- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 septembrie 2014
- Stat pârât
- MDA
Tomac împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
Comunicat la 16 septembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 4936/12 Oleg TOMAC și Rodica TOMAC împotriva Republicii Moldova depusă la 5 ianuarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Oleg Tomac și dna Rodica Tomac, sunt resortisanți moldoveni, care s-au născut în 1966 și, respectiv, 1971 și trăiesc în Drochia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl V. Pleșca, un avocat practicant în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Fiul reclamantului (T.) a fost student la Academia de Poliție din Chișinău. La 24 februarie 2010 la aproximativ 13 pm a avut o ceartă cu un alt student (M.) la aceeași instituție, în timpul căreia M. a lovit I. în fața lui și în stomac.
La 25 februarie 2010, un raport medical a găsit leziuni ușoare pe fața lui. La 28 februarie 2010, primul reclamant (I. step tată) a mers la Academia de Poliție și a cerut unui ofițer să ia măsuri pentru a opri intimidarea fiului său. Acesta din urmă nu mai a avut nici o leziune pe fața lui în acea dată. Potrivit unui raport făcut la 26 februarie 2010 de ofițerul responsabil pentru studenții din clasa I., el a fost martor la sfârșitul conflictului dintre M. și I. El a remarcat că l-am insultat pe M., în timp ce cel de-al doilea l-a împins ușor. El nu a menționat că a văzut leziuni cauzate la niciunul dintre cei doi studenți. La 2 martie 2010, psihologul care lucrează la Academia de Poliție a scris un raport cu privire la evenimentele din 24 februarie 2010. El a remarcat că ambii studenți au realizat greșeli lor respective și după incidentul a mers la un restaurant pizza din oraș, având conversații prietenoase.
Statul psihologic al studenților a fost descris ca „grație, satisfacție, echilibru psihologic care rezultă din faptul că ... a rezolvat conflictul ...”. psihologul nu a menționat că a observat leziuni asupra oricărui dintre cei doi studenți. La 2 martie 2010 la ora 14:00 I. a sunat pe mama lui și i-a spus că el și M. s-au întâlnit cu un psiholog și că totul s-a întors la ordine. Cu toate acestea, la miezul nopții în aceeași zi reclamanții au fost chemați și au fost spus că fiul lor a fost într-un comă. La 1.30 dimineața la 3 martie 2010 au fost spus că fiul lor a comis sinucidere, posibil din cauza unei iubire necompartite. De asemenea, pe 3 martie 2010, primul reclamant a văzut corpul fiului său.
Fața și capul său au fost acoperite cu răni și au avut tăieturi pe toate membrele sale, tăieturi care au fost șerveți. Medicul a spus primul reclamant să păstreze o bucată de material impregnat cu o substanță specială pentru a elimina hematoma. Înșecat că, fața cadavrului ar avea puncte negre. În timpul ceremoniei religioase, gura cadavrului a fost deschisă un pic și reclamanții au văzut că unul dintre dintii ei a fost rupt. Reclamanții au prezentat, de asemenea, fotografii ale corpului fiului lor făcute înainte de a fi îngropat. Aceste fotografii arată hematoma în jurul I. ochii, în față, nas, obraji, buze și bărbie, precum și tăieturi pe ambele buze. Nu a fost deschisă nici o investigație penală, dar a fost efectuată o „verificare”.
Investigatorul a stabilit că I. a fost găsit la ora 9:10 la ora 14:00 Martie 2010 atârnate pe centura propriului haină de iarnă la intrarea în pivniță a Academiei de Poliție. Un mesaj de adio la părinții lui a fost găsit în telefonul I., dar părinții au declarat că textul a fost scris de el, deoarece modalitatea de a le adresa nu a fost deloc ceea ce a folosit întotdeauna. 10. Potrivit unui raport de autopsie privind examinarea corpului I. între 3 Martie si 8 aprilie 2010, moartea a avut loc ca urmare a sufocarei cauzate de agata. Expertul a observat, de asemenea, prezența excorațiilor pe fața I., ambele buze, partea stânga a maxilarului, glezna stânga și piciorul stâng. Nu au fost găsite urme de alcool sau droguri în sângele I. 11. La 8 iunie 2010, avocatul reclamantului a cerut Biroului Procurorului General să audă un număr de martori care ar putea avea cunoștință de circumstanțe relevante pentru acest caz.
El nu a primit niciun răspuns. 12. La 23 iulie 2010, avocatul reclamantului s-a plâns la Procuratura Generală în legătură cu ancheta ineficientă, inclusiv faptul că nu s-a reușit să colecteze dovezi privind acest caz sau să examineze dovezile identificate de avocat. La 11 august 2010, el a fost informat că la 26 iulie 2010 a fost luată o decizie de a nu iniția o anchetă penală, deoarece nu a fost comis nici o infracțiune. 13. La 17 august 2010, avocatul reclamantului a cerut o copie a deciziei din 26 iulie 2010 și accesul la materialele din dosar. La 20 august 2010, a fost trimis o copie a deciziei relevante, dar a fost refuzat accesul la dosar. 14. La 10 septembrie 2010, avocatul reclamantului a cerut din nou accesul la dosar și pentru a auzi un număr de martori, dar în cele din urmă nu a primit răspuns.
