- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 septembrie 2014
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Meryem Çelik și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MERYEM ÇEL İK ȘI ALȚII v. TURKIE (Depunerea nr. 3598/03) JUSTIȚIA (Revision) STRASBOURG 16 septembrie 2014 FINAL 16/12/2014 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Meryem Çelik și alții c. Turcia, (depunerea revizuirii hotărârii din 16 aprilie 2013), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca Cameră compusă din: Guido Raimondi, Președintele, Ișıl Karakaș, Dragoljub Popović, András Sajó, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 26 august 2014, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (nr. 3598/03) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de 14 resortisanți turci, dna Meryem Çelik, dna Zübeyda Uysal, Misrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Çelik, Hamit Șengül, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Șakir Öztürk, Kimet Șengül, Hazima Çelik, Șekirnaz İnan și Hamail İnan („reclamanții”), la 10 septembrie 2002. Prin hotărârea din 16 aprilie 2013, Curtea a declarat că s-a încălcat art. 2 din Convenție din cauza dispariției și a presupusului deces al Casım Çelik, Cemal Sevli, Yusuf Çelik, Mirhaç Çelik, Naci Șengül, Sedddık Șengül, Reștit Sevli, Kemal İzci, Hayrullah Öztürk, Salih Șengül, Hurșit Tașkın și Abdullah İnan și din cauza uciderii Așur Seçkin.
În plus, a afirmat că s-a încălcat art. 2 din Convenția din cauza eșecului autorităților statului contestat de a efectua o investigație adecvată și eficientă privind dispariția Casım Çelik, Cemal Sevli, Yusuf Çelik, Mirhaç Çelik, Naci Șengül, Seddık Șengül, Reșit Sevli, Kemal İzci, Hayrullah Öztürk, Salih Șengül, Hurșit Tașkın și Abdullah İnan, uciderea Așur Seçkin și presupusa ucidere a Kerem İnan de către membrii forțelor de securitate.
Curtea a susținut, de asemenea, că s-a încălcat art. 5 din Convenția din cauza detenției ilegale a Casım Çelik, Cemal Sevli, Yusuf Çelik, Mirhaç Czelik, Naci Șengül, Seddık Șengül, Reșit Sevli, Kemal İzci, Hayrullah Öztürk, Salih Șengül, Hurșit Tașkın, Abdullah İnan și Așur Seçkin și art. 3 din cauza suferințelor de Meryem Çelik, Misrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Celik, Hamit Șengül, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Șakir, Ötürk, Kim Ölkül duekna, Hazilna Zengülvi, Curtea a hotărât să acorde 60,000 de euro (EUR) fiecare Merem Çelik, Zübeyda Uysal, Mistrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Çelik, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Kimet Șengül, Hazima Çelik și Șekirnaz İnan în ceea ce privește prejudiciu material.
Acesta a acordat în plus 65.000 EUR Meryem Çelik, Zübeyda Uysal, Misrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Çelik, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Kimet Șengül, Hazima Çelik și Șekirnaz İnan, 32 500 EUR fiecare către Hamit Șengül și Șakir Öztürk și 20.000 EUR către Hamayil İnan în ceea ce privește prejudiciile morale. În sfârșit, aceasta a acordat reclamanților, în comun, 5,200 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile, mai puțin 850 EUR acordate prin intermediul ajutorului juridic, și a respins restul cererilor pentru o justă satisfacție. La 16 ianuarie 2014, reprezentantul reclamanților a informat Curtea că a aflat că dna Hanife İzci și dl Hamit Șengül au murit la 6 În consecință, el solicită revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură.
La 1 aprilie 2014, Curtea a examinat cererea de revizuire și a decis să furnizeze guvernului șase săptămâni pentru a prezenta observații. Aceste observații au fost primite la 14 aprilie 2014. Reprezentantul reclamanților, în numele moștenitorilor dnei Hanife İzci și al dlui Hamit Șengül, solicită revizuirea hotărârii din 16 aprilie 2013, pe care nu le-a putut executa deoarece dna Hanife İzci și dl Hamit Șengül au murit înainte de adoptarea hotărârii. Cemil İzci, Lezgin İzci, Latif İzci, Naif İzci, Cafer İzci, Hefzullah İzci, Abdullah İzci, Șahin İzci, Cemile Șengül, dna Rihan Șengül și dna Sıtkiye Șengül erau moștenitorii dnei Hanife İzci. Dna Cemile Șengül, Cemie Tekin, Haci Șengül, Letife Șengül, Teyyar Șengül, Hedika Șengül, Șerife Șengül, Fehmi Șengül, Muhammed Șengül, Damla Șengül, Rojda Șengül și dna Akide Șengül au fost moștenitori ai lui Hamit Șengül și, prin urmare, ar trebui să primească sumele atribuite decedaților.
