CHIOSA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Comunicat la 16 septembrie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 55873/13 Valentin CHIOSA împotriva Republicii Moldova introdusă la 30 iulie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Valentin Chiosa, este un resortisant moldovean născut în 1973 și rezident în Bălți. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Zadoinov, avocat în Chișinău. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: la 5 noiembrie 2002, judecătorul de primă instanță din Bălți a eliberat un mandat de arestare pe lângă reclamant, care a fost reținut de la înșelătorie. La o dată necunoscută, Parchetul moldovean a adresat o cerere de asistență judiciară autorităților ruse, în vederea arestării reclamantului.

La 25 martie 2009, reclamantul a fost reținut și pus în detenție de către poliția rusă, în vederea extrădării sale în Republica Moldova. La 21 aprilie 2009, Parchetul moldovean a fost extrădat de reclamant. La 22 iunie 2009, această cerere a fost primită de Parchetul Federației Ruse. Reclamantul a contestat hotărârea Parchetului în fața tribunalelor rusești. Prin hotărârea Tribunalului de apel al lui Vladimir din 5 octombrie 2009, decizia de extrădare a reclamantului către Moldova a fost anulată, iar reclamantul a fost eliberat. Parchetul a luat măsuri la data de 26 noiembrie 2009, decizia Tribunalului de apel al lui Vladimir din 5 noiembrie 2009. octombrie 2009 a fost anulată și cauza a fost rejudecată pentru o nouă hotărâre.

La cauza a fost suspendată ulterior, deoarece reclamantul dispăruse, căutarea sa de către autoritățile ruse care nu au dat niciun rezultat. Potrivit reclamantului, după eliberarea sa de către curtea de apel a Vladimir, acesta a fost prezentat, de bună voie, în fața Parchetului moldovean. La 6 iunie 2011, reclamantul a fost pus în detenție preventivă până la 4 iunie 2012. La data respectivă, Tribunalul de Primă Instanță din Bălți l-a condamnat pe reclamant la opt ani și șase luni de închisoare fermă. Judecătorul a prelungit termenul de pedeapsă, reducând durata detenției provizorii de la 6 iunie 2011 la 4 iunie 2012, data la care a fost închis. La 27 februarie 2013, Tribunalul de apel din Bălți a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.

Reclamantul a formulat recurs și a invocat, printre altele, lipsa de a ține seama de perioada de detenție din Rusia pe durata totală a pedepsei penale. La 5 iunie 2013, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea sa ca fiind vădit nefondată. Judecătorii nu s-au pronunțat asupra motivului menționat anterior. Reclamantul își ispășește pedeapsa în penitenciarul nr. 11 din Bălți. El se plânge că este deținut în celule umede, neîncălzite și suprapopulate. De asemenea, a susținut că calitatea hranei este foarte rea. La art. 10 din Legea privind asistența juridică internațională în materie penală prevede că durata detenției provizorii în străinătate, ca urmare a unei cereri de asistență juridică din partea autorităților moldovenești, este luată în considerare în cadrul procedurii moldovenești și este atribuită duratei globale a pedepsei.

Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul denunță condițiile de detenție în penitenciarul nr. 11 din Bălți. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că judecătorii naționali nu și-au motivat decizia cu privire la neimpunerea detenției suferite în Rusia cu privire la termenul total al pedepsei. Pe teren la art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective care să-și poată exercita drepturile garantate prin art. 3 din Convenție.

În special, au răspuns în fața reclamantului, în ceea ce privește computarea perioadei de detenție din Rusia Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 alineatul (1) din convenție, în special din cauza neachitarii termenului de detenție din Federația Rusă cu privire la termenul general al pedepsei penale (Șahin Karataș c. Turcia), 16110/03, § 33 și 37, împreună cu referințele menționate anterior, 17 iunie 2008, a contrario Zandbergs c. Letonia, n 71092/01, § 63, 20 decembrie 2011, Stoichkov c. Bulgaria, n 9808/02, § 51, 24 martie 2005 și Willcox și Hurford c. Regatul Unit (dec.), n 43759/10 și 43771/12, § 95, 8 ianuarie 2013) Condițiile de detenție ale reclamantului au constituit, cu încălcarea articolului 3 din convenție, tratamente inumane sau degradante Reclamantul a avut la dispoziție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut formula cauza de necunoștință a articolului 3

