CtEDO 05.09.2014 Auto

AKTAR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.09.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AKTAR c. TURQUIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 septembrie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 18988/11 Y Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În 1987, recurenta a cumpărat o casă situată în Özdere, pe terenul nr. 1045. În cursul acestei cumpărări, ea și-a dat seama că imobilul avea un permis de construcție și un permis de locuință eliberat în mod corespunzător de municipalitatea da Özdere. Proprietatea a fost astfel înscrisă în registrul funciar. La 20 februarie 2007, municipalitatea d Özdere a anulat permisele de construcție și permisele de locuință ale celor 79 de clădiri ale parcelei nr. 1045 și a ordonat demolarea acestora. Aceasta și-a motivat decizia prin următoarele considerente în primul rând, parcela nr. 1045 figura în planul de urbanism cu o suprafață de 11 980 m în timp ce, în registrul funciar, aceaceasta a fost înscrisă ca având o suprafaă de 14 475 m în al doilea rând, presupunând chiar că suprafaa de 14 475 m ar putea fi tolerată pe plan d în ultimă instanță, construcția imobilului încălcase legea privind litoralul. Recurenta sesizase prin intermediul avocatului său tribunalul administrativ al tribunalului administrativ al tribunalului administrativ al tribunalului districtual al tribunalului administrativ al tribunalului în cauză, o cerere în anulare a acestei decizii. Prin hotărârea din 3 octombrie 2007, tribunalul l-a decăzut la data cererii sale pe motiv că decizia atacată era conformă cu legea. Într-adevăr, el considera că, întrucât coeficientul de ocupare a terenurilor nu a fost respectat, construcția în cauză nu era în conformitate cu planul de urbanism. De asemenea, acesta a precizat că municipalitatea a comis o eroare prin emiterea, în 1987, a permiselor de construcție și de locuință și că, în scopul respectării legii, ar trebui să fie anulate și să se procedeze la demolarea celor 79 de clădiri. 11. printr-o hotărâre din 27 martie 2009, Consiliul de Stat a confirmat hotărârea din 3 octombrie 2007 în toate dispozițiile sale pe motiv că: în conformitate cu normele procedurale și cu dispozițiile legale 12. La 22 decembrie 2010, Consiliul de Stat a respins recursul în rectificare formulat de reclamantă pe motiv că condițiile de rectificare a hotărârii nu erau întrunite Dreptul și practica internă relevantă Constituția 13. la art. 125 alineatul (1) și 7 din Constituție este astfel formulată. Orice act sau decizie a administrației este susceptibilă de a fi supusă unui control jurisdicțional. (...) La administrație este obligată să repare orice prejudiciu care rezultă din acțiunile și măsurile sale. Codul de procedură administrativă 14. În conformitate cu art. 13 din Codul de procedură administrativă, orice victimă a unei daune care rezultă dintr-un act al administrației poate solicita despăgubiri în termen de un an de la data actului vizat. În cazul în care întreaga cerere sau o parte a acesteia a fost respinsă sau în cazul în care nu s-a primit niciun răspuns în termen de 60 de zile, statul membru în cauză poate intenta o acțiune în despăgubire în fața instanțelor competente. Această dispoziție consacră o responsabilitate obiectivă a statului, care poate fi angajată fără obligația de a stabili existența unei erori datorate administrației. GRIEFS 15. Invocând art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție și articolele 6 și 13 din convenție, recurenta susține că a fost victima unei încălcări disproporționate a respectării bunurilor sale din cauza deciziei de demolare a casei sale la 20 de ani de la achiziționarea sa. Întrebările CU PRIVIRE LA PĂRȚI A epuizat reclamanta căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție În special, acțiunea în despăgubire prevăzută la art. 13 din Codul de procedură administrativă constituia, în circumstanțele cauzei, o cale de atac adecvată și efectivă în sensul acestei dispoziții? Guvernul este invitat să furnizeze hotărâri judecătorești relevante. A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Decizia de demolare a casei reclamantei a fost executată de administrație reclamanta a fost privată de bunurile sale? În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, decizia denunțată de reclamantă a fost luată ca o cauză de interes public și în condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție În acest sens, a existat o reglementare privind utilizarea bunurilor sale? În cazul în care această reglementare implică aplicarea unei legi considerate necesare în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În ambele cazuri, măsurile luate de autoritățile naționale au impus recurentei o sarcină excesivă (a se vedea Hotărârea Imobiliare Saffi c. Italia , [GC], n 2774/93, CEDO 1999-V, 28.7.1999, § 59)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă