- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 septembrie 2014
- Stat pârât
- NLD
Gillissen împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
Comunicat la 16 septembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 39966/09 Jozef Johan Anna GILLISSEN împotriva Țărilor de Josland depusă la 27 iulie 2009 DECLARAREA FACTELOR [A1] Reclamantul, Josef Johan Anna Gillissen, este un național Țările de Jos, care s-a născut în 1946 și trăiește în Haga. El este reprezentat în fața Curții de către dl F. Sijbers, un avocat practicant la Haga. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: circumstanțele cazului cu antecedente de fapt, începând cu 1996, reclamantul a beneficiat de prestații de invaliditate în temeiul Legii privind asigurarea de invaliditate a forței de muncă (Wt op de Arbeidsongeschiktheidsverzekering – “WAO”.
El a fost autorizat să câștige prin propriile mijloace o sumă care nu depășește 60.000 de ghilderi Țările de Jos (NLG) fără a pierde dreptul în temeiul WAO. Acest lucru a făcut prin conducerea unei afaceri de un om ca formator care învăță oamenii cum să facă față stresului. Reclamantul a afirmat că a încheiat un aranjament cu un oficial al autorității competente de securitate socială (în acel moment numit Cadans) ), un dl G., care vroia să își poată tranzita tranziția în activitate independentă fără necesitatea de beneficii suplimentare în materie de securitate socială, susține că dl G. I-a dat asigurarea că va fi autorizat pentru o perioadă de cinci ani să câștige venituri peste și peste suma de 60.000 NLG, scopul fiind să-l permită să creeze rezerve de numerar în cazul în care sănătatea sa ar trebui să se deterioreze în continuare.
Hotărârea a fost martor de un alt oficial, unu S. În februarie 1999, reclamantul și-a anunțat intenția de a-și continua activitatea sub forma unei societăți de răspundere limitată (besloten vennootschap s-a întâlnit cu beperkte aansprakelijkeid ). El a scris autorității de securitate socială (denumită „Instituția de punere în aplicare a Securității Sociale pentru Guvernul și Educația” (Uitvoeringsinstling sociale zekerheid voor overheid en onderwijs ; „USZO”) cere ca aceasta să confirme că această modificare nu ar afecta acordurile făcute în timpul în care a fost independent de muncă. În procedura internă care a urmat, autoritățile de securitate socială au transmis una sau mai multe scrisori pe care le-au declarat că au fost trimise în răspuns.
În septembrie 1999 a fost creată societatea de răspundere limitată a reclamantului. Acțiunile au fost deținute de soția reclamantului. Soția solicitantă a fost directorul său de administrație și singurul său angajat; a intrat în angajamentul său la 1 octombrie 1999. Investigația privind fraudă La 3 septembrie 2003, dl D., funcționar al autorității de securitate socială (în acest moment re-numit organism de punere în aplicare a Asigurărilor Angajaților ( Uitvoeringsintituut werknemersverzekeringen ; “UWV”)) a prezentat un raport de anchetă extins care impune reclamantului și soția sa în suspecte de fraudă de securitate socială. Potrivit raportului, reclamantul a defraudat sistemul de securitate socială, declarând doar venitul său propriu ca angajat al societății de răspundere limitată, dar nu profiturile societății, care au fost declarate drept venit impozabil de către soția sa.
Raportul a inclus următorul pasaj: „S-a aranjat, în plus, faptul că numai ceea ce a câștigat Gillissen în muncă independentă după concedierea sa ar fi considerat capacitatea de câștig reziduală ( resterende verdiencapabiliteit ). Expertul muncii ( arbeidsdeskundige ) Dl G. a afirmat că a discutat îndeaproape despre acest lucru cu Gillissen, care ar putea accepta această poziție și care a indicat în timpul conversației că în anii următori se așteaptă o creștere mai mare și că a fost intenția sa de a-și face propria viață în muncă independentă, cu o reducere corespunzătoare treptată la zero (abouw ) a beneficiilor WAO.” Procedura de opoziție La 28 ianuarie 2004, UWV a dat o decizie de reducere a beneficiilor WAO ale reclamantului cu efect retroactiv.