Communiquée le 16 septembre 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 55873/13 Valentin CHIOSA contre la République de Moldova introduite le 30 juillet 2013

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Valentin Chiosa, est un ressortissant moldave né en 1973 et résidant à Bălți. Il est représenté devant la Cour par M e R. Zadoinov, avocat à Chișinău. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 5 novembre 2002, le juge de première instance de Bălți délivra un mandat d’arrêt à l’encontre du requérant, qui était soupçonné d’escroquerie. À une date inconnue, le parquet moldave avait adressé une demande d’assistance judiciaire aux autorités russes, visant l’arrestation du requérant. Le 25 mars 2009, le requérant fut retenu et placé en détention par la police russe, en vue de son extradition vers la République de Moldova.

Le 21 avril 2009, le parquet moldave demanda l’extradition du requérant. Le 22 juin 2009, cette demande fut accueillie par le parquet de la Fédération de Russie. Le requérant contesta la décision du parquet devant les tribunaux russes. Par un jugement de la cour d’appel de Vladimir, du 5 octobre 2009, la décision d’extradition du requérant vers la Moldova fut annulée et le requérant relâché. Le parquet se pourvut en recours. Le 26 novembre 2009, la décision de la cour d’appel de Vladimir du 5 octobre 2009 fut annulée et la cause fut renvoyée pour un nouveau jugement. L’affaire fut ensuite suspendue, car le requérant avait disparu, sa recherche par les autorités russes n’ayant donné aucun résultat.

Selon les dires du requérant, après son relâchement par la cour d’appel de Vladimir, il s’était présenté, de son propre gré, devant le parquet moldave. Le 6 juin 2011, le requérant fut mis en détention préventive et y demeura jusqu’au 4 juin 2012. À cette date, le tribunal de première instance de Bălți condamna le requérant à huit ans et six mois de prison ferme. Le juge supputa le délai de la peine, en déduisant la durée de la détention provisoire allant du 6 juin 2011 à 4 juin 2012, date de la mise sous l’écrou. Le 27 février 2013, la cour d’appel de Bălți rejeta l’appel du requérant comme infondé. Le requérant se pourvut en recours. Il invoqua, parmi d’autres griefs, l’absence de prise en compte de la période de détention subie en Russie dans la durée totale de la peine pénale.

Le 5 juin 2013, la Cour suprême de justice rejeta son recours comme manifestement mal fondé. Les juges ne se prononcèrent pas sur le grief susmentionné. Le requérant purge sa peine dans le pénitentiaire n o 11 de Bălți. Il se plaint d’être détenu dans des cellules humides, non chauffées et surpeuplées. Il allègue en outre que la qualité de la nourriture est très mauvaise. B. Le droit interne pertinent L’article 10 de la loi concernant l’assistance juridique internationale en matière pénale prévoit que la durée de la détention provisoire subie à l’étranger, à la suite d’une demande d’assistance juridique de la part des autorités moldaves, est prise en compte dans le cadre de la procédure moldave et qu’elle est imputée sur la durée globale de la peine.

GRIEFS Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant dénonce les conditions de détention dans le pénitentiaire n o 11 de Bălți. Sous l’angle de l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la non-imputation, sur la durée globale de la peine, de la détention subie à l’étranger. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que les juges nationaux n’ont pas motivé leur décision concernant la non-imputation de la détention subie en Russie sur le délai total de la peine. Sur le terrain de l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’un recours effectif susceptible de faire valoir ses droits garantis par l’article 3 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les tribunaux internes, ont-ils suffisamment motivé leurs décisions, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, est-ce qu’ils ont répondu au grief du requérant, concernant la computation de la durée de détention passée en Russie ? 2. Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention, vu en particulier la non-imputation du délai de détention subie en Fédération de Russie sur le terme global de la peine pénale ( Șahin Karataș c. Turquie , n o 16110/03, §§ 33 et 37, avec les références y citées, 17 juin 2008, a contrario , Zandbergs c. Lettonie , n o 71092/01, § 63, 20 décembre 2011, Stoichkov c. Bulgarie , n o 9808/02, § 51, 24 mars 2005 et Willcox et Hurford c. Royaume-Uni (déc.), n os 43759/10 et 43771/12, § 95, 8 janvier 2013) ? 3. Les conditions de détention du requérant ont-elles constitué, en violation de l’article 3 de la Convention, des traitements inhumains ou dégradants ? 4. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 3 ?