CASE OF GILLISSEN v. THE NETHERLANDS

Începând cu 1996 reclamantul, un fost ofițer de poliție concediat pentru motive de sănătate, a beneficiat de prestații de invaliditate în temeiul Legii privind asigurarea de dezactivare a forței de muncă (Wet op de Arbeidsongeschiktheidsverzekering – “WAO”). El a fost autorizat să câștige, prin mijloace proprii, o sumă care nu depășește 60.000 de flori Țările de Jos (NLG) fără a pierde dreptul la WAO. Acest lucru a făcut prin conducerea unei afaceri cu un om ca antrenor învățători oameni cum să se ocupe cu stresul. Reclamantul a declarat că a încheiat un acord cu un oficial al autorității competente de securitate socială (în acel moment numit Cadans), un dl G., care a fost destinat să își poată tranzita activitatea independentă fără necesitatea de beneficii suplimentare de securitate socială. Afirmă că dl G. i-a dat asigurarea că ar fi permisă pentru o perioadă de cinci ani să câștige venituri peste și peste suma de 60.000 NLG, scopul fiind să-l permită să creeze rezerve de numerar în cazul în care sănătatea sa ar trebui să se deterioreze în continuare. Hotărârea a fost asistat de un alt oficial, unul dintre dl S. În februarie 1999, reclamantul și-a anunțat intenția de a-și continua activitatea sub forma unei societăți de răspundere limitată (besloten vennootschap s-a întâlnit cu beperkte aansprakelijkeid). El a scris autorității de securitate socială (instituția de punere în aplicare a Securității Sociale pentru Guvernul și Educația (Uitvoeringsinstling sociale Zekerheid voor overheid en onderwijs; “USZO”)) cerându-i să confirme că această modificare nu va afecta acordurile luate în timpul în care el a fost independent de muncă. În cadrul procedurii interne care au urmat, autoritățile de securitate socială au prezentat una sau mai multe scrisori pe care le-au declarat că au fost trimise în răspuns, inclusiv una din 12 iulie 1999 care a refuzat reclamantului confirmarea solicitată. Reclamantul afirmă că nu a primit niciun răspuns. În septembrie 1999, activitatea reclamantului s-a transformat într-o societate de răspundere limitată. Acțiunile au fost deținute de soția reclamantului. Reclamantul a fost directorul său de administrație și singurul său angajat; el a intrat în angajamentul său la 1 octombrie 1999. La 3 septembrie 2003, dl D., un oficial al autorității de securitate socială (în acest moment re-numit Scheme de Asigurări Angajate Organism de punere în aplicare (Uitvoeringsinsituut werknemersverzekeringen; “UWV”)) a prezentat un raport de anchetă extins care impune reclamantului și soția sa în suspect de fraudă social-securitate. Potrivit raportului, reclamantul a defraudat sistemul de securitate socială prin declararea doar a venitului său propriu ca angajat al societății de răspundere limitată, dar nu profiturile societății, care au fost declarate drept venit impozabil de către soția sa. Raportul includea următorul pasaj: „A fost aranjat în plus că numai ceea ce Gillissen a câștigat în activitate independentă după descărcarea sa ar fi considerat capacitatea de câștig reziduală (resterende verdiencapabiliteit). Expertul muncii (arbeidsdeskundige) dl G. a declarat că el a discutat cu Gillissen, care ar putea fi de acord cu această poziție și care a indicat în timpul conversației că în anii următori se așteaptă o creștere mai mare și că a fost intenția sa de a face propria sa viață în muncă independentă, cu o reducere treptată corespunzătoare la zero (afbouw) beneficiile WAO.” 10. La 28 ianuarie 2004, UWV a dat o decizie de reducere a beneficiilor WAO ale reclamantului cu efect retroactiv. La 3 martie 2004, UWV a dat o a doua decizie care a ordonat reclamantului să răsplătească excesul. 11. Reclamantul a depus obiecții (bezwaar) împotriva ambelor decizii. În ceea ce privește cauzele în fața Curții, reclamantul a susținut că, începând cu 1999, a ținut autoritățile competente informate cu privire la evoluțiile înregistrate, nu deținând nicio informație și a invocat acordul pe care l-a convenit cu dl G. El a numit dl S. ca martor. 12. Având avut loc o audiere la 11 ianuarie 2006, UWV a dat o decizie la 31 ianuarie 2006 de respingere a obiecțiilor reclamantului. Acesta a constatat că reclamantul ar fi putut fi în mod rezonabil conștient că totalul veniturilor sale suplimentare – suma salariului său și profiturile societății de răspundere limitată – era prea ridicat pentru el pentru a avea dreptul la valoarea totală a prestațiilor sale de securitate socială. Aranjamentul presupus în fața contrară nu a fost reflectat în dosarul de caz și, în orice caz, orice declarație a fost făcută (cu condiția ca oricare dintre acestea să fi fost făcută) a fost făcută de o persoană lipsită de competența necesară și nu a putut lega UWV. 13. Reclamantul a depus un recurs (beroep) la Curtea Regională Roermond (Rechtbank). În ceea ce privește cauza dinaintea Curții, el s-a plâns de faptul că UWV nu a pus la îndoială domnului G. și domnul S., care, în prezentarea sa, a reflectat o lipsă de îngrijire corespunzătoare care afectează calitatea anchetei. El a susținut, de asemenea, că dl G. au acționat în conformitate cu competența sa în ceea ce privește înțelegerea acordului. 