La 3 martie 2004, UWV a dat o a doua decizie care a ordonat reclamantului să răsplătească excesul. ) împotriva ambelor hotărâri. În ceea ce privește cazul dinaintea Curții, reclamantul a susținut că, începând cu 1999, a ținut autoritățile competente informate cu privire la evoluția pe care le-a avut, nu deținând nicio informație și a invocat acordul pe care l-a convenit cu dl G. El a numit dl S. ca martor. 10. După ce a avut loc o audiere la 11 ianuarie 2006, UWV a dat o decizie la 31 ianuarie 2006 de respingere a obiecțiilor reclamantului și a constatat că reclamantul ar fi putut fi în mod rezonabil conștient că totalul veniturilor sale suplimentare – suma salariului său și profiturile societății de răspundere limitată – era prea ridicat pentru el pentru a avea dreptul la valoarea totală a prestațiilor sale de securitate socială.
În caz contrar, presupusul aranjament nu a fost reflectat în dosar și, în orice caz, orice declarații au fost formulate (în măsura în care au fost făcute oricare dintre acestea) a fost făcută de o persoană lipsită de competența necesară și nu a putut obliga UWV. Procedințe în fața Curții Regionale 11. Reclamantul a depus un recurs ( beroep ) cu Curtea Regională ( rechtbank) ) din Roermond. În ceea ce privește cazul dinaintea Curții, el s-a plâns de faptul că UWV nu a pus la îndoială domnului G. și domnului S., care în prezentarea sa reflectă o lipsă de îngrijire corespunzătoare care afectează calitatea anchetei. El a susținut, de asemenea, că dl G. a acționat în conformitate cu competența sa pentru a face presupusă acordul.
12. După o audiere la 30 august 2006, Curtea Regională a pronunțat hotărârea la 21 noiembrie 2006 de respingere a recursului reclamantului. Raportul său a inclus următoarele: „[aplicantul] a declarat, de asemenea, că funcționarii [UVW] au fost de acord cu el că va fi autorizat să câștige venituri nelimitate în plus față de beneficiile sale de WAO pentru o perioadă de cinci ani. Curtea Regională nu a constatat nici o dovadă a unui astfel de acord în documentele disponibile, nici nu există niciun alt motiv pentru a-l considera plauzibil. Dimpotrivă, rezultă din raportul dlui G. din 26 octombrie 1998 privind faptul că venitul [aplicantului] a fost, de fapt, luat în considerare…
” Procedura în fața Tribunalului Central de Apeluri 13. Reclamantul a depus un nou recurs ( Hoger beroep ) cu Tribunalul Central de Apel ( Centrale Raad van Beroep ) . În ceea ce privește cazul dinaintea Curții, el a cerut din nou ca dl G. să fie auzit ca martor pentru a dovedi existența acordului . El a rugat, de asemenea, în achitarea sa de către „Cortea de Apel Hertogenbosch, care a fost dată între timp (a se vedea punctul 18 mai jos). 14. După ședința din 8 august 2008, Tribunalul Central al Apelurilor a pronunțat hotărârea la 30 ianuarie 2009 de respingere a apelului fără a fi auzit nici un martor. Raționarea sa a inclus următoarele: „Hotărârea invocat de [aplicantul], care este respins de UWV, nu apare din dosar și nici un alt caz credibil pentru existența sa a fost exprimat de [aplicantul].” Procedura penală 15. În paralel cu procedura administrativă menționată mai sus, reclamantul a fost urmărit pentru frauda și falsificarea securității sociale.
