dar le consideră nefondate. Acest lucru este deoarece a existat o obligație [pentru ea] de a fi un oficial public ales - un judecător, de a raporta această modificare.

Conștiința și conștiința ei judiciară a obligat-o să facă acest lucru într-un termen rezonabil, și care este de 30 de zile, care a fost determinată pentru depunerea declarației de active (анкетен лист) La 18 februarie 2009, procurorul a respins plângerea penală împotriva reclamantului pentru nediscriminarea de origine a activelor achiziționate disproporționalamente” (<br> <br> <br> <br> <br> <br> <br> <br> <br <br <br> <br> <br> <br <br <br> <br<br> <br<br> <br<br><br<br><br> <br<br><br><br><br><br><br><br><br><br><br<br><br><br<br><br><br<br<br<br><br<br<br<br><br<br<br<br>>reșunerea penală împotriva reclamantului a reclamantului a respins reclamantului împotriva reclamantului pentru infracțiunile de nediscriminare a nediscriminației de origine a activelor obținute de disproporționale <br>> (<br>) (<br<br<br>br>br>br>br<br>br>br<br<br<br<br<br<br<br<br<br>>>>reș>>>reș>reș>.).

). Procurorul a constatat că reclamantul nu a ascuns fondurile, deoarece au fost transferate legal de la contul de economii al fratelui ei la al ei pe baza unui acord oral cu fratele ei ca compensare pentru proprietate moștenită de părinții lor. La 5 februarie 2010, la cererea de libertate de informare a reclamantului, decizia procurorului a fost respectată de ea. Secțiunea 30 din Legea privind litigiile administrative, aplicabilă la momentul material, cu condiția ca instanța să hotărească, în principiu, într-o sesiune privată. Ar putea avea o audiere publică dacă cazul era complex; pentru a clarifica chestiunile; atunci când a stabilit fapte și dovezi adducute. O parte la procedură ar putea solicita instanței să organizeze o audiere publică.

Secțiunea 31 prevede că partea la procedurile administrative-disputate ar fi autorizată să aducă un expert care să-i furnizeze consiliere cu privire la aspectele legate de procedura care necesită experiență specifică. Prevenirea corupției („Legea 2002”) În temeiul articolului 34, un funcționar ales sau desemnat, sau o persoană responsabilă (од a unei instituții sau a unei întreprinderi publice, sau a unei entități juridice care se ocupă de fonduri de stat, a fost obligată să raporteze o creștere a activelor sale sau a activelor membrilor familiei sale, cum ar fi construcția unei case sau a altor clădiri, achiziționarea de bunuri imobile, titluri mobiliare, autovehicule sau alte proprietăți mobiliare ale căror valoare depășește 20 de salarii medii în trimestrele anterioare.

Actul din 2004 de modificare a Legii privind prevenirea corupției („Legea din 2004”, publicată în Gazetteul Oficial nr. 46/04 din 12 iulie 2004) Secțiunea 36 prevede că procedurile de examinare a situației activelor ar putea fi inițiate împotriva unui funcționar public ales sau desemnat, sau a unei persoane responsabile ale unei instituții publice sau ale unei întreprinderi sau a unei alte entități juridice care se ocupă de fonduri de stat, dacă persoana respectivă nu a furnizat informații false sau incomplete în declarația activelor, sau dacă nu a raportat o modificare a activelor sau a furnizat informații false sau incomplete atunci când a raportat o modificare a activelor.

În temeiul articolului 37 (care a adăugat art. 36-a la Legea privind prevenirea corupției) dacă, în timpul procedurii de examinare a activelor, nu s-a dovedit că activele au fost achiziționate sau crescute ca urmare a veniturilor regulare (редовни δримааа ), care au fost raportate și taxate, Oficiul va adopta o decizie fiscală. Acesta ar lua ca bază fiscală diferența dintre venitul regulat, raportat și taxat stabilit al persoanei în cauză și membrii familiei sale și valoarea estimată a pieței activelor în cauză. Baza fiscală astfel determinată ar fi atunci supus unei rate fiscale de 70% din diferența venitului impozat și raportat și valoarea de piață a activelor. Textul consolidat al Legii privind prevenirea corupției (publicat în Jurnalul Oficial nr. 83/04 din 24 noiembrie 2004) Secțiunea 34 din Legea 2002 a fost renumerată ca art. 35 din Legea consolidată.

