LAPTEV c. RUSSIE

Comunicat la 17 septembrie 2014 Prima secțiune Cerere nr 36480/13 Oleg Anatolyevich LAPTEV împotriva Rusiei introdusă la 15 aprilie 2013 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Oleg Anatolyevich Laptev, este un resortisant rus născut în 1982 și rezident în Yubileynyy, Republica Mariy El. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 4 ianuarie 2011, fratele reclamantului, Sergey Laptev, polițist, a fost arestat fiind suspectat de viol. La o oră nespecificată, s-a efectuat o expertiză medicală. Medicul legist a constatat că dl Laptev avea hematoame la gambele drepte și stângi, precum și la genunchiul stâng, a cărui apariție datează cu 3-5 zile înainte de examinare. În aceeași zi, dl Laptev a fost plasat în centrul temporar de detenție (în continuare, IVS) la Ministerul de Interne al Mariy El. Acolo a fost examinat de un medic care nu a observat nici o leziune corporală. Dl Laptev a fost reținut în aceeași celulă cu Ch., suspect într-un alt caz. La 5 ianuarie 2011, dl Laptev a fost interogat de două ori, dintre care o dată în prezența avocatului său. Potrivit reclamantului, dl Laptev i-a spus avocatului său că polițiștii au venit să-l șantajeze și l-au amenințat că-l bagă într-un centru de detenție unde a fost violat de polițiști. La 6 ianuarie 2011, la ora 6:40, gardienii l-au găsit pe dl Laptev spânzurat în celula sa. Decedatul a fost descoperit de medicii de ambulanță medicală care au sosit pe la ora 7:00 p.m. Potrivit raportului de autopsie efectuat în aceeași zi, cauza morții a fost lasfixierea mecanică prin spânzurare. În afară de o urmă de strangulare la gât, medicul legist a evaluat prezența jupuirii la antebrațe și a unui hematom la gambă stângă, cu 1-3 zile înainte de deces, precum și vânătăi la gambe și genunchi stâng, cu 4-6 zile înainte de deces. Anchetă privind circumstanțele decesului 1. Din documentele din dosar reiese că, la 7 ianuarie 2011, s-a efectuat o anchetă internă cu privire la decesul dlui Laptev. L.I.V.S. a stabilit, prin examinarea înregistrărilor camerelor de supraveghere video, că gardienii nu aveau supraveghere asupra celulelor între orele 3:19 minute și 6:10 minute în noaptea de 5 și 6 ianuarie 2011. De asemenea, din dosar reiese că, la sfârșitul anchetei, gardienii de la L.I.I.S. au fost supuși unor sancțiuni disciplinare [1] Decedatul dlui Laptev a fost raportat Comitetului de informare al dlui Mariy El. și nu a văzut nimic neobișnuit, cu excepția faptului că dl Laptev nu dormea și mergea în celula sa în jurul orei 5 dimineața. În plus, ea a declarat că la ora 6:40, în momentul apelului, ea l-a găsit pe dl Laptev mort în timp ce Ch. dormea. Potrivit ei, agenții B. și P. au intrat, de asemenea, în celulă și, după ce a examinat corpul și a îndepărtat nodul făcut cu pantalonii de jogging, ei au chemat ambulanța medicală. Ea a adăugat că, în ziua dinaintea decesului, domnul Laptev a fost luat de două ori pentru a fi interogat, inclusiv o dată cu avocatul său. 11. Agenții B. și P., intervievați de investigator, au confirmat mărturia lui Kh. 12. Anchetatorul a recapitulat declarația lui Ch. adunată anterior, conform căreia Ch. nu avea nici o cunoștință despre circumstanțele morții domnului Laptev, acesta rămânând foarte tăcut și neprezentând nici o plângere sau observație specială. După Ch., el nu a văzut corpul decât după ce a fost trezit de unul dintre gardienii de la bord. 13. G., avocatul dlui Laptev, a fost interogat și a indicat că acesta din urmă se plângea că primise