16. La 20 ianuarie 2006, camera judecătorească unică a diviziunii penale (politierechter ) a Curții Regionale Roermond a condamnat reclamantul. 17. Reclamantul a apelat la Curtea de Apel ( Gerechtshof ) de „s-Hertogenbosch. 18. După ședința din 4 mai 2007, Curtea de Apel a hotărât la 16 mai 2007 a achitarea reclamantului. Raportul său a inclus următoarele: „Suspectul spune că a elaborat un plan comun cu dl G. din USZO în 1998 în vederea reducerii treptate la zero a beneficiilor WAO de peste cinci ani. cu privire la valoarea veniturilor suplimentare pe care le-ar fi permis să le câștige în perioada de cinci ani. Suspectul a înțeles aceste aranjamente în sensul că în principiu ar fi permis să câștige venituri suplimentare nelimitate fără a pierde beneficiile sale.
Solicitat de transformarea afacerii cu un singur om în una sau mai multe companii de răspundere limitate suspectul a solicitat confirmarea de la UWV că nu ar conta în cazul aranjamentelor făcute dacă furnizorul de venituri este afacerea cu un singur om sau a societăților de răspundere limitată. În acest scop, el a luat legătura cu USZO în mai multe ocazii prin intermediul scrisorilor. Aceste scrisori au fost răspunse de către USZO cu litere standard automatizate care nu au abordat situația specifică în care suspectul s-a găsit și care suspectul însuși s-a ridicat cu USZO. Până când această întrebare a fost pusă de suspect la USZO dl G. a fost succesă de dl M. Acesta din urmă nu a găsit nici un raport în dosarul USZO al aranjamentelor menționate de suspect.
Nu este evident din dosar că orice încercare a fost făcută pentru a auzi domnul G. despre aranjamentele menționate în cadrul acestui caz penal. Curtea de Apel consideră plauzibilă, având în vedere faptele descrise mai sus, faptul că suspectul a luat aranjamente cu dl G. de USZO într-o formă sau în altă privință cu privire la suma de venituri suplimentare autorizate în cadrul reducerii treptate la zero a beneficiilor sale WAO. Nu există nicio diferență în cazul în care nu s-a găsit nici un raport privind nici un aranjament în dosarul USZO, deoarece nu s-a făcut nici o încercare de a verifica existența acestor aranjamente cu dl G.” Legea internă relevantă 19. Dispoziții ale Legii Administrative Generale (Algemene umed bestuursrecht ) relevante pentru acest caz sunt următoarele: Secțiunea 8:46 „1.
Curtea Regională poate convoca martori… ” Secțiunea 8:63 „... Curtea Regională poate decide să nu audă martori sau experți convocați sau aduși de o parte dacă consideră că audierea lor nu poate contribui în mod rezonabil la examinarea cazului… ” 20. În momentul respectiv, aceste dispoziții au fost aplicabile prin analogie procedurii Tribunalului Central de Apeluri în temeiul articolului 17 din Legea privind apelurile (Beroepswet COMPLAINT 21. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la eșecul Curții regionale și al Tribunalului Central de Apeluri, în cadrul procedurii de recurs administrativ, pentru a auzi martorii G. și S. QUESTIONS A fost art. 6 § 1 din Convenție în temeiul șefului său civil aplicabil procedurii în acest caz?
Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, nu a auzit martorii solicitați de reclamant compatibile cu această dispoziție? [A1] IMMARKFactsComplaintsSmart PLEASE nu remova
Communicated on 16 September 2014
THIRD SECTION
Application no. 39966/09 Jozef Johan Anna GILLISSEN against the Netherlands lodged on 27 July 2009
STATEMENT OF FACTS
THE FACTS [A1]
The applicant, Mr Jozef Johan Anna Gillissen, is a Netherlands national, who was born in 1946 and lives in The Hague. He is represented before the Court by Mr F. Sijbers, a lawyer practising in The Hague.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. A. The circumstances of the case 1. Factual background
From 1996 onwards the applicant enjoyed disability benefits under the Labour Disablement Insurance Act ( Wet op de Arbeidsongeschiktheidsverzekering – “WAO”). He was allowed to earn by his own means a sum not exceeding 60,000 Netherlands guilders (NLG) without losing his entitlement under the WAO. This he did by running a one-man business as a trainer teaching people how to deal with stress.