Actul din 2006 de modificare a Legii privind prevenirea corupției („Legea 2006”), publicat în Jurnalul Oficial nr. 126/06 din 1 decembrie 2006) Secțiunea 12 de modificare a articolului 34 din Legea din 2002 a introdus un termen de 30 de zile pentru raportarea schimbării activelor. Actul din 2008 de modificare a Legii privind prevenirea corupției („Legea din 2008” publicată în Jurnalul Oficial nr. 10/08 din 21 ianuarie 2008) Secțiunea 3 a modificat art. 36-a din Legea privind prevenirea corupției, după cum urmează: dacă în timpul procedurii de examinare a activelor nu s-a dovedit că activele au fost achiziționate sau crescute ca urmare a veniturilor care au fost raportate și taxate, Oficiul de Revenue Publică va adopta o decizie pentru impozitul pe venitul personal.

Impozitarea veniturilor nedeclarate va fi calculată la o rată de 70%. Actul din 2001 de modificare a Legii privind impozitul pe venitul personal În temeiul articolului 2 (modificarea articolului 12 din Legea privind impozitul pe venitul personal), au existat două rate ale impozitului pe venitul personal, anume 15% și 18% din venit. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a existat o audiere publică în fața Curții administrative, în ciuda cererii sale explicite și a unei încălcări a principiului egalității armelor, în cazul în care răspunsul ministrului la reclamația sa administrativă de litigiu nu a fost notificat la ea și că propunerea ei de aviz pentru un expert financiar a fost respinsă.

Ea se plânge în continuare că autoritățile interne au aplicat o dispoziție care nu existase în momentul creșterii activelor reclamantului. art. 6 § 1 din Convenție a fost aplicabil șefului său penal în cazul în cauză? În cazul în care reclamantul a avut o audiere echitabilă în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a avut loc o audiere orală în acest caz, conform articolului 6 § 1 din Convenție? - au fost respectate principiile egalității armelor și audierii adversare, având în vedere afirmația reclamantului că răspunsul Ministerului la afirmația ei administrativă-disputată nu i-a fost comunicat? - a fost respectat principiul egalității armelor de către instanțele interne, având în vedere refuzul lor de a recunoaște în dovadă avizul experților financiari propus de reclamant?

3. A fost aplicabil art. 7 din Convenția în cazul în cauză? Dacă este cazul, legea internă relevantă a fost aplicată retroactiv în cazul reclamantului, în contravenție cu art. 7 din Convenție? Guvernul este invitat să furnizeze copii ale oricărei jurisprudențe interne relevante privind modul în care se aplică legislația internă relevantă.

Communicated on 28 August 2014

FIRST SECTION

Application no. 53249/08 Snežana GEROVSKA POPČEVSKA against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged on 1 November 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Snežana Gerovska Popčevska, is a Macedonian national, who was born in 1954 and lives in Skopje. She is represented before the Court by Ms A. Begova, a lawyer practising in Skopje. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Background of the case During the events described below and until 2007, the applicant was a judge at the Skopje Court of First Instance. At the relevant time there was an obligation for the applicant under the applicable law to report any increase in the applicant’s or her family members’ assets. On 5 November 2004 a sum of 38,000 euros (EUR) was deposited to the applicant’s personal savings account.

On 8 July 2006 the applicant reported a change in her state of assets ( промена во имотната состојба ) to the State Commission for Prevention of Corruption ( Државна комисија за спречување на корупцијата ) (“the Commission”), namely that she had acquired an apartment worth EUR 45,000. She also reported a debt, namely a bank loan for purchase of an apartment in the amount of 620,000 Macedonian denars (MKD). She further submitted a bank statement attesting that she withdrew EUR 35,000 from her savings account.