amenințări de la polițiștii care veniseră mai devreme în ziua de 5 ianuarie 2011. Mai exact, polițiștii i-ar fi cerut să mărturisească și l-ar fi amenințat că-l va plasa într-un centru de detenție unde ar fi fost violat în ordinea poliției 14. So., anchetatorul responsabil de cazul violului, a precizat circumstanțele în care dl Laptev a fost arestat și interogat. El a indicat că nu are cunoștință de rele tratamente sau amenințări la adresa domnului Laptev. So. a adăugat că, după ce a fost informat cu privire la deces, el a inspectat locul și a văzut cadavrul și, pe podea alături, nodul făcut cu pantaloni de jogging. 15. Sm., șeful departamentului departamentului de la'Yoshkar-Ola de la Ministerul de Interne, polițiștii Z. și A care interogat domnul Laptev pe 5 În ianuarie 2011, la cererea anchetatorului So, au negat orice acuzație de maltratare sau amenințare la adresa acestuia. 16. Polițiștii U. și O. care au participat la arestarea dlui Laptev au fost interogați. Indiqua a efectuat interpelarea. După cum a spus el, ieșind din mașina sa pentru a-l interoga pe dl Laptev. Laptev, care fugea, l-a lovit accidental pe acesta cu portiera, apoi l-a prins de brațul stâng, l-a legat de portbagajul mașinii și i-a pus cătușele. O., prezent la interpelare, a confirmat această versiune a faptelor. 17. Pe baza acestor elemente, anchetatorul Sh. concluzionează că leziunile corporale constatate de medicul legist la examinarea corpului dlui Laptev au fost cauzate de utilizarea proporțională a forței în momentul arestării. 18. printr-o decizie din 4 iulie 2011, Sh. a refuzat să deschidă o anchetă penală. Pe baza depozițiilor adunate, precum și a unor elemente precum raportul de expertiză medico-legale, Sh. concluzionează că dl Laptev a fost de bună voie condamnat la moarte și că nu a existat fapte de crimă sau de provocare la sinucidere. Sh. concluzionează, de asemenea, că nu există fapte care să constituie neglijență în acțiunile gardienilor din cadrul organizației. Acesta se referă la rezultatele anchetei de serviciu, la sfârșitul căreia agenții au făcut obiectul unor sancțiuni disciplinare, dar ajunge la concluzia că nu există nicio legătură cauzală între încălcarea regulamentului comis de către agenții Kh., B. și P. și decesul domnului Laptev. Decizia a rămas tăcută în ceea ce privește natura exactă a infracțiunilor comise de agenți. 2. Acțiunea judiciară împotriva refuzului de a deschide o anchetă penală 19. Reclamantul a formulat o acțiune judiciară împotriva deciziei din 4 iulie 2011. Tribunalul a acoperit mai multe deficiențe ale anchetei, evidențiate de reclamant în acțiunea sa. 20. În primul rând, instanța a arătat că înregistrările camerelor de supraveghere video nu fuseseră niciodată vizionate. El a acceptat argumentele reclamantului potrivit cărora identitatea lui Ch. și faptul că a împărtășit celula cu domnul Laptev nu au fost confirmate, având în vedere contradicțiile dintre depozițiile agenților și registrul persoanelor aflate în arest la domiciliu, precum și adresa de reședință a lui Ch. din dosar. 21. În al doilea rând, instanța a constatat că pantalonii care ar fi servit drept nod pentru spânzurătoare nu fuseseră reținuți și că, în absența unei competențe medico-legale, era imposibil să se stabilească dacă acest obiect ar fi servit într-adevăr la spânzurătoare. Instanța a precizat că anchetatorul So. nu fusese niciodată interogat în această privință. Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că nu a fost efectuată nicio experiență în acest sens pentru a verifica versiunea în care decesul dlui Laptev a fost rezultatul unui act de violență împotriva sa. 22. În al treilea rând, instanța a constatat că, potrivit certificatului medical întocmit după admiterea dlui Laptev în cadrul L Instanța nu a luat în considerare raportul de competență medico-legale, întocmit și el în ziua arestării, care menționa anumite leziuni corporale. Astfel, instanța a respins concluzia anchetatorului că rănile corporale ale dlui Laptev au apărut în momentul interpelării. 23. În cele din urmă, instanța a considerat că investigatorul nu a calificat în mod corespunzător actele gardienilor de la ÕIVS. Acesta s-a referit în special la faptul că dl Laptev nu fusese izolat de ceilalți deținuți în calitate de polițist, contrar regulamentului. Instanța a reieșit, în plus, că ancheta de serviciu din 7 ianuarie 2011 a stabilit, pe baza înregistrărilor camerelor de supraveghere video, că gardienii de la l'IVS nu au efectuat o supraveghere a celulelor între orele 3:19 minute și 6:10 minute, ceea ce nu corespundea cu depoziția agentului Kh. 24. În aprilie 2012, Tribunalul orașului Da'Yoshkar-Ola a anulat decizia din 4 iulie 2011 ca fiind în mod clar nefondată și a dispus anchetatorului să completeze ancheta. 25. 18 iunie 2012, Curtea Supremă a lui Mariy El a confirmat, în casare, hotărârea. 3. Încuviințarea anchetei ca urmare a anulării primei decizii de refuz de a deschide o anchetă penală 26. La 19 iulie 2012, anchetatorul Pe. al Comitetului de informare al lui Mariy El a refuzat din nou să deschidă ancheta penală. La 24 iulie 2012, K., șeful departamentului de cercetare al Comitetului de cercetare al lui Mariy El a anulat decizia și a dispus o anchetă suplimentară. 28. La 3 august 2012, anchetatorul Pe. a emis o nouă decizie de a nu deschide o anchetă penală care a fost identică cu cea anterioară. 29. În aceeași zi, K. a anulat această decizie și a dispus o investigație suplimentară. 30. 13 și 19 august 2012, anchetatorul Pe. a făcut alte două decizii de a nu deschide o anchetă penală care au fost anulate la 16 august și, respectiv, 11 septembrie 2012 [2] 4. Decizia finală de a nu deschide o anchetă penală și ultima acțiune în justiție formulată de reclamant 31. 28 În august 2012, reclamantul a depus o plângere împotriva anchetatorilor și a agenților din cadrul L.I.S. pe lângă Comitetul de informare al Federației Ruse. Plângerea se referea la presupusa falsificare a probelor în cursul anchetei penale împotriva dlui Laptev, precum și la neglijența și exercitarea funcțiilor pretinse în legătură cu decesul dlui Laptev și cu ancheta privind circumstanțele decesului. 32. La 30 august 2012, reclamantul a contestat în instanță faptul că anchetatorii din cadrul Comitetului de informare al Mariy El. În primă instanță, tribunalul orașului da .Yoshkar-Ola l-a pus sub acuzare pe reclamant pe motiv că nu avea niciun statut juridic care să-i permită să acționeze în justiție. noiembrie 2012, Curtea Supremă a lui Mariy El a modificat hotărârea în ceea ce privește dreptul reclamantului de a acționa, dar l-a decăzut pe motiv că ancheta era în curs de desfășurare. 33. La 30 noiembrie 2012, Comitetul de informare al lui Mariy El l-a informat pe solicitant, ca răspuns la plângerea sa din 28 august 2012, că, la 25 octombrie 2012, o decizie privind refuzul de a deschide ancheta penală cu privire la decesul domnului M. Laptev a fost pronunțată și că toate lacunele anchetei identificate prin hotărârea din 19 aprilie 2012 au fost remediate. Comitetul de informare a cauzei a precizat că nu putea fi trimisă nicio copie a deciziei din 25 octombrie 2012 reclamantului, pe motiv că conține informații care țin de secretul statului. 34. Reclamantul a formulat o acțiune în justiție numai în ceea ce privește refuzul de a examina plângerea sa cu privire la falsificarea probelor în cursul anchetei împotriva fratelui său. La 20 mai 2013, instanța din orașul d La 8 iulie 2013, Curtea Supremă a lui Mariy El a confirmat, în Casație, hotărârea. GRIEF 35. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge, chiar și în esență, de lipsa unei anchete efective cu privire la moartea fratelui său în timpul detenției sale în centrul de detenție temporară. Dreptul domnului Sergey Laptev la viață, consacrat prin art. 2 din convenție, a fost încălcat în speță? În special, decesul domnului Laptev la sediul centrului de detenție temporară al lui Mariy El ( ИВС МВД по Республике Марий Într-adevăr), este legat de statul în sensul articolului 34 din convenție? M. Laptev, a fost privat de viața sa, încălcând prevederile art. 2 din Convenție? Agenții centrului temporar de detenție responsabili cu supravegherea spațiului, sunt ei responsabili pentru viața și securitatea persoanelor aflate în incinte, ținând cont de protecția procedurală a dreptului la viață (Salman c. Turcia [GC], n 2198/93, § 104, CEDH 2000-VII și Eremiášová și Pechová? Republica Cehă, nr 23944/04, § 108, 16 februarie 2012), ancheta privind decesul domnului Laptev, desfășurată în speță de autoritățile interne, a îndeplinit cerințele articolului 2 din convenție? În special, decizia oficială de a iniția o anchetă penală (ре În caz contrar, obligația statului de a efectua o anchetă efectivă a fost îndeplinită (Kleyn și Aleksandrovich c. Rusia, n 40657/04, § 56, 3 mai 2012) anchetatorii au confiscat și analizat îmbrăcămintea domnului Laptev care ar fi servit drept nod pentru spânzurare? În caz contrar, au încercat să stabilească circumstanțele dispariției acestui veșmânt? anchetatorii, au efectuat o refacere la locul faptei anchetatorilor, au dispus o expertiză criminalistică pentru a stabili dacă moartea dlui Laptev ar putea rezulta dintr-un act de violență? anchetatorii, au identificat și interogat colegul de celulă al dlui Laptev De ce au explicat contradicțiile dintre depozițiile ofițerilor de la I.I.V.S. și registrul persoanelor deținute de investigatori, au examinat înregistrările camerelor de supraveghere video de la I.I.S. care se confruntă cu datele acestor înregistrări cu versiunea faptelor prezentate de agenții de la I.I.V.S.? Au explicat anchetatorii, într-un mod convingător, originea leziunilor corporale ale domnului Laptev constatate după decesul său și care nu au fost enumerate în momentul arestării sale în general, anchetatorii s-au conformat deciziei Tribunalului orașului d alui Yoshkar-Ola din 19 aprilie 2012 În acest sens, guvernul este invitat să prezinte copii ale următoarelor documente - deciziile privind refuzul de a deschide ancheta penală (постановление об отказе возбуниии уголово дела ) din 3 august 2012, din 19 august 2012 și din 25 octombrie 2012 - raportul de autopsie al domnului Laptev din 6 octombrie 2012 - raportul de autopsie al dlui Laptev din 6 august 2012 - ianuarie 2011, precum și orice alt certificat sau raport medical referitor la acesta - concluziile anchetei interne (закл Constatările acestei anchete nu au fost depuse la dosar. [2] Potrivit reclamantului, aceste decizii nu i-au fost trimise niciodată.

Communiquée le 17 septembre 2014

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

36480/13

Oleg Anatolyevich LAPTEV

contre la Russie

introduite le 15 avril 2013

EXPOSÉ DES FAITS

1.

Le requérant, M. Oleg Anatolyevich Laptev, est un ressortissant russe né en 1982 et résidant à Yubileynyy, république de Mariy El.

2.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

A.

Arrestation et décès du frère du requérant

3.

Le 4 janvier 2011, le frère du requérant, M. Sergey Laptev, policier, fut arrêté étant soupçonné de viol. À une heure non précisée, une expertise médicolégale fut effectuée. Le médecin légiste constata que M. Laptev avait des hématomes aux mollets droit et gauche, ainsi qu’au genou gauche, dont l’apparition datait de 3 à 5 jours avant l’examen.

4.

Le jour même, M. Laptev fut placé dans le centre de détention temporaire (ci-après, «

IVS

») auprès du ministère de l’Intérieur de Mariy El. Il y fut examiné par un médecin qui ne constata aucune lésion corporelle. M. Laptev fut détenu dans la même cellule avec Ch., suspect dans une autre affaire.

5.

Le 5 janvier 2011, M. Laptev fut interrogé à deux reprises, dont une fois en présence de son avocat. Selon le requérant, M. Laptev dit à son avocat que des policiers étaient venus lui extorquer les aveux et avaient menacé de le placer dans un centre de détention où il se ferait violer sur l’ordre des policiers.

6.

Le 6 janvier 2011, à 6 heures 40 minutes, les gardiens de l’IVS retrouvèrent M. Laptev pendu dans sa cellule. Le décès fut constaté par les médecins de l’ambulance médicale arrivée vers 7 heures. L’inspection de la cellule ne permit de révéler aucune trace de sang ni aucune lettre de suicide laissée par M. Laptev.

7.

Selon le rapport d’autopsie effectuée le jour même, la cause du décès fut l’asphyxie mécanique par pendaison. À part un sillon de strangulation au cou, le médecin légiste releva la présence des écorchures aux avant-bras et un hématome au mollet gauche, datant de 1 à 3 jours avant le décès, ainsi que des hématomes aux mollets et au genou gauche, datant de 4 à 6 jours avant le décès.

B.

Enquête sur les circonstances du décès

8.

Il ressort des documents figurant dans le dossier que le 7 janvier 2011, une enquête interne fut effectuée au sujet du décès de M. Laptev. L’enquête permit d’établir, grâce à l’examen des enregistrements des caméras de vidéosurveillance de l’IVS, que les gardiens n’effectuaient pas de surveillance des cellules entre 3 heures 19 minutes et 6 heures 10 minutes la nuit du 5 au 6 janvier 2011. Il ressort également du dossier qu’à l’issue de l’enquête, les gardiens de l’IVS firent l’objet des sanctions disciplinaires

[1]

.

9.

Le décès de M. Laptev fut signalé au Comité d’instruction de Mariy El. L’enquêteur Sh. fut chargé de l’enquête.

10.

L’enquêteur interrogea les gardiens de l’IVS présents au moment du décès. L’agente Kh. déclara qu’elle était chargée de surveiller les cellules la nuit du 5 au 6 janvier 2011

et n’avait vu rien d’inhabituel à l’exception du fait que M. Laptev ne dormait pas et marchait dans sa cellule autour de 5

heures du matin. Elle déclara en outre qu’à 6

heures

40, au moment de l’appel, elle avait retrouvé M. Laptev mort alors que Ch. dormait. Selon elle, les agents B. et P. étaient également entrés dans la cellule et, après avoir examiné le corps et enlevé le nœud fait avec le pantalon de jogging, ils avaient appelé l’ambulance médicale. Elle ajouta que dans la journée précédant le décès, M. Laptev avait été emmené à deux reprises pour être interrogé, dont une fois avec son avocat.

11.

Les agents B. et P., interrogés par l’enquêteur, confirmèrent la déposition de Kh.

12.

L’enquêteur récapitula la déposition de Ch. recueillie précédemment, selon laquelle Ch. n’avait aucune connaissance des circonstances de la mort de M. Laptev, celui-ci restant très silencieux et ne formulant aucune plainte ou observation particulière. D’après Ch., il n’avait vu le corps qu’une fois réveillé par un des gardiens de l’IVS.

13.

M

e

G., avocat de M. Laptev, fut interrogé et indiqua que ce dernier se plaignait d’avoir reçu des menaces de la part des policiers qui étaient venu l’interroger plus tôt dans la journée du 5 janvier 2011. Plus précisément, les policiers lui aurait demandé de passer aux aveux et aurait menacé de le placer dans un centre de détention où il se ferait violer sur l’ordre des policiers.

14.

So., l’enquêteur en charge de l’affaire du viol, précisa les circonstances dans lesquelles M. Laptev avait été interpellé et interrogé. Il indiqua n’avoir aucune connaissance de mauvais traitements ou menaces allégués à l’encontre de M. Laptev. So. ajouta qu’après avoir été informé du décès, il avait inspecté les lieux et avait vu le cadavre et, sur le sol à côté, le nœud fait avec un pantalon de jogging.

15.

Sm., le chef du département d’Yoshkar-Ola du Ministère de l’Intérieur, les policiers Z. et A. qui avaient interrogé M. Laptev le 5

janvier 2011 à la demande de l’enquêteur So., nièrent toute allégation de mauvais traitements ou de menaces envers ce dernier.

16.

Les policiers U. et O. ayant participé à l’interpellation de M. Laptev furent également interrogés. U. indiqua avoir procédé à l’interpellation. D’après lui, en sortant de sa voiture pour interpeller M. Laptev qui partait en courant, il avait accidentellement touché celui-ci avec la portière. Ensuite il l’avait attrapé par le bras gauche, plaqué contre le coffre de la voiture et lui avait passé les menottes. O., présent lors de l’interpellation, confirma cette version des faits.

17.

Sur la base de ces éléments, l’enquêteur Sh. conclut que les lésions corporelles constatées par le médecin légiste lors de l’examen du corps de M. Laptev étaient dues à l’usage proportionné de la force au moment de l’interpellation.

18.

Par une décision du 4 juillet 2011, Sh. refusa d’ouvrir une enquête pénale. Sur la base des dépositions recueillies, ainsi que des éléments tels que le rapport d’expertise médicolégale, Sh. conclut que M. Laptev s’était volontairement donné la mort et qu’il n’y avait pas de faits constitutifs de meurtre ou de provocation au suicide. Sh. conclut également à l’absence de faits constitutifs de négligence dans les actions des gardiens de l’IVS. Il se référa aux résultats de l’enquête de service, à l’issue de laquelle les agents avaient fait l’objet de sanctions disciplinaires, mais conclut à l’absence de lien de causalité entre les infractions au règlement commises par les agents Kh., B. et P. et le décès de M. Laptev. La décision resta silencieuse quant à la nature exacte des infractions commises par les agents.

19.

Le requérant forma un recours judiciaire contre la décision du 4

juillet 2011. Le tribunal releva plusieurs failles de l’enquête, pointées par le requérant dans son recours.

20.

Premièrement, le tribunal releva que les enregistrements des caméras de vidéosurveillance de l’IVS n’avaient jamais été visionnés. Il accueillit les arguments du requérant selon lesquels l’identité de Ch. et le fait qu’il partageait la cellule avec M. Laptev n’avaient pas été confirmés, vu les contradictions entre les dépositions des agents et le registre des personnes détenues dans l’IVS, ainsi que l’inexactitude de l’adresse de résidence de Ch. figurant dans le dossier.

21.

Deuxièmement, le tribunal constata que le pantalon qui aurait servi de nœud pour la pendaison n’avait pas été saisi, et qu’en l’absence d’une expertise médicolégale il était impossible d’établir si cet objet avait effectivement servi à la pendaison. Le tribunal précisa que l’enquêteur So. n’avait jamais été interrogé à ce sujet. Par ailleurs, le tribunal constata qu’aucune expertise n’avait été effectuée afin de vérifier la version si le décès de M. Laptev avait été le résultat d’un acte de violence à son encontre.

22.

Troisièmement, le tribunal constata que, selon le certificat médical établi après l’admission de M. Laptev dans l’IVS, ce dernier n’avait aucune lésion corporelle. Le tribunal ne prit pas en considération le rapport d’expertise médicolégale, dressé lui aussi le jour de l’arrestation, qui faisait état de certaines lésions corporelles. Le tribunal rejeta ainsi la conclusion de l’enquêteur selon laquelle les lésions corporelles de M. Laptev avaient apparu au moment de l’interpellation.

23.

Enfin, le tribunal considéra que l’enquêteur n’avait pas dûment qualifié les actes des gardiens de l’IVS. Il se référa notamment au fait que M. Laptev n’avait pas été isolé des autres détenus en tant que policier, contrairement au règlement. Le tribunal releva en outre que l’enquête de service du 7

janvier 2011 avait établi, sur la base des enregistrements des caméras de vidéosurveillance, que les gardiens de l’IVS n’ont pas effectué de surveillance des cellules entre 3 heures 19 minutes et 6

heures

10 minutes, ce qui ne correspondait pas à la déposition de l’agent Kh.

24.

Le 19

avril 2012, le tribunal de la ville d’Yoshkar-Ola annula la décision du 4 juillet 2011 en tant que manifestement mal fondée et ordonna à l’enquêteur de compléter l’enquