GILLISSEN v. THE NETHERLANDS
GILLISSEN v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2014)
Comunicat la 16 septembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 39966/09 Jozef Johan Anna GILLISSEN împotriva Țărilor de Josland depusă la 27 iulie 2009 DECLARAREA FACTELOR [A1] Reclamantul, Josef Johan Anna Gillissen, este un național Țările de Jos, care s-a născut în 1946 și trăiește în Haga. El este reprezentat în fața Curții de către dl F. Sijbers, un avocat practicant la Haga. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: circumstanțele cazului cu antecedente de fapt, începând cu 1996, reclamantul a beneficiat de prestații de invaliditate în temeiul Legii privind asigurarea de invaliditate a forței de muncă (Wt op de Arbeidsongeschiktheidsverzekering – “WAO”. El a fost autorizat să câștige prin propriile mijloace o sumă care nu depășește 60.000 de ghilderi Țările de Jos (NLG) fără a pierde dreptul în temeiul WAO. Acest lucru a făcut prin conducerea unei afaceri de un om ca formator care învăță oamenii cum să facă față stresului. Reclamantul a afirmat că a încheiat un aranjament cu un oficial al autorității competente de securitate socială (în acel moment numit Cadans) ), un dl G., care vroia să își poată tranzita tranziția în activitate independentă fără necesitatea de beneficii suplimentare în materie de securitate socială, susține că dl G. I-a dat asigurarea că va fi autorizat pentru o perioadă de cinci ani să câștige venituri peste și peste suma de 60.000 NLG, scopul fiind să-l permită să creeze rezerve de numerar în cazul în care sănătatea sa ar trebui să se deterioreze în continuare. Hotărârea a fost martor de un alt oficial, unu S. În februarie 1999, reclamantul și-a anunțat intenția de a-și continua activitatea sub forma unei societăți de răspundere limitată (besloten vennootschap s-a întâlnit cu beperkte aansprakelijkeid ). El a scris autorității de securitate socială (denumită „Instituția de punere în aplicare a Securității Sociale pentru Guvernul și Educația” (Uitvoeringsinstling sociale zekerheid voor overheid en onderwijs ; „USZO”) cere ca aceasta să confirme că această modificare nu ar afecta acordurile făcute în timpul în care a fost independent de muncă. În procedura internă care a urmat, autoritățile de securitate socială au transmis una sau mai multe scrisori pe care le-au declarat că au fost trimise în răspuns. În septembrie 1999 a fost creată societatea de răspundere limitată a reclamantului. Acțiunile au fost deținute de soția reclamantului. Soția solicitantă a fost directorul său de administrație și singurul său angajat; a intrat în angajamentul său la 1 octombrie 1999. Investigația privind fraudă La 3 septembrie 2003, dl D., funcționar al autorității de securitate socială (în acest moment re-numit organism de punere în aplicare a Asigurărilor Angajaților ( Uitvoeringsintituut werknemersverzekeringen ; “UWV”)) a prezentat un raport de anchetă extins care impune reclamantului și soția sa în suspecte de fraudă de securitate socială. Potrivit raportului, reclamantul a defraudat sistemul de securitate socială, declarând doar venitul său propriu ca angajat al societății de răspundere limitată, dar nu profiturile societății, care au fost declarate drept venit impozabil de către soția sa. Raportul a inclus următorul pasaj: „S-a aranjat, în plus, faptul că numai ceea ce a câștigat Gillissen în muncă independentă după concedierea sa ar fi considerat capacitatea de câștig reziduală ( resterende verdiencapabiliteit ). Expertul muncii ( arbeidsdeskundige ) Dl G. a afirmat că a discutat îndeaproape despre acest lucru cu Gillissen, care ar putea accepta această poziție și care a indicat în timpul conversației că în anii următori se așteaptă o creștere mai mare și că a fost intenția sa de a-și face propria viață în muncă independentă, cu o reducere corespunzătoare treptată la zero (abouw ) a beneficiilor WAO.” Procedura de opoziție La 28 ianuarie 2004, UWV a dat o decizie de reducere a beneficiilor WAO ale reclamantului cu efect retroactiv. La 3 martie 2004, UWV a dat o a doua decizie care a ordonat reclamantului să răsplătească excesul. ) împotriva ambelor hotărâri. În ceea ce privește cazul dinaintea Curții, reclamantul a susținut că, începând cu 1999, a ținut autoritățile competente informate cu privire la evoluția pe care le-a avut, nu deținând nicio informație și a invocat acordul pe care l-a convenit cu dl G. El a numit dl S. ca martor. 10. După ce a avut loc o audiere la 11 ianuarie 2006, UWV a dat o decizie la 31 ianuarie 2006 de respingere a obiecțiilor reclamantului și a constatat că reclamantul ar fi putut fi în mod rezonabil conștient că totalul veniturilor sale suplimentare – suma salariului său și profiturile societății de răspundere limitată – era prea ridicat pentru el pentru a avea dreptul la valoarea totală a prestațiilor sale de securitate socială. În caz contrar, presupusul aranjament nu a fost reflectat în dosar și, în orice caz, orice declarații au fost formulate (în măsura în care au fost făcute oricare dintre acestea) a fost făcută de o persoană lipsită de competența necesară și nu a putut obliga UWV. Procedințe în fața Curții Regionale 11. Reclamantul a depus un recurs ( beroep ) cu Curtea Regională ( rechtbank) ) din Roermond. În ceea ce privește cazul dinaintea Curții, el s-a plâns de faptul că UWV nu a pus la îndoială domnului G. și domnului S., care în prezentarea sa reflectă o lipsă de îngrijire corespunzătoare care afectează calitatea anchetei. El a susținut, de asemenea, că dl G. a acționat în conformitate cu competența sa pentru a face presupusă acordul. 12. După o audiere la 30 august 2006, Curtea Regională a pronunțat hotărârea la 21 noiembrie 2006 de respingere a recursului reclamantului. Raportul său a inclus următoarele: „[aplicantul] a declarat, de asemenea, că funcționarii [UVW] au fost de acord cu el că va fi autorizat să câștige venituri nelimitate în plus față de beneficiile sale de WAO pentru o perioadă de cinci ani. Curtea Regională nu a constatat nici o dovadă a unui astfel de acord în documentele disponibile, nici nu există niciun alt motiv pentru a-l considera plauzibil. Dimpotrivă, rezultă din raportul dlui G. din 26 octombrie 1998 privind faptul că venitul [aplicantului] a fost, de fapt, luat în considerare. ...” Procedura în fața Tribunalului Central de Apeluri 13. Reclamantul a depus un nou recurs ( Hoger beroep ) cu Tribunalul Central de Apel ( Centrale Raad van Beroep ) . În ceea ce privește cazul dinaintea Curții, el a cerut din nou ca dl G. să fie auzit ca martor pentru a dovedi existența acordului . El a rugat, de asemenea, în achitarea sa de către „Cortea de Apel Hertogenbosch, care a fost dată între timp (a se vedea punctul 18 mai jos). 14. După ședința din 8 august 2008, Tribunalul Central al Apelurilor a pronunțat hotărârea la 30 ianuarie 2009 de respingere a apelului fără a fi auzit nici un martor. Raționarea sa a inclus următoarele: „Hotărârea invocat de [aplicantul], care este respins de UWV, nu apare din dosar și nici un alt caz credibil pentru existența sa a fost exprimat de [aplicantul].” Procedura penală 15. În paralel cu procedura administrativă menționată mai sus, reclamantul a fost urmărit pentru frauda și falsificarea securității sociale. 16. La 20 ianuarie 2006, camera judecătorească unică a diviziunii penale (politierechter ) a Curții Regionale Roermond a condamnat reclamantul. 17. Reclamantul a apelat la Curtea de Apel ( Gerechtshof ) de „s-Hertogenbosch. 18. După ședința din 4 mai 2007, Curtea de Apel a hotărât la 16 mai 2007 a achitarea reclamantului. Raportul său a inclus următoarele: „Suspectul spune că a elaborat un plan comun cu dl G. din USZO în 1998 în vederea reducerii treptate la zero a beneficiilor WAO de peste cinci ani. cu privire la valoarea veniturilor suplimentare pe care le-ar fi permis să le câștige în perioada de cinci ani. Suspectul a înțeles aceste aranjamente în sensul că în principiu ar fi permis să câștige venituri suplimentare nelimitate fără a pierde beneficiile sale. Solicitat de transformarea afacerii cu un singur om în una sau mai multe companii de răspundere limitate suspectul a solicitat confirmarea de la UWV că nu ar conta în cazul aranjamentelor făcute dacă furnizorul de venituri este afacerea cu un singur om sau a societăților de răspundere limitată. În acest scop, el a luat legătura cu USZO în mai multe ocazii prin intermediul scrisorilor. Aceste scrisori au fost răspunse de către USZO cu litere standard automatizate care nu au abordat situația specifică în care suspectul s-a găsit și care suspectul însuși s-a ridicat cu USZO. Până când această întrebare a fost pusă de suspect la USZO dl G. a fost succesă de dl M. Acesta din urmă nu a găsit nici un raport în dosarul USZO al aranjamentelor menționate de suspect. Nu este evident din dosar că orice încercare a fost făcută pentru a auzi domnul G. despre aranjamentele menționate în cadrul acestui caz penal. Curtea de Apel consideră plauzibilă, având în vedere faptele descrise mai sus, faptul că suspectul a luat aranjamente cu dl G. de USZO într-o formă sau în altă privință cu privire la suma de venituri suplimentare autorizate în cadrul reducerii treptate la zero a beneficiilor sale WAO. Nu există nicio diferență în cazul în care nu s-a găsit nici un raport privind nici un aranjament în dosarul USZO, deoarece nu s-a făcut nici o încercare de a verifica existența acestor aranjamente cu dl G.” Legea internă relevantă 19. Dispoziții ale Legii Administrative Generale (Algemene umed bestuursrecht ) relevante pentru acest caz sunt următoarele: Secțiunea 8:46 „1. Curtea Regională poate convoca martori. ...” Secțiunea 8:63 „... Curtea Regională poate decide să nu audă martori sau experți convocați sau aduși de o parte dacă consideră că audierea lor nu poate contribui în mod rezonabil la examinarea cazului. ...” 20. În momentul respectiv, aceste dispoziții au fost aplicabile prin analogie procedurii Tribunalului Central de Apeluri în temeiul articolului 17 din Legea privind apelurile (Beroepswet COMPLAINT 21. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la eșecul Curții regionale și al Tribunalului Central de Apeluri, în cadrul procedurii de recurs administrativ, pentru a auzi martorii G. și S. QUESTIONS A fost art. 6 § 1 din Convenție în temeiul șefului său civil aplicabil procedurii în acest caz? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, nu a auzit martorii solicitați de reclamant compatibile cu această dispoziție? [A1] IMMARKFactsComplaintsSmart PLEASE nu remova