Ipate împotriva Republicii Moldova

Secțiunea a treia Cerere nr. 49008/08 Nichita IPATE împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 2 septembrie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 10 septembrie 2008 Având în vedere înțelegerea amiabilă la care au ajuns părțile După ce au intenționat, face următoarea decizie FĂCUTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Nichita Ipate, este un cetățean moldovean născut în 1971 și rezident în Cricova. Guvernul moldova (adică la mai) a fost reprezentat de agentul său, dl L. Apostol, de la Ministerul Justiției.

Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de condițiile de detenție a acestuia, între 30 ianuarie și 26 iunie 2006, în Isolatorii de detenție provizorie ai Republicii Moldova, precum și de caracterul inadecvat și insuficient al reparațiilor acordate de instanțele interne. Invocând, de asemenea, art. 13 din Convenție, reclamantul se plângea de absența unei acțiuni interne eficiente care ar putea să-și apere drepturile garantate prin art. 3 din Convenție, aceste obiecții au fost comunicate guvernului. Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2014, guvernul a informat Curtea cu privire la propunerea de a formula o declarație privind soluționarea întrebărilor ridicate de cerere.

Părțile relevante ale acestei declarații se pot citi după cum urmează: Guvernul recunoaște încălcarea drepturilor reclamantului care decurg din art. 3 și art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenție din cauza condițiilor de deținere necorespunzătoare între 30 ianuarie și 26 iunie 2006 (...) acesta se angajează să plătească reclamantului suma de 3 000 (trei mii) EUR. Suma respectivă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei moldovenești la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții.

În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Pe de altă parte, guvernul solicită Curții să șteargă cererea de rol din perspectiva articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. La 9 aprilie 2014, Curtea a primit de la reclamant o scrisoare scrisă în care a acceptat termenii declarației guvernului. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție].

În consecință, trebuie eliminată cauza rolului. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Modulul Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 49008/08 Nichita IPATE contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 2 septembre 2014 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 10 septembre 2008 ; Vu le règlement amiable auquel sont parvenues les parties ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Nichita Ipate, est un ressortissant moldave né en 1971 et résidant à Cricova. Le gouvernement moldave (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. L. Apostol, du ministère de la Justice. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait des conditions de sa détention, entre les 30 janvier et 26 juin 2006, dans les Isolateurs de détention provisoire de la République de Moldova, ainsi que du caractère inadéquat et insuffisant de la réparation octroyée par les tribunaux internes. Invoquant également l’article 13 de la Convention, le requérant se plaignait de l’absence d’un recours interne effectif susceptible de défendre ses droits garantis par l’article 3 de la Convention Ces griefs ont été communiqués au Gouvernement.

Par lettre en date du 15 janvier 2014, le Gouvernement a informé la Cour qu’il proposait de formuler une déclaration visant à la résolution des questions soulevées par la requête. Les parties pertinentes de cette déclaration peuvent se lire comme suit : « Le Gouvernement reconnaît la violation des droits du requérant découlant de l’article 3 et de l’article 13 combiné avec l’article 3 de la Convention en raison des conditions de détention inadéquates entre les 30 janvier et 26 juin 2006 (...) Il s’engage à verser au requérant la somme de 3 000 (trois mille) euros. Ladite somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en lei moldaves au taux applicable à la date du paiement, et exemptée de toute taxe éventuellement applicable.

Elle sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Par ailleurs, le Gouvernement prie la Cour de rayer la requête du rôle sous l’angle de l’article 37 § 1 b) de la Convention. » Le 9 avril 2014, la Cour a reçu du requérant une lettre l’informant qu’il acceptait les termes de la déclaration du Gouvernement. EN DROIT La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties.

Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Greffière adjointe Président