15. La 10 septembrie 2010, avocatul a contestat decizia din 26 iulie 2010 în fața unui procuror de rang superior. 16. Prin decizia din 17 septembrie 2010 a Biroului Procurorului Chișinău, decizia din 26 iulie 2010 a fost anulată ca fiind nefondată și a fost ordonată o nouă verificare. 17. La 29 octombrie 2010, avocatul reclamantului a formulat o altă cerere de a fi ascultat de martori, adăugând că, pentru a exercita în mod corespunzător drepturile în calitate de reprezentanți ai victimei, reclamanții au vrut ca avocatul lor să fie prezent în timpul interviului acestor martori. 18. În răspuns, la 10 noiembrie 2010, el a fost informat că, la 20 octombrie 2010, procurorul a decis să nu inițieze o anchetă penală, deoarece nu a fost comisă nicio infracțiune.
19. La 18 noiembrie 2010, avocatul reclamantului a solicitat o copie a deciziei din 20 octombrie 2010, precum și accesul la materialele din dosar. Într-o scrisoare nelegată, el a fost trimis o copie a deciziei relevante. El nu a primit acces la dosar. A făcut o cerere similară la 8 decembrie 2010, dar nu a primit acces și a fost informat că are dreptul de a contesta decizia relevantă în fața judecătorului de investigare. 20. La 14 ianuarie 2011, avocatul reclamantului a contestat în fața Oficiului Procurorului General decizia din 20 octombrie 2010. Aceasta plângere a fost transmisă Biroului Procurorului Chișinău, care la 4 februarie 2011 a anulat această decizie și a ordonat o nouă verificare.
21. La 4 martie 2011, Biroul Procurorului Chișinău a hotărât să nu inițieze o anchetă penală, deoarece nu a fost comisă nicio infracțiune. În urma plângerii reclamanților, la 7 iulie 2011, judecătorul de investigare al Curții de District Centru a anulat această decizie. Judecătorul a constatat că, în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale Codului de procedură penală, datele obținute de către investigatori (explicațiile furnizate de martori, raportul autopsiei) nu au fost considerate drept dovezi deoarece au fost colectate în afara cadrul unei anchete penale. În consecință, drepturile procedurale ale primului reclamant în calitate de reprezentant al victimei au fost încălcate. 22. Până la data depunerii prezentei cereri, reclamanții și avocatul lor nu au fost informați cu privire la nicio etapă suplimentară în cadrul anchetei.
COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul art. 2 din Convenție că autoritățile nu au efectuat o investigație eficace asupra morții fiului lor. De asemenea, în temeiul art. 3 din Convenție se plânge în legătură cu suferința cauzată lor din cauza modului de investigare a morții fiului lor. A existat o încălcare a articolului 2 din Convenție? În special, autoritățile au efectuat o anchetă eficace privind moartea fiului reclamantului? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție, în special în ceea ce privește suferința reclamanților în urma modului în care investigația privind moartea fiului lor a fost efectuată?
Communicated on 16 September 2014
THIRD SECTION
Application no. 4936/12 Oleg TOMAC and Rodica TOMAC against the Republic of Moldova lodged on 5 January 2012
STATEMENT OF FACTS
1. The applicants, Mr Oleg Tomac and Ms Rodica Tomac, are Moldovan nationals, who were born in 1966 and 1971 respectively and live in Drochia. They are represented before the Court by Mr V. Pleșca, a lawyer practising in Chișinău.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. The death of the applicants’ son
The applicants’ son (T.) was a student at the Police Academy in Chișinău. On 24 February 2010 at approximately 1 pm he had a quarrel with another student (M.) at the same institution, during which M. punched I. in his face and into the stomach.
On 25 February 2010 a medical report found light injuries on his face. Allegedly, M. continued to bully the applicant’s son.
On 28 February 2010 the first applicant (I.’s step father) went to the Police Academy and asked an officer to take action so as to stop the bullying of his son. The latter no longer had any injuries on his face on that date. According to a report made on 26 February 2010 by the officer responsible for students in I.’s class, he had witnessed the end of the conflict between M. and I. and had stopped it. He noted that I. had insulted M., while the latter had pushed him slightly. He did not mention having seen any injuries caused to any of the two students.
On 2 March 2010 the psychologist working at the Police Academy wrote a report concerning the events of 24 February 2010. He noted that both students had realised their respective mistakes and after the incident went to a pizza restaurant in the city, having friendly conversation. The students’ psychological state was described as “gratitude, satisfaction, psychological balance stemming from the fact of ... having resolved the conflict ...”. The psychologist did not mention having noticed injuries on any of the two students.