Guvernul a susținut că reclamanții dna Hanife İzci și dl Hamit Șengül a murit un an și șapte luni și, respectiv, doi ani, înainte de adoptarea hotărârii de către Curte. Ei au declarat că nici moștenitorii lor, nici reprezentantul reclamantului nu au informat Curtea despre decesul lor. Guvernul s-a referit la datoria părților de a coopera pe deplin cu Curte în cadrul procedurii (a se vedea articolul) 44A din Regulamentul Curții), și a solicitat Curții să tragă „concluziile necesare” în sensul articolului 44C din Regulamentul Curții. Reprezentantul juridic al reclamanților a răspuns declarând că familiile dnei Hanife İzci și dl Hamit Șengül nu l-au informat în timp util cu privire la moartea lor, deoarece au trăit într-o parte îndepărtată a Turciei și a practicat în Ankara.
În plus, el a susținut că majoritatea moștenitorilor erau analfabeți și că unii dintre ei nu vorbeau turci. Prin urmare, ei nu erau conștienți de responsabilitatea pe care le aveau față de Curte. În cele din urmă, el a susținut că eșecul moștenitorilor reclamanților să informeze Curtea cu privire la aceste decesuri nu a avut nici un efect asupra examinării Curții cu privire la acest caz. În ceea ce privește trimiterea guvernului la art. 44A și C din Regulamentul Curții, Curtea observă că scopul acestor dispoziții este să asigure „administrarea corectă a justiției” (a se vedea art. 44A din Regulamentul Curții) și să faciliteze examinarea Curții a unei cauze în sensul articolului 38 din convenție.
Aceste norme au fost invocate de Curte, de exemplu, în cazurile în care stabilirea faptelor a fost împiedicată datorită nerespectării cooperării unei părți prin refuzul de a preda documente cruciale (a se vedea Pekaslan și alții c. Turcia , nr. 4572/06 și 5684/06 , § 46, 20 martie 2012). În conformitate cu aceste norme Curtea a scos indicii de la eșecuri precum și la puț fondarea acuzațiilor (a se vedea Benzer și alții c. Turcia , nr. 23502/06 §§ 161 și 179, 12 noiembrie 2013). În cazul în cauză, Curtea observă că eșecul moștenitorilor dnei Hanife İzci și al dlui Hamit Șengül sau al reprezentantului reclamantului pentru a-l informa despre moartea dnei Hanife İzci Hanife İzci și dl Hamit Șengül nu au avut astfel de efecte asupra examinării acestei cauze.
Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să se tragă orice indicii din această eșec. 10. Curtea observă în continuare, pe baza documentelor prezentate Curții, că persoanele menționate la alineatul (6) de mai sus sunt moștenitorii juridici ai reclamanților decedați și a formulat o cerere de revizuire a hotărârii.