2. Administrative proceedings against the applicant On an unspecified date, the Commission lodged a request with the Public Revenue Office ( Управа за Јавни Приходи ) (“the Office”) for examination of the applicant’s state of assets in respect of the funds she had obtained in 2004. After holding public hearings on 1 and 5 December 2006, by a decision of 26 December 2006 the Office ordered the applicant to pay the amount of MKD 1,627,712 on the ground of unreported and untaxed income. It found that it had not been proven during the proceedings that the amount of EUR 38,000 had been legally acquired by the applicant. It did not find credible the applicant’s and her brother’s statements that her brother had deposited the money to her account as a compensation for her part of the property inherited by their parents, as the applicant had not submitted a contract with her brother in support of that assertion.

The applicant appealed. On 26 December 2006 the Minister of Finance dismissed her appeal. It endorsed the conclusion of the Office that the applicant had not proven that the money in question had been lawfully acquired. The decision stated, inter alia , that: “...Although in accordance with section 35 of the Prevention of Corruption Act, [the applicant] was obliged to report the change of assets within 30 days, she did not fulfil this statutory obligation…

In deciding, it was taken into account that the appellant had not acted in accordance with section 35 of the Prevention of Corruption Act and had not reported within 30 days the change in assets [made] by the transfer to her account of the amount of EUR 38,000.00 on 5 November 2004… ” The applicant lodged an administrative-dispute claim (тужба за управен спор) against the Minister’s decision, seeking that the Supreme Court held a public hearing and that it adduced a financial expert opinion, the latter in order to establish whether the disputed amount of money was unlawfully acquired.

She argued that she had indirectly reported the increase of her assets by reporting the acquisition of the apartment in July 2006. She further argued that the deadline of 30 days for reporting the change of assets was introduced in 2006 and that there had been no such deadline at the moment of the increase of her assets in 2004. On 16 January 2008 the applicant made a written submission to the Administrative Court (which in the meantime had become competent to adjudicate the case) asking that the proceedings were sped up. She reiterated her request for a public hearing, arguing that there had existed no legal positions on the particular issue arising in the case and that it was a complex case which required evidence to be adduced for the sake of correct establishment of the facts.

She further requested, pursuant to section 31 of the Administrative Disputes Act (see Relevant domestic law below) that the court allowed her to be assisted at the public hearing by a competent expert – a certified auditor. On 4 April 2008 the Administrative Court dismissed the applicant’s claim. In its judgment it stated that, in his reply to the applicant’s claim, the Minister reiterated the reasoning given in the impugned decision. The court endorsed the reasoning of the administrative bodies in dismissing the applicant’s and her brother’s statements as regards the way in which the applicant had obtained the money. The court did not specifically address the applicant’s requests for an oral hearing and for a financial expert opinion.

In respect of the deadline for reporting the changes of assets, the court quoted section 35 of the 2004 consolidated text of the Prevention of Corruption Act. In the reasoning it stated the following: “... The court assessed the applicant’s arguments... but it finds them unfounded. This is so because there was an obligation [for her] as an elected public official – a judge, to report this change. Her judicial awareness and conscience obliged her to do that within a reasonable deadline, and that is 30 days, which was determined for submitting the declaration of assets (анкетен лист) , at the moment of election or taking up the duty of the public official…

” 3. Criminal proceedings against the applicant On 18 February 2009 the public prosecutor rejected the criminal complaint against the applicant for the offence of “non-disclosure of the origin of disproportionally acquired assets” ( прикривање на потеклото на несразмерно стекнат имот ). The prosecutor found that the applicant had not concealed the funds, as they had been lawfully transferred from her brother’s savings account to hers on the basis of an oral agreement with her brother as compensation for property inherited by their parents. On 5 February 2010, upon the applicant’s freedom of information request, the prosecutor’s decision was served on her. B. Relevant domestic law Administrative Disputes Act Section 30 of the Act, applicable at the material time, provided that the court decided, in principle, at a private session.