The applicant states that he entered into an arrangement with an official of the competent social-security authority (at that time called Cadans ), one Mr G., which was intended to make possible his transition into independent self-employment without the need for additional social security benefits. He alleges that Mr G. gave him the assurance that he would be permitted for a period of five years to earn income over and above the sum of NLG 60,000, the purpose being to allow him to create cash reserves in case his health should deteriorate further. The agreement had been witnessed by another official, one Mr S.
In February 1999 the applicant announced his intention to continue his business in the form of a limited liability company ( besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid ). He wrote to the social-security authority (re-named Social Security Implementing Institution for Government and Education ( Uitvoeringsinstelling sociale zekerheid voor overheid en onderwijs ; “USZO”)) asking it to confirm that this change would not affect the arrangements made during the time when he was self-employed. In the ensuing domestic proceedings the social security authorities submitted one or more letters which they stated had been sent in response. The applicant states that he never received any reply.
In September 1999 the applicant’s limited liability company was created. The shares were held by the applicant’s wife. The applicant was its managing director and its only employee; he entered its employ on 1 October 1999. 2. The fraud investigation
On 3 September 2003 Mr D., an official of the social-security authority (by this time re-named Employee Insurances Schemes Implementing Body ( Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen ; “UWV”)) submitted an extensive investigation report implicating the applicant and his wife in suspected social-security fraud. According to the report, the applicant had defrauded the social-security system by declaring only his own income as an employee of the limited liability company but not the company’s profits, which were declared as taxable income by his wife. The report included the following passage: “It was arranged in addition that only what Gillissen earned in self-employment after his dismissal would be considered his residual earning capacity ( resterende verdiencapaciteit ). The labour expert ( arbeidsdeskundige ) Mr G. has stated that he discussed this extensively with Gillissen, who could agree to that position and who indicated during the conversation that in the coming years more growth was to be expected and that it was his intention to make his own living in self-employment with a corresponding gradual reduction to zero ( afbouw ) of the WAO benefits.” 3. Administrative proceedings a. Objection proceedings
On 28 January 2004 UWV gave a decision reducing the applicant’s WAO benefits with retroactive effect. On 3 March 2004 UWV gave a second decision ordering the applicant to repay the excess.
The applicant lodged objections ( bezwaar ) against both decisions. As relevant to the case before the Court, the applicant argued that as from 1999 he had kept the competent authorities informed of developments as they occurred, withholding no information, and invoked the arrangement which he had agreed with Mr G. He named Mr S. as a witness.
Having held a hearing on 11 January 2006, UWV gave a decision on 31 January 2006 dismissing the applicant’s objections. It found that the applicant could reasonably have been aware that the total of his additional income – the sum of his salary and the profits of the limited liability company – was too high for him to be entitled to the full amount of his social-security benefits. The alleged arrangement to the contrary was not reflected in the case file, and in any case, whatever statements had been made (assuming that any had been made at all) had been made by a person lacking the requisite competence and could not bind UWV. b. Proceedings before the Regional Court
The applicant lodged an appeal ( beroep ) with the Regional Court ( rechtbank ) of Roermond. As relevant to the case before the Court, he complained about the UWV’s failure to question Mr G. and Mr S., which in his submission reflected a lack of due care affecting the quality of the investigation. He also submitted that Mr G. had acted within his competence in making the agreement alleged.
