CtEDO 16.09.2014 Auto

CASE OF MERYEM ÇELİK AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.09.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MERYEM ÇELİK AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MERYEM ÇEL İK ȘI ALȚII v. TURKIE (Depunerea nr. 3598/03) JUSTIȚIA (Revision) STRASBOURG 16 septembrie 2014 FINAL 16/12/2014 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Meryem Çelik și alții c. Turcia, (depunerea revizuirii hotărârii din 16 aprilie 2013), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca Cameră compusă din: Guido Raimondi, Președintele, Ișıl Karakaș, Dragoljub Popović, András Sajó, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 26 august 2014, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (nr. 3598/03) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de 14 resortisanți turci, dna Meryem Çelik, dna Zübeyda Uysal, Misrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Çelik, Hamit Șengül, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Șakir Öztürk, Kimet Șengül, Hazima Çelik, Șekirnaz İnan și Hamail İnan („reclamanții”), la 10 septembrie 2002. Prin hotărârea din 16 aprilie 2013, Curtea a declarat că s-a încălcat art. 2 din Convenție din cauza dispariției și a presupusului deces al Casım Çelik, Cemal Sevli, Yusuf Çelik, Mirhaç Çelik, Naci Șengül, Sedddık Șengül, Reștit Sevli, Kemal İzci, Hayrullah Öztürk, Salih Șengül, Hurșit Tașkın și Abdullah İnan și din cauza uciderii Așur Seçkin. În plus, a afirmat că s-a încălcat art. 2 din Convenția din cauza eșecului autorităților statului contestat de a efectua o investigație adecvată și eficientă privind dispariția Casım Çelik, Cemal Sevli, Yusuf Çelik, Mirhaç Çelik, Naci Șengül, Seddık Șengül, Reșit Sevli, Kemal İzci, Hayrullah Öztürk, Salih Șengül, Hurșit Tașkın și Abdullah İnan, uciderea Așur Seçkin și presupusa ucidere a Kerem İnan de către membrii forțelor de securitate. Curtea a susținut, de asemenea, că s-a încălcat art. 5 din Convenția din cauza detenției ilegale a Casım Çelik, Cemal Sevli, Yusuf Çelik, Mirhaç Czelik, Naci Șengül, Seddık Șengül, Reșit Sevli, Kemal İzci, Hayrullah Öztürk, Salih Șengül, Hurșit Tașkın, Abdullah İnan și Așur Seçkin și art. 3 din cauza suferințelor de Meryem Çelik, Misrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Celik, Hamit Șengül, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Șakir, Ötürk, Kim Ölkül duekna, Hazilna Zengülvi, Curtea a hotărât să acorde 60,000 de euro (EUR) fiecare Merem Çelik, Zübeyda Uysal, Mistrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Çelik, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Kimet Șengül, Hazima Çelik și Șekirnaz İnan în ceea ce privește prejudiciu material. Acesta a acordat în plus 65.000 EUR Meryem Çelik, Zübeyda Uysal, Misrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Çelik, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Kimet Șengül, Hazima Çelik și Șekirnaz İnan, 32 500 EUR fiecare către Hamit Șengül și Șakir Öztürk și 20.000 EUR către Hamayil İnan în ceea ce privește prejudiciile morale. În sfârșit, aceasta a acordat reclamanților, în comun, 5,200 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile, mai puțin 850 EUR acordate prin intermediul ajutorului juridic, și a respins restul cererilor pentru o justă satisfacție. La 16 ianuarie 2014, reprezentantul reclamanților a informat Curtea că a aflat că dna Hanife İzci și dl Hamit Șengül au murit la 6 În consecință, el solicită revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură. La 1 aprilie 2014, Curtea a examinat cererea de revizuire și a decis să furnizeze guvernului șase săptămâni pentru a prezenta observații. Aceste observații au fost primite la 14 aprilie 2014. Reprezentantul reclamanților, în numele moștenitorilor dnei Hanife İzci și al dlui Hamit Șengül, solicită