On 2 March 2010 at 2 pm I. called his mother and told her that he and M. had met with a psychologist and that everything came back to order. However, at midnight on the same day the applicants were called and were told that their son was in a coma. At 1.30 am on 3 March 2010 they were told that their son had committed suicide, possibly due to an unshared love.
Also on 3 March 2010 the first applicant saw his son’s body. His face and head were covered with injuries and had cuts on all of his limbs, cuts which had been sawn. The doctor allegedly told the first applicant to keep a piece of material impregnated with a special substance in order to remove the haematomas. Failing that, the cadaver’s face would have black spots. During the religious ceremony the cadaver’s mouth was opened a bit and the applicants saw that one of its teeth was broken. The applicants also submitted photographs of their son’s body made before it was buried. Those photographs show haematomas around I.’s eyes, on his front, nose, cheeks, lips and chin, as well as cuts on both his lips. B. The investigation of I.’s death
No criminal investigation was opened, but a “verification” was carried out. The investigator established that I. had been found at 9.10 p.m. on 2 March 2010 hanging on the belt of his own winter coat at the entrance into the cellar of the Police Academy. A farewell message to his parents was found in I.’s telephone, but the parents declared that the text had been written by him since the manner of addressing them was not at all that which he had always used.
According to an autopsy report on examination of I.’s body between 3 March and 8 April 2010, death occurred as a result of suffocation caused by hanging. The expert also noted the presence of excoriations on I.’s face, both lips, the left side of the jaw, the left ankle and the left leg. No traces of alcohol or narcotic drugs had been found in I.’s blood.
On 8 June 2010 the applicants’ lawyer asked the Prosecutor General’s Office to hear a number of witnesses who could have knowledge of circumstances relevant for the case. He received no response.
On 23 July 2010 the applicants’ lawyer complained to the Prosecutor General’s Office about the inefficient investigation, including the failure to gather any evidence on the case or to examine the evidence (witnesses) identified by the lawyer. On 11 August 2010 he was informed that on 26 July 2010 a decision had been taken not to initiate a criminal investigation since no crime had been committed.
On 17 August 2010 the applicants’ lawyer asked for a copy of the decision of 26 July 2010 and for access to the materials in the file. On 20 August 2010 he was sent a copy of the relevant decision, but was refused access to the file.
On 10 September 2010 the applicant’s lawyer again asked for access to the file and for hearing a number of witnesses, but eventually received no reply.
On 10 September 2010 the lawyer challenged the decision of 26 July 2010 before a higher-ranked prosecutor.
By the decision of 17 September 2010 of the Chișinău Prosecutor’s Office, the decision of 26 July 2010 was annulled as groundless and a further verification was ordered.
On 29 October 2010 the applicants’ lawyer made another request to have witnesses heard, adding that in order to properly exercise their rights as the representatives of the victim, the applicants wanted their lawyer to be present during the interviewing of those witnesses.
In reply, on 10 November 2010 he was informed that on 20 October 2010 the prosecutor had decided not to initiate a criminal investigation since no crime had been committed.
On 18 November 2010 the applicant’s lawyer asked for a copy of the decision of 20 October 2010, as well as for access to the materials in the file. In an undated letter he was sent a copy of the relevant decision. He was not given access to the file. He made a similar request on 8 December 2010, but received no access and was informed that he had the right to challenge the relevant decision before the investigating judge.
On 14 January 2011 the applicants’ lawyer challenged before the Prosecutor General’s Office the decision of 20 October 2010. That complaint was forwarded to the Chișinău Prosecutor’s Office, which on 4 February 2011 annulled that decision and ordered a further verification.
On 4 March 2011 the Chișinău Prosecutor’s Office decided not to initiate a criminal investigation since no crime had been committed. Following the applicants’ complaint, on 7 July 2011 the investigating judge of the Centru District Court annulled that decision. The judge found that in accordance with the applicable provisions of the Code of Criminal Procedure the data obtained by the investigators (explanations given by witnesses, autopsy report) were not considered as evidence since they had been gathered outside the framework of a criminal investigation. As a result, the first applicant’s procedural rights as the representative of the victim had been breached.
By the date of lodging the present application, the applicants and their lawyer had not been informed of any additional steps in the investigation. COMPLAINT The applicants complain under Article 2 of the Convention that the authorities have not undertaken an effective investigation into their son’s death. They also complain under Article 3 of the Convention about the suffering caused to them due to the manner of investigating their son’s death.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has there been a violation of Article 2 of the Convention? In particular, did the authorities carry out an effective investigation into the applicants’ son’s death? 2. Has there been a violation of Article 3 of the Convention, notably regarding the applicants’ suffering following the manner in which the investigation into their son’s death had been conducted?