It could hold a public hearing if the case was complex; in order to clarify the issues; when it established facts and adduced evidence. A party to the proceedings could request the court to hold a public hearing. Section 31 provided that the party to the administrative-dispute proceedings would be allowed to bring an expert to provide him or her advice on issues related to the subject of the proceedings which required specific expertise.

Prevention of Corruption Act (“the 2002 Act”) Under section 34, an elected or appointed official, or a responsible person (одговорно лице) of a public institution or enterprise, or another legal entity which deals with state funds, was obliged to report an increase of his or her assets, or the assets of the members of his or her family, such as the construction of a house or other buildings, purchase of immovable property, securities, car or other movable property the value of which exceeds the amount of twenty average salaries in the previous trimester.

Act of 2004 amending the Prevention of Corruption Act (“the 2004 Act”, published in the Official Gazette no. 46/04 of 12 July 2004) Section 36 provided that proceedings for examination of the state of assets could be initiated against an elected or appointed public official, or a responsible person of a public institution or enterprise, or another legal entity which deals with state funds, if that person did not provide any information of provided false or incomplete information in the declaration of assets, or if he or she did not report a change of assets or provided false or incomplete information when reporting a change of assets. Under section 37 (which added section 36-a to the Prevention of Corruption Act) if during the proceedings for examination of assets it had not been proven that the assets had been acquired or increased as a result of regular income ( редовни примања ) which had been reported and taxed, the Office would adopt a tax decision.

It would take as taxation base the difference between the established regular, reported and taxed income of the person concerned and the members of his family and the estimated market value of the assets in question. The taxation base so determined would then be subject to a tax rate of 70% of the difference of the taxed and reported income and the market value of the assets. Consolidated text of the Prevention of Corruption Act (published in the Official Gazette no. 83/04 of 24 November 2004) Section 34 of the 2002 Act was renumbered as section 35 in the consolidated text. Act of 2006 amending the Prevention of Corruption Act (“the 2006 Act”, published in the Official Gazette no. 126/06 of 1 December 2006) Section 12 amending section 34 of the 2002 Act introduced a 30-day deadline for reporting the change of assets.

Act of 2008 amending the Prevention of Corruption Act (“the 2008 Act” published in the Official Gazette no. 10/08 of 21 January 2008) Section 3 amended section 36-a of the Prevention of Corruption Act, as follows: if during the proceedings for examination of assets it has not been proven that the assets have been acquired or increased as a result of income which had been reported and taxed, the Public Revenue Office will adopt a decision for personal income tax. The tax to the unreported income will be calculated at a 70% rate. Act of 2001 amending the Personal Income Tax Act Under section 2 (amending section 12 of the Personal Income Tax Act), there were two personal income tax rates, namely of 15% and 18% of the income.

COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 of the Convention that there was no public hearing before the Administrative Court despite her explicit request and about a violation of the principle of equality of arms, in that the Minister’s reply to her administrative dispute-claim was not served on her and that her proposal for a financial expert opinion was dismissed. She further complains that the domestic authorities applied a provision that had not existed at the moment of the increase of the applicant’s assets.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was Article 6 § 1 of the Convention under its criminal head applicable to the impugned proceedings in the present case? If so, did the applicant have a fair hearing in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, - has there been an oral hearing in the present case as required by Article 6 § 1 of the Convention? - were the principles of equality of arms and adversarial hearing respected in view of the applicant’s allegation that the Ministry’s reply to her administrative-dispute claim was not communicated to her? - was the principle of equality of arms respected by the domestic courts in view of their refusal to admit in evidence the financial expert opinion proposed by the applicant?

3. Was Article 7 of the Convention applicable to the impugned proceedings in the present case? If so, was the relevant domestic law applied retroactively in the applicant’s case, in contravention to Article 7 of the Convention? The Government are invited to provide copies of any relevant domestic case-law concerning the manner in which the relevant domestic law is applied.