revizuirea hotărârii din 16 aprilie 2013, pe care nu le-a putut executa deoarece dna Hanife İzci și dl Hamit Șengül au murit înainte de adoptarea hotărârii. Cemil İzci, Lezgin İzci, Latif İzci, Naif İzci, Cafer İzci, Hefzullah İzci, Abdullah İzci, Șahin İzci, Cemile Șengül, dna Rihan Șengül și dna Sıtkiye Șengül erau moștenitorii dnei Hanife İzci. Dna Cemile Șengül, Cemie Tekin, Haci Șengül, Letife Șengül, Teyyar Șengül, Hedika Șengül, Șerife Șengül, Fehmi Șengül, Muhammed Șengül, Damla Șengül, Rojda Șengül și dna Akide Șengül au fost moștenitori ai lui Hamit Șengül și, prin urmare, ar trebui să primească sumele atribuite decedaților. Guvernul a susținut că reclamanții dna Hanife İzci și dl Hamit Șengül a murit un an și șapte luni și, respectiv, doi ani, înainte de adoptarea hotărârii de către Curte. Ei au declarat că nici moștenitorii lor, nici reprezentantul reclamantului nu au informat Curtea despre decesul lor. Guvernul s-a referit la datoria părților de a coopera pe deplin cu Curte în cadrul procedurii (a se vedea articolul) 44A din Regulamentul Curții), și a solicitat Curții să tragă „concluziile necesare” în sensul articolului 44C din Regulamentul Curții. Reprezentantul juridic al reclamanților a răspuns declarând că familiile dnei Hanife İzci și dl Hamit Șengül nu l-au informat în timp util cu privire la moartea lor, deoarece au trăit într-o parte îndepărtată a Turciei și a practicat în Ankara. În plus, el a susținut că majoritatea moștenitorilor erau analfabeți și că unii dintre ei nu vorbeau turci. Prin urmare, ei nu erau conștienți de responsabilitatea pe care le aveau față de Curte. În cele din urmă, el a susținut că eșecul moștenitorilor reclamanților să informeze Curtea cu privire la aceste decesuri nu a avut nici un efect asupra examinării Curții cu privire la acest caz. În ceea ce privește trimiterea guvernului la art. 44A și C din Regulamentul Curții, Curtea observă că scopul acestor dispoziții este să asigure „administrarea corectă a justiției” (a se vedea art. 44A din Regulamentul Curții) și să faciliteze examinarea Curții a unei cauze în sensul articolului 38 din convenție. Aceste norme au fost invocate de Curte, de exemplu, în cazurile în care stabilirea faptelor a fost împiedicată datorită nerespectării cooperării unei părți prin refuzul de a preda documente cruciale (a se vedea Pekaslan și alții c. Turcia , nr. 4572/06 și 5684/06 , § 46, 20 martie 2012). În conformitate cu aceste norme Curtea a scos indicii de la eșecuri precum și la puț fondarea acuzațiilor (a se vedea Benzer și alții c. Turcia , nr. 23502/06 §§ 161 și 179, 12 noiembrie 2013). În cazul în cauză, Curtea observă că eșecul moștenitorilor dnei Hanife İzci și al dlui Hamit Șengül sau al reprezentantului reclamantului pentru a-l informa despre moartea dnei Hanife İzci Hanife İzci și dl Hamit Șengül nu au avut astfel de efecte asupra examinării acestei cauze. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să se tragă orice indicii din această eșec. 10. Curtea observă în continuare, pe baza documentelor prezentate Curții, că persoanele menționate la alineatul (6) de mai sus sunt moștenitorii juridici ai reclamanților decedați și a formulat o cerere de revizuire a hotărârii. Curtea, având în vedere jurisprudența sa stabilită în această privință, concluzionează că trebuie să urmărească cererea în locul dnei Hanife İzci și al dlui Hamit Șengül (a se vedea, mutatis mutandis Volkan Özdemir v. Turcia (revision), nr. 29105/03, § 5, 20 iulie 2010; Dyller v. Polonia (revision), nr. 39842/05, § 8, 15 februarie 2011; Gülbahar Özer și alții v. Turcia (revision), nr. 44125/06, § 8, 10 iunie 2014 [1] și comparați cu Gabay v. Turcia (revision), nr. 70829/01, § 8, 27 iunie 2006). 11. Având în vedere concluziile obținute în cazurile comparabile menționate mai sus, Curtea consideră că hotărârea din 16 aprilie 2013 ar trebui revizuită în temeiul articolului 80 din Regulamentul Curții, ale căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre. ...” 12. În consecință, Curtea decide să atribuie dl Cemil İzci, dl Lezgin İzci, dl Latif İzci, dl Naif İzci, dl Cafer İzci, dl Hefzullah İzci, dl Abdullah İzci, dl Șahin İzci, dl Cemile Șengül, dna Rihan Șengül și dna Sıtkiye Șengül, în comun, sumele pe care le-a acordat anterior dnei Hanife İzci, în special 60 000 EUR pentru prejudiciu material și EUR În mod similar, Curtea decide să atribuie doamnei Cemile Șengül, Cemia Tekin, Haci Șengül, Letife Șengül, Teyyar Șengül, Hedika Șengül, Șerife Șengül, Fehmi Șengül, Muhammed Șengül, Damla Șengül, Rojda Șengül și Akide Șengül, în comun, suma pe care a acordat-o anterior dlui Hamit Șengül, anume 32,500 EUR pentru prejudiciu moral. 13. Curtea consideră adecvată faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. În aprilie 2013, în ceea ce privește afirmațiile formulate de moștenitorii reclamanților decedați, dna Hanife İzci și dl Hamit Șengül, în temeiul articolului 41 din Convenție; și, în consecință, deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data de decontare: (i) 60.000 EUR (60.000 EUR) împreună cu dl Cemil İzci, dl Lezgin İzci, dl Latif İzci, dl Naif İzci, dl Cafer İzci, dl Hefzullah İzci, dl Abdullah İzci, dl Șahin İzci, dl Cemile Șengül, dna Rihan Șengül și dna Sıtkiye Șengül, moștenitorii dnei Dnei Șengül Hanife İzci, în ceea ce privește prejudiciile materiale; (ii) 65.000 EUR (soisprezece cinci mii de euro) în comun, plus orice impozit care poate fi imputabil, dlui Cemil İzci, dl Lezgin İzci, dl Latif İzci, dl Naif İzci, dl Cafer İzci, dl Hefzullah İzci, dl Abdullah İzci, dl Șahin İzci, dna Cemile Șengül, dna Rihan Șengül și dna Sıtkiye Șengül, moștenitorii dnei Hanife İzci, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 32,500 EUR (de treizeci și doi mii de cinci sute de euro), în comun, plus orice impozit care poate fi încadrabil, pentru dna Cemile Șengül, Cemie Tekin, Haci Șengül, Letife Șengül, Teyyar Șengül, Hedika Șengül, Șerife Șengül, Fehmi Șengül, Muhammed Șengül, Damla Șengül, Rojda Șengül și dna Akide Șengül, moștenitorii dlui Hamit Șengül, în ceea ce privește prejudiciile morale; b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 septembrie 2014, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stanley Naismith Guido Raimondi Președintele grefierului Hotărârea nu este încă finală.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-09-20
0,94
CASE OF DERİLGEN AND OTHERS v. TURKEY
SECOND SECTION CASE OF DERİLGEN AND OTHERS v. TURKEY (Application no. 44713/98) JUDGMENT STRASBOURG 20 September 2005 FINAL 20/12/2005 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may
CtEDO 2014-06-10
0,93
CASE OF GÜLBAHAR ÖZER AND OTHERS v. TURKEY
FORMER SECOND SECTION CASE OF GÜLBAHAR ÖZER AND OTHERS v. TURKEY (Application no. 44125/06) JUDGMENT (Revision) STRASBOURG 10 June 2014 FINAL 10/09/2014 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subjec
CtEDO 2013-04-23
0,93
CASE OF KÜLAH AND KOYUNCU v. TURKEY
SECOND SECTION CASE OF KÜLAH AND KOYUNCU v. TURKEY (Application no. 24827/05) JUDGMENT STRASBOURG 23 April 2013 FINAL 23/07/2013 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.
CtEDO 2017-09-19
0,93
CASE OF CANGÖZ AND OTHERS v. TURKEY
SECOND SECTION CASE OF CANGÖZ AND OTHERS v. TURKEY (Application no. 7469/06) JUDGMENT ( Revision ) STRASBOURG 19 September 2017 FINAL 19/12/2017 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to edi
CtEDO 2009-10-06
0,93
CASE OF SEYFETTİN ACAR AND OTHERS v. TURKEY
SECOND SECTION CASE OF SEYFETTİN ACAR AND OTHERS v. TURKEY (Application no. 30742/03) JUDGMENT STRASBOURG 6 October 2009 FINAL 06/01/2010 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It m
Sursă