AKSAN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat: 21 octombrie 2024 SECȚIUNEA 2 Cerere nr. 45571/17 Svetlana AKSAN împotriva Republicii Moldova introdusă la 15 iunie 2017 (raportat la 30 septembrie 2024) Cererea se referă la sechestrarea apartamentului recurentei, la percheziția seifului închiriat de la o bancă, precum și la confiscarea conținutului acestui seif (aproximativ 35 000 EUR) în vederea unei eventuale confiscări în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva unui membru apropiat al familiei sale. Aceste măsuri ar fi fost luate în absența reclamantei și a avocatului acesteia, fără consimțământul său. Reședința în străinătate timp de câțiva ani, recurenta, desemnează sora și cumnatul său ca administrator al proprietății sale, în special al apartamentului său și al seifului.

La 21 decembrie 2016, cumnatul recurentei, înaltul funcționar al poliției, a fost pus sub acuzare pentru corupție pasivă și îmbogățire ilicită. În cadrul acestei proceduri, judecătorul din oficiu a autorizat o percheziție a seifului care aparține reclamantei și sechestrarea apartamentului. Nici reclamanta, nici avocatul acesteia nu au efectuat percheziția. Prin deciziile definitive ale Tribunalului de apel din Chișinău din 21 martie 2017, recursurile recurentei care contestau autorizațiile de percheziție a seifului și de confiscare a apartamentului au fost respinse ca nefondate. Ulterior, un judecător judecător a autorizat confiscarea sumei găsite în seif. Potrivit recurentei, această sumă a fost deținută de ea însăși și de unchiul său.

Prin decizia definitivă a Tribunalului din Chișinău din 13 iulie 2017, recursul cumnatului recurentei care contesta această sesizare a fost respins pe motiv că suma aparținea efectiv acestuia, recurenta având calitatea de simplu intermediar. Invocând art. 8 din convenție, recurenta susține că percheziția seifului în cadrul unei proceduri penale care nu o privea în mod direct constituie o interferență nejustificată cu respectarea vieții private. 1 la Convenție, recurenta se plânge, de asemenea, de confiscarea apartamentului său și de conținutul seifului, care îi descrie drept "legături" și disproporționate.

Întrebările părților A existat o interferență în dreptul recurentei la respectarea vieții private în ceea ce privește percheziția seifului său, în sensul articolului 8 din convenție (a se vedea, printre altele, Yunusova și Yunusov c. Azerbaidjan , n 68817/14, § 148, 16 iulie 2020 Tortladze c. Georgia , n 42371/08 , § 59, 18 martie 2021) În L A existat o interferență în dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1, care rezultă din confiscarea bunurilor sale ordonate în cadrul procedurii penale desfășurate împotriva unui membru al familiei sale În acest sens, Comisia consideră că măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

Publié le 21 octobre 2024

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 45571/17 Svetlana AKSAN contre la République de Moldova introduite le 15 juin 2017 communiquée le 30 septembre 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la saisie de l’appartement de la requérante, la perquisition de son coffre-fort loué auprès d’une banque, ainsi que la saisie du contenu de ce coffre-fort (environ 35 000 euros) en vue d’une éventuelle confiscation dans le cadre d’une procédure pénale engagée à l’encontre d’un membre proche de sa famille. Ces mesures auraient été prises en l’absence de la requérante et celle de son avocat, et sans son consentement. Résidant à l’étranger depuis plusieurs années, la requérante, désigna sa sœur et son beau-frère comme gestionnaires de ses biens, notamment de son appartement et du coffre-fort. Le 21 décembre 2016, le beau-frère de la requérante, haut fonctionnaire de police, fut mis en examen pour corruption passive et enrichissement illicite.

Dans le cadre de cette procédure, le juge d’instruction autorisa une perquisition du coffre-fort appartenant à la requérante et la saisie de l’appartement. Ni la requérante ni son avocat n’assistèrent à la perquisition. Par des décisions définitives de la cour d’appel de Chișinău en date de 21 mars 2017, les recours de la requérante contestant les autorisations de la perquisition du coffre-fort et de la saisie de l’appartement furent rejetés comme mal fondés. Par la suite, un juge d’instruction autorisa la saisie de la somme trouvée dans le coffre-fort. Selon la requérante, cette somme appartenait à elle-même et à son oncle. Par une décision définitive de la cour d’appel de Chișinău du 13 juillet 2017, le recours du beau-frère de la requérante contestant cette saisie fut rejeté au motif que la somme appartenait effectivement à celui-ci, la requérante ayant la qualité de simple intermédiaire.

Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante allègue que la perquisition du coffre-fort dans le cadre d’une procédure pénale qui ne la concernait pas directement constitue une ingérence injustifiée au respect de sa vie privée. Sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante se plaint en outre de la saisie de son appartement et du contenu du coffre-fort, les qualifiant d’illégales et disproportionnées.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence dans le droit de la requérante au respect de sa vie privée en ce qui concerne la perquisition de son coffre-fort, au sens de l’article 8 de la Convention (voir, entre autres, Yunusova et Yunusov c. Azerbaïdjan , n o 68817/14, § 148, 16 juillet 2020 ; Tortladze c. Géorgie , n o 42371/08, § 59, 18 mars 2021) ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 (voir, entre autres, Buck c. Allemagne , n o 41604/98, §§ 34-53, CEDH 2005-IV ; Ivashchenko c. Russie , n o 61064/10, §§ 71-76, 13 février 2018) ? 2. Y a-t-il eu une ingérence dans le droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, résultant de la saisie de ses biens ordonnée dans le cadre de la procédure pénale menée à l’encontre d’un membre de sa famille ? Dans l’affirmative, cette ingérence procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général et a-t-elle imposé à la requérante une charge excessive ( Broniowski c. Pologne [GC], n o 31443/96, §§ 147-48 et 150-51, ECHR 2004-V, et Pendov c. Bulgarie , n o 44229/11, §§ 42 et 44, 26 mars 2020) ?