Curtea, având în vedere jurisprudența sa stabilită în această privință, concluzionează că trebuie să urmărească cererea în locul dnei Hanife İzci și al dlui Hamit Șengül (a se vedea, mutatis mutandis Volkan Özdemir v. Turcia (revision), nr. 29105/03, § 5, 20 iulie 2010; Dyller v. Polonia (revision), nr. 39842/05, § 8, 15 februarie 2011; Gülbahar Özer și alții v. Turcia (revision), nr. 44125/06, § 8, 10 iunie 2014 [1] și comparați cu Gabay v. Turcia (revision), nr. 70829/01, § 8, 27 iunie 2006). 11. Având în vedere concluziile obținute în cazurile comparabile menționate mai sus, Curtea consideră că hotărârea din 16 aprilie 2013 ar trebui revizuită în temeiul articolului 80 din Regulamentul Curții, ale căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre…
” 12. În consecință, Curtea decide să atribuie dl Cemil İzci, dl Lezgin İzci, dl Latif İzci, dl Naif İzci, dl Cafer İzci, dl Hefzullah İzci, dl Abdullah İzci, dl Șahin İzci, dl Cemile Șengül, dna Rihan Șengül și dna Sıtkiye Șengül, în comun, sumele pe care le-a acordat anterior dnei Hanife İzci, în special 60 000 EUR pentru prejudiciu material și EUR În mod similar, Curtea decide să atribuie doamnei Cemile Șengül, Cemia Tekin, Haci Șengül, Letife Șengül, Teyyar Șengül, Hedika Șengül, Șerife Șengül, Fehmi Șengül, Muhammed Șengül, Damla Șengül, Rojda Șengül și Akide Șengül, în comun, suma pe care a acordat-o anterior dlui Hamit Șengül, anume 32,500 EUR pentru prejudiciu moral. 13. Curtea consideră adecvată faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
În aprilie 2013, în ceea ce privește afirmațiile formulate de moștenitorii reclamanților decedați, dna Hanife İzci și dl Hamit Șengül, în temeiul articolului 41 din Convenție; și, în consecință, deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data de decontare: (i) 60.000 EUR (60.000 EUR) împreună cu dl Cemil İzci, dl Lezgin İzci, dl Latif İzci, dl Naif İzci, dl Cafer İzci, dl Hefzullah İzci, dl Abdullah İzci, dl Șahin İzci, dl Cemile Șengül, dna Rihan Șengül și dna Sıtkiye Șengül, moștenitorii dnei Dnei Șengül Hanife İzci, în ceea ce privește prejudiciile materiale; (ii) 65.000 EUR (soisprezece cinci mii de euro) în comun, plus orice impozit care poate fi imputabil, dlui Cemil İzci, dl Lezgin İzci, dl Latif İzci, dl Naif İzci, dl Cafer İzci, dl Hefzullah İzci, dl Abdullah İzci, dl Șahin İzci, dna Cemile Șengül, dna Rihan Șengül și dna Sıtkiye Șengül, moștenitorii dnei Hanife İzci, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 32,500 EUR (de treizeci și doi mii de cinci sute de euro), în comun, plus orice impozit care poate fi încadrabil, pentru dna Cemile Șengül, Cemie Tekin, Haci Șengül, Letife Șengül, Teyyar Șengül, Hedika Șengül, Șerife Șengül, Fehmi Șengül,
Muhammed Șengül, Damla Șengül, Rojda Șengül și dna Akide Șengül, moștenitorii dlui Hamit Șengül, în ceea ce privește prejudiciile morale; b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 septembrie 2014, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stanley Naismith Guido Raimondi Președintele grefierului Hotărârea nu este încă finală.
SECOND SECTION
CASE OF MERYEM ÇELİK AND OTHERS v. TURKEY (Application no. 3598/03) JUDGMENT (Revision) STRASBOURG 16 September 2014 FINAL 16/12/2014 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Meryem Çelik and Others v. Turkey, (request for revision of the judgment of 16 April 2013), The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of: Guido Raimondi, President, Ișıl Karakaș, Dragoljub Popović, András Sajó, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judges, and Stanley Naismith, Section Registrar, Having deliberated in private on 26 August 2014, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 3598/03) against the Republic of Turkey lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by fourteen Turkish nationals, Ms Meryem Çelik, Ms Zübeyda Uysal, Ms Misrihan Sevli, Ms Emine Çelik, Ms Marya Çelik, Mr Hamit Șengül, Ms Fatma Șengül, Ms Besna Sevli, Ms Hanife İzci, Mr Șakir Öztürk, Ms Kimet Șengül, Ms Hazima Çelik, Ms Șekirnaz İnan and Ms Hamayil İnan (“the applicants”), on 10 September 2002.
In a judgment delivered on 16 April 2013, the Court held that there had been a violation of Article 2 of the Convention on account of the disappearance and presumed death of Casım Çelik, Cemal Sevli, Yusuf Çelik, Mirhaç Çelik, Naci Șengül, Seddık Șengül, Reșit Sevli, Kemal İzci, Hayrullah Öztürk, Salih Șengül, Hurșit Tașkın and Abdullah İnan and on account of the killing of Așur Seçkin. It further held that there had been a violation of Article 2 of the Convention on account of the failure of the authorities of the respondent State to conduct an adequate and effective investigation into the disappearance of Casım Çelik, Cemal Sevli, Yusuf Çelik, Mirhaç Çelik, Naci Șengül, Seddık Șengül, Reșit Sevli, Kemal İzci, Hayrullah Öztürk, Salih Șengül, Hurșit Tașkın and Abdullah İnan, the killing of Așur Seçkin and the alleged killing of Kerem İnan by members of the security forces. The Court also held that there had been a violation of Article 5 of the Convention on account of the unlawful detention of Casım Çelik, Cemal Sevli, Yusuf Çelik, Mirhaç Çelik, Naci Șengül, Seddık Șengül, Reșit Sevli, Kemal İzci, Hayrullah Öztürk, Salih Șengül, Hurșit Tașkın, Abdullah İnan and Așur Seçkin and of Article 3 on account of the suffering of Meryem Çelik, Misrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Çelik, Hamit Șengül, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Șakir Öztürk, Kimet Șengül, Hazima Çelik, Șekirnaz İnan and Zübeyda Uysal due to the disappearance of their relatives.