14. Având avut loc o ședință la 30 august 2006, Curtea regională a pronunțat hotărârea la 21 noiembrie 2006 de respingere a recursului reclamantului. Rezultatul său a inclus următoarele: „Aplicatorul a afirmat, de asemenea, că oficialii [UWV] au fost de acord cu el că ar fi permis să câștige venituri nelimitat, în plus față de beneficiile sale WAO pentru o perioadă de cinci ani. Curtea Regională nu a găsit nici o dovadă a unui astfel de acord în documentele disponibile, nici nu există niciun alt motiv pentru a-l considera plauzibil. Dimpotrivă, din raportul dlui G. din 26 octombrie 1998 rezultă că veniturile [aplicantului] au trebuit, de fapt, să fie luate în considerare. În plus, [UWV] a răspuns la întrebările [aplicantului] cu privire la posibilitățile de obținere a veniturilor de la locul de muncă (revenue suplimentară) într-o scrisoare din 12 iulie 1999, scrisoarea [aplicantului] susține că nu a primit. Această scrisoare menționează în mod clar că [UWV] trebuie întotdeauna informat imediat cu privire la orice prelucrare a muncii și generarea de venituri. Dar chiar și fără această scrisoare ar trebui să fi fost clar [aplicantul] că venitul poate avea un efect asupra beneficiilor. Prin urmare, acest motiv de recurs eșuează, de asemenea.” 15. Reclamantul a depus un nou recurs (hoger beroep) la Tribunalul Central de Apel (Centrale Raad van Beroep). În ceea ce privește cauza dinaintea Curții, el s-a plâns din nou în declarațiile sale scrise cu privire la eșecul UWV de a auzi dl G. și dl S. ca martori. El a cerut ca amândoi să fie ascultați ca martor pentru a dovedi existența acordului. De asemenea, el s-a rugat în ajutor achitarea sa de către „Cortea de apel s-Hertogenbosch, care a fost acordată între timp (a se vedea punctul 22 de mai jos). Totuși, el nu l-a chemat pe dl G. și dl S. în calitate de martori prin scrisoarea înregistrată sau scrisoarea lui Harmoniff. 16. Tribunalul Central de Apel a organizat o audiere la 8 august 2008. Reclamantul nu a adus dl G. și dl S. dar a repetat cererea lui de a-i asculta ca martori. Tribunalul Central de Apel a hotărât să își redeschidă examinarea faptelor cauzei pentru a pune o întrebare suplimentară la UWV. UWV a răspuns în scris la întrebarea Tribunalului Central de Apeluri. Reclamantul și UWV au renunțat la dreptul la o audiere suplimentară. 17. Tribunalul Central de Apel a pronunțat hotărârea la 30 ianuarie 2009, respingând apelul suplimentar fără a auzi niciun martor. Razul său a inclus următoarele: „Hotărârea bazat pe [aplicantul], refuzat de UWV, nu apare din dosar și nici un alt caz credibil pentru existența sa nu a fost stabilit de [aplicantul].” 18. Ca răspuns la o întrebare a Curții, reclamantul a recunoscut că nu a făcut nici o încercare de a-l chema pe dl G. și dl S. însuși sau să le aducă la audiere a Curții regionale sau a Tribunalului Central de Apel, astfel cum se permite la art. 8:60 alineatul (4) din Legea Administrativă Generală (Algemene umed bestuursrecht; a se vedea punctul 25 de mai jos). 19. În paralel cu procedura administrativă menționată mai sus, reclamantul a fost urmărit pentru frauda și falsificarea securității sociale. 20. La 20 ianuarie 2006, camera unică judecător a diviziei penale (politierechter) a Curții Regionale Roermond a condamnat reclamantul. 21. Reclamantul a apelat la „Curtea de Apel s-Hertogenbosch (gerechtshof). 22. Având avut loc o ședință la 4 mai 2007, Curtea de Apel a pronunțat hotărârea la 16 mai 2007 a acționat reclamantul. Rațiunea sa a inclus următoarele: „Suspectul spune că a elaborat un plan comun cu dl G. în 1998 în vederea reducerii treptate la zero a beneficiilor WAO pe parcursul a cinci ani. Reclamantul a afirmat, în continuare, că a luat aranjamente cu dl G. privind valoarea veniturilor suplimentare pe care le-ar fi permis să le câștige în perioada de cinci ani menționată. Suspectul a înțeles aceste aranjamente în sensul că el ar fi în principiu autorizat să câștige venituri suplimentare nelimitate fără a pierde beneficiile sale. Solicitat de transformarea afacerii cu un singur om în una sau mai multe societăți de răspundere limitate suspectul a solicitat confirmarea de la UWV că nu ar conta în cazul aranjamentelor făcute dacă furnizorul de venituri este o afacere cu un singur om sau societățile de răspundere limitată. În acest scop, el a intrat în contact cu USZO în mai multe ocazii prin intermediul scrisorilor. Aceste scrisori au fost răspunse de către USZO cu litere standard automatizate care nu au abordat situația specifică în care suspectul s-a găsit și care suspectul însuși s-a ridicat cu USZO. Până când această întrebare a fost pusă de suspect la USZO dl G. a fost succedat de dl M. Acesta nu a găsit niciun raport în dosarul USZO al aranjamentelor menționate de suspect. Nu este evident din dosar că s-a făcut vreo încercare de a-l auzi pe dl G. cu privire la aceste aranjamente în cadrul acestui caz penal. Având în vedere faptele descrise mai sus, Curtea de Apel consideră că este plauzibil (Aannemelijk) faptul că suspectul a luat acorduri cu dl G. din USZO, într-o formă sau alta, cu privire la valoarea veniturilor suplimentare autorizate în cadrul reducerii treptate la zero a beneficiilor sale de WAO. Nu contează faptul că nu s-a găsit niciun raport cu privire la aranjamente în dosarul USZO, deoarece nu s-a făcut nici o încercare de a verifica existența acestor acorduri cu dl G.”