MEDIPRESS-SOCIEDADE JORNALISTICA, LDA c. PORTUGAL

Comunicat la 2 septembrie 2014 SECȚIUNEA I Cererea nr. 55442/12 MEDIPRESS □ SOCIEDADE JORNALÍSTICA, LDA. împotriva Portugaliei introdusă la 16 august 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ pe reclamantă, Medipress Circumstanțele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 octombrie 2004, revista Visão În acest articol, autorul a afirmat că noile reglementări ale comentariului politic propus de prim-ministrul Pedro Santana Lopes prevăd supunerea articolelor de opinie la principiul contradictoriei, eliminând natura subiectivă a acestui gen de jurnalism. Ar fi o nebunie cauzată de consumul de droguri dure? De o nouă originalitate portugheză? Sau pur și simplu o savură de nedescris La 25 septembrie 2007, domnul Pedro Santana Lopes a efectuat o acțiune în răspundere civilă, în fața tribunalului din Oeiras, compania Edimpresa Prin hotărârea pronunțată la 22 septembrie 2010, tribunalul din Oires, care era parțial îndreptățit la pretențiile reclamantului, a condamnat societatea reclamantă să plătească 30 000 de euro (EUR) (în mod ferm cu autorul articolului) reclamantului pentru daune morale, din cauza reputației prim-ministrului. La 4 octombrie 2010, societatea reclamantă a făcut apel împotriva acestei condamnări în fața instanței de apel de la Lisabona. În octombrie 2010, a avut loc, de asemenea, o acțiune împotriva hotărârii în primă instanță, considerând că valoarea condamnării era insuficientă, având în vedere prejudiciile suferite. Prin hotărârea din 21 iunie 2011, Curtea de apel de la Lisabona a confirmat hotărârea. La 29 iunie 2011, reclamanta și autorul articolului au luat parte la Casație în fața Curții Supreme. Prin hotărârea din 14 februarie 2012, Curtea Supremă a confirmat hotărârea Curții de Apel de la Lisabona, întrucât articolul publicat la 7 octombrie 2004 constituise un atac de natură personală, prin urmare ilegal, împotriva reclamantului. Curtea Supremă a subliniat faptul că societatea reclamantă în articolul a lansat o îndoială inacceptabilă cu privire la primul ministru, permițând publicului să creadă că acesta ar fi fost un consumator de droguri duri. Analizând conduita societății reclamante în lumina bunei credințe, Curtea Supremă a statuat că aceasta nu era limitată la o critică politică pe un subiect de interes general, ci a adresat un atac personal și gratuit țintei. În executarea hotărârii Curții Supreme, la o dată nespecificată, societatea reclamantă a plătit reclamantului integral suma în despăgubiri la care fusese condamnată, adică 30 000 EUR. Dreptul și practica internă relevantă 1. art. 37 din Constituție garantează libertatea de exprimare și de informare. art. 38 din Constituție garantează în special libertatea presei. Dreptul oricărui cetățean la protecția reputației sale este garantat prin art. 26. Legea protejează persoanele împotriva abuzurilor sau a amenințărilor ilicite împotriva personalității lor fizice sau morale. (2) Fără a aduce atingere răspunderii civile pe care ar trebui să o dea persoana vizată, persoana vizată poate solicita măsuri, în conformitate cu circumstanțele cazului, în scopul de a evita punerea în aplicare a unei amenințări sau de a atenua consecințele unei vătămări. (1) În cazul unui conflict între aceleași drepturi sau între drepturile de aceeași natură, titularii acestora trebuie să cedeze în măsura în care este necesar pentru ca toate drepturile să producă și ele efecte, fără a defavoriza niciuna dintre părți. (...) art. 483 (Principiu general) □ Oricine, printr-un dol sau o greșeală simplă, aduce atingere în mod ilicit unui drept da ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. □ Oricine menționează sau face cunoscut un fapt care ar putea aduce atingere reputației sau numelui corect al unei persoane fizice sau juridice va răspunde la prejudiciile cauzate. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanta se plânge de condamnarea sa civilă pentru încălcarea reputației reclamantului, denunțând astfel o încălcare a libertății sale de exprimare. A existat vreo încălcare a dreptului societății reclamante la libertatea de exprimare și în special a dreptului acesteia de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 din Convenție, în special, autoritățile naționale au stabilit un echilibru corect între, pe de o parte, libertatea de exprimare protejată prin art. și, pe de altă parte, dreptul la reputația prim-ministrului pus în discuție de publicare

Communiquée le 2 septembre 2014

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

55442/12

MEDIPRESS – SOCIEDADE JORNALÍSTICA, LDA.

contre le Portugal

introduite le 16 août 2012

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, Medipress – Sociedade Jornalística e Editorial, Lda, est une société de droit portugais dont le siège social est à Paço de Arcos. Elle est représentée devant la Cour par M

e

R. Gil Santos, avocate à Lisbonne.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

Le 7 octobre 2004, le magazine «

Visão

», dont est propriétaire la société requérante depuis le 10 décembre 2008, publia un article d’opinion sous le titre «

L’éveil du président

?

».

Dans cet article, l’auteur affirmait que les nouvelles règlementations du commentaire politique proposées par le Premier ministre, M. Pedro Santana Lopes, prévoyaient la soumission des articles d’opinion au principe du contradictoire, supprimant la nature subjective de ce genre journalistique. L’article concluait avec les propos suivants

«

S’agirait-il d’un délire provoqué par la consommation de drogues dures

? D’une nouvelle originalité portugaise

? Ou tout simplement d’une bavure innommable

?

»

Le 25 septembre 2007, M. Pedro Santana Lopes assigna d’une action en responsabilité civile, devant le tribunal d’Oeiras, la société Edimpresa –Editora, Lda, ancienne propriétaire du magazine «

Visão

» et l’auteur de l’article. Il alléguait que ledit article, lui imputant la consommation de drogues dures, portait atteinte à sa réputation.

Par un jugement prononcé le 22 septembre 2010, le tribunal d’Oeiras, faisant partiellement droit aux prétentions du demandeur, condamna la société requérante à payer 30

000 euros (EUR) (solidairement avec l’auteur de l’article) au demandeur pour dommages moraux, en raison de l’atteinte à la réputation du Premier ministre.

Le 4 octobre 2010, la société requérante interjeta appel contre ladite condamnation devant la cour d’appel de Lisbonne. Le demandeur, le 25

octobre 2010, interjeta également appel contre le jugement en première instance, estimant, quant à lui, que le montant de la condamnation était insuffisant, vu les préjudices qu’il avait subis.

Par un arrêt du 21 juin 2011, la cour d’appel de Lisbonne confirma le jugement.

Le 29 juin 2011, la requérante et l’auteur de l’article se pourvurent en cassation devant la Cour suprême.

Par un arrêt du 14 février 2012, la Cour suprême confirma l’arrêt de la Cour d’appel de Lisbonne, considérant que l’article publié le 7

octobre

2004

avait constitué une attaque de nature personnelle, donc illicite, à l’encontre du plaignant. La Cour suprême souligna que la société requérante dans l’article litigieux avait lancé un doute inacceptable à l’égard du Premier ministre, permettant au public de penser que celui-ci aurait été un consommateur de « drogues dures ». Analysant la conduite de la société requérante à la lumière de la bonne foi, la Cour suprême statua que celle-ci ne s’était pas bornée à une critique politique sur un sujet d’intérêt général mais avait adressé une attaque personnelle et gratuite au visé.

En exécution de l’arrêt de la Cour suprême, à une date non précisée, la société requérante versa au demandeur l’intégralité du montant en dommages et intérêts auxquels elle avait été condamnée, soit 30 000 EUR.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

L’article 37 de la Constitution garantit la liberté d’expression et d’information. Son article 38 garantit en particulier la liberté de la presse. Le droit de tout citoyen à la protection de sa réputation est garanti par l’article 26.

Les dispositions pertinentes en l’espèce du code civil se lisent ainsi

Article 70 (Protection générale de la personne)

« 1. La loi protège les individus contre les atteintes ou les menaces d’atteintes illicites contre leur personnalité physique ou morale.

Article 335 (Conflit de droits)

«

»

(...)

»

Article 483 (Principe général)

« Quiconque, par un dol ou une faute simple, porte atteinte de manière illicite à un droit d’autrui ou à une quelconque disposition légale ayant pour but la protection des intérêts d’autrui doit indemniser la personne lésée pour les dommages résultant d’un tel acte.

(...) »

Article 484 (Atteinte à la réputation ou au bon nom)

« Quiconque énonce ou fait connaître un fait susceptible de porter atteinte à la réputation ou au bon nom d’une personne physique ou morale répondra des dommages causés. »

Article 487 (Faute)

« (...)

GRIEF

Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante se plaint de sa condamnation au civil pour atteinte à la réputation du demandeur, dénonçant ainsi une atteinte à sa liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu violation du droit de la société requérante à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 de la Convention

?

2.

En particulier, les autorités nationales ont-elles ménagé un juste équilibre entre, d’une part, la liberté d’expression protégée par l’article

10

et, d’autre part, le droit à la réputation du Premier ministre mis en cause par la publication

?