The Court decided to award 60,000 euros (EUR) each to Meryem Çelik, Zübeyda Uysal, Misrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Çelik, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Kimet Șengül, Hazima Çelik and Șekirnaz İnan in respect of pecuniary damage. It further awarded EUR 65,000 each to Meryem Çelik, Zübeyda Uysal, Misrihan Sevli, Emine Çelik, Marya Çelik, Fatma Șengül, Besna Sevli, Hanife İzci, Kimet Șengül, Hazima Çelik and Șekirnaz İnan, EUR 32,500 each to Hamit Șengül and Șakir Öztürk and EUR 20,000 to Hamayil İnan in respect of non-pecuniary damage. It finally awarded the applicants, jointly, EUR 5,200 in respect of costs and expenses, less the EUR 850 granted by way of legal aid, and dismissed the remainder of the claims for just satisfaction.
On 16 January 2014 the applicants’ representative informed the Court that he had learned that Ms Hanife İzci and Mr Hamit Șengül had died on 6 September 2011 and 10 May 2011 respectively. He accordingly requested revision of the judgment within the meaning of Rule 80 of the Rules of Court.
On 1 April 2014 the Court considered the request for revision and decided to give the Government six weeks in which to submit any observations. Those observations were received on 14 April 2014. THE LAW
THE REQUEST FOR REVISION
6. The applicants’ representative, on behalf of the heirs of Ms Hanife İzci and Mr Hamit Șengül, requested revision of the judgment of 16 April 2013, which he had been unable to have executed because Ms Hanife İzci and Mr Hamit Șengül had died before the judgment had been adopted. Mr Cemil İzci, Mr Lezgin İzci, Mr Latif İzci, Mr Naif İzci, Mr Cafer İzci, Mr Hefzullah İzci, Mr Abdullah İzci, Mr Șahin İzci, Ms Cemile Șengül, Ms Rihan Șengül and Ms Sıtkiye Șengül were the heirs of Ms Hanife İzci. Ms Cemile Șengül, Ms Cemia Tekin, Mr Haci Șengül, Ms Letife Șengül, Mr Teyyar Șengül, Ms Hedika Șengül, Ms Șerife Șengül, Mr Fehmi Șengül, Mr Muhammed Șengül, Ms Damla Șengül, Ms Rojda Șengül and Ms Akide Șengül were the heirs of Hamit Șengül and should therefore receive the sums awarded to the deceased.
The Government maintained that the applicants Ms Hanife İzci and Mr Hamit Șengül had died one year and seven months and two years, respectively, before the judgment was adopted by the Court. They stated that neither their heirs nor the applicants’ representative had informed the Court about their demise. The Government referred to the parties’ duty to cooperate fully with the Court in the conduct of the proceedings (see Rule 44A of the Rules of Court), and asked the Court to draw “the necessary conclusions” within the meaning of Rule 44C of the rules of Court.
The applicants’ legal representative responded by submitting that the families of Ms Hanife İzci and Mr Hamit Șengül had not informed him of their death in a timely manner because they lived in a remote part of Turkey and he practised in Ankara. He further contended that most of the heirs were illiterate and some of them did not speak Turkish. They therefore were not aware of the responsibility that they had towards the Court. He finally submitted that the failure of the applicants’ heirs to inform the Court of these deaths did not have any effect on the Court’s examination of the case.
As regards the Government’s reference to Rule 44A and C of the Rules of Court, the Court observes that the purpose of those provisions is to ensure “the proper administration of justice” (see Rule 44A of the Rules of Court) and to facilitate the Court’s examination of a case within the meaning of Article 38 of the convention. The aforementioned Rules have been relied on by the Court, for example, in cases in which its establishment of the facts was hampered due to a party’s failure to cooperate with it by refusing to hand over crucial documents (see Pekaslan and Others v. Turkey , nos. 4572/06 and 5684/06, § 46, 20 March 2012). In accordance with those rules the Court drew inferences from such failures as to the well ‑ foundedness of the allegations (see Benzer and Others v. Turkey , no. 23502/06, §§ 161 and 179, 12 November 2013). In the present case, the Court observes that the failure of the heirs of Ms Hanife İzci and Mr Hamit Șengül or the applicants’ representative to inform it of the death of Ms Hanife İzci and Mr Hamit Șengül did not have any such effects on its examination of the case. The Court thus deems it unnecessary to draw any inferences from that failure.