Having held a hearing on 30 August 2006, the Regional Court gave judgment on 21 November 2006 dismissing the applicant’s appeal. Its reasoning included the following: “The [applicant] has also stated that [UVW] officials had agreed with him that he would be permitted to earn unlimited income in addition to his WAO benefits for a period of five years. The Regional Court has found no evidence of such an agreement in the documents available, nor is there any other reason to consider it plausible. On the contrary, it appears from the labour expert Mr G.’s report of 26 October 1998 that the [applicant’s] income did in fact have to be taken into account… ” c. Proceedings before the Central Appeals Tribunal
The applicant lodged a further appeal ( hoger beroep ) with the Central Appeals Tribunal ( Centrale Raad van Beroep ). As relevant to the case before the Court, he again asked for Mr G. to be heard as a witness in order to prove the existence of the agreement. He also prayed in aid his acquittal by the ‘s Hertogenbosch Court of Appeal, which had been given in the meantime (see paragraph 18 below).
Having held a hearing on 8 August 2008, the Central Appeals Tribunal gave judgment on 30 January 2009 dismissing the further appeal without having heard any witnesses. Its reasoning included the following: “The agreement relied on by the [applicant], which is denied by UWV, does not appear from the case file and no other credible case for its existence has been made out by the [applicant].” 4. Criminal proceedings
In parallel with the administrative proceedings outlined above, the applicant was prosecuted for social security fraud and forgery.
On 20 January 2006 the single-judge chamber of the criminal division ( politierechter ) of the Roermond Regional Court convicted the applicant.
The applicant appealed to the Court of Appeal ( gerechtshof ) of ‘s-Hertogenbosch.
Having held a hearing on 4 May 2007, the Court of Appeal gave judgment on 16 May 2007 acquitting the applicant. Its reasoning included the following: “The suspect states that he drew up a common plan with Mr G. of USZO in 1998 with a view to the gradual reduction to zero of the WAO benefits over five years. The applicant further states that he made arrangements with that Mr G. concerning the amount of additional income he would be allowed to earn in the said five-year period. The suspect understood these arrangements in the sense that he would in principle be allowed to earn unlimited additional income without losing his benefits. Prompted by the transformation of the one-man business into one or more limited liability companies the suspect sought confirmation from UWV that it would not matter for the arrangements made whether the provider of the income was the one-man business or the said limited liability companies. To this end he got in touch with USZO on multiple occasions by means of letters. These letters were answered by USZO with automatised standard letters which did not address the specific situation in which the suspect found himself and which the suspect himself had raised with USZO. By the time this question was put by the suspect to USZO Mr G. had been succeeded by Mr M. The latter found no report in the USZO file of the arrangements mentioned by the suspect. It is not apparent from the file that any attempt was made to hear Mr G. about the said arrangements within the framework of this criminal case. The Court of Appeal considers it plausible, in view of the facts outlined above, that the suspect made arrangements with Mr G. of USZO in one form or another concerning the amount of permitted additional income within the framework of the gradual reduction to zero of his WAO benefits. It makes no difference that no report of any arrangements was found in the USZO file because no attempt has been made to verify the existence of these arrangements with Mr G.” B. Relevant domestic law
Provisions of the General Administrative Law Act ( Algemene wet bestuursrecht ) relevant to the case are the following: Section 8:46 “1. The Regional Court may summon witnesses… ” Section 8:63 “... 2. The Regional Court may decide not to hear witnesses or experts summoned or brought along by a party if it judges that hearing them cannot reasonably contribute to the consideration of the case… ”
At the relevant time, these provisions were applicable by analogy to the procedure of the Central Appeals Tribunal by virtue of section 17 of the Appeals Act ( Beroepswet ). COMPLAINT
The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the failure of the Regional Court and the Central Appeals Tribunal, in the administrative appeal proceedings, to hear the witnesses G. and S. QUESTIONS 1. Was Article 6 § 1 of the Convention under its civil head applicable to the proceedings in the present case? 2. Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the failure to hear the witnesses requested by the applicant compatible with that provision? [A1] ITMARKFactsComplaintsStart