The Court further observes, on the basis of the documents submitted to the Court, that the persons mentioned in paragraph 6 above are the legal heirs of the deceased applicants and made a request to revise the judgment. The Court, having regard to its established case-law on the matter, concludes that they have standing to pursue the application in Ms Hanife İzci and Mr Hamit Șengül’s stead (see, mutatis mutandis , Volkan Özdemir v. Turkey (revision), no. 29105/03, § 5, 20 July 2010; Dyller v. Poland (revision), no. 39842/05, § 8, 15 February 2011; Gülbahar Özer and Others v. Turkey (revision), no. 44125/06, § 8, 10 June 2014 [1] and compare with Gabay v. Turkey (revision), no. 70829/01, § 8, 27 June 2006).
Having regard to the conclusions reached in the aforementioned comparable cases, the Court considers that the judgment of 16 April 2013 should be revised pursuant to Rule 80 of the Rules of Court, the relevant parts of which provide: “A party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which, when a judgment was delivered, was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, request the Court ... to revise that judgment… ”
The Court accordingly decides to award Mr Cemil İzci, Mr Lezgin İzci, Mr Latif İzci, Mr Naif İzci, Mr Cafer İzci, Mr Hefzullah İzci, Mr Abdullah İzci, Mr Șahin İzci, Ms Cemile Șengül, Ms Rihan Șengül and Ms Sıtkiye Șengül, jointly, the amounts it previously awarded to Ms Hanife İzci, namely EUR 60,000 for pecuniary damage and EUR 65,000 for non-pecuniary damage. Likewise, the Court decides to award Ms Cemile Șengül, Ms Cemia Tekin, Mr Haci Șengül, Ms Letife Șengül, Mr Teyyar Șengül, Ms Hedika Șengül, Ms Șerife Șengül, Mr Fehmi Șengül, Mr Muhammed Șengül, Ms Damla Șengül, Ms Rojda Șengül and Ms Akide Șengül, jointly, the amount it previously awarded to Mr Hamit Șengül, namely EUR 32,500 for non-pecuniary damage.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to revise its judgment of 16 April 2013 in so far as it concerns the claims made by the heirs of the deceased applicants Ms Hanife İzci and Mr Hamit Șengül under Article 41 of the Convention; and accordingly, 2. Holds (a) that the respondent State is to pay, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 60,000 (sixty thousand euros) jointly to Mr Cemil İzci, Mr Lezgin İzci, Mr Latif İzci, Mr Naif İzci, Mr Cafer İzci, Mr Hefzullah İzci, Mr Abdullah İzci, Mr Șahin İzci, Ms Cemile Șengül, Ms Rihan Șengül and Ms Sıtkiye Șengül, the heirs of Ms Hanife İzci, in respect of pecuniary damage; (ii) EUR 65,000 (sixty-five thousand euros) jointly, plus any tax that may be chargeable, to Mr Cemil İzci, Mr Lezgin İzci, Mr Latif İzci, Mr Naif İzci, Mr Cafer İzci, Mr Hefzullah İzci, Mr Abdullah İzci, Mr Șahin İzci, Ms Cemile Șengül, Ms Rihan Șengül and Ms Sıtkiye Șengül, the heirs of Ms Hanife İzci, in respect of non-pecuniary damage; (iii) EUR 32,500 (thirty-two thousand five hundred euros), jointly, plus any tax that may be chargable, to Ms Cemile Șengül, Ms Cemia Tekin, Mr Haci Șengül, Ms Letife Șengül, Mr Teyyar Șengül, Ms Hedika Șengül, Ms Șerife Șengül, Mr Fehmi Șengül, Mr Muhammed Șengül, Ms Damla Șengül, Ms Rojda Șengül and Ms Akide Șengül, the heirs of Mr Hamit Șengül, in respect of non ‑ pecuniary damage; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 16 September 2014, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Stanley Naismith Guido Raimondi Registrar President 1. The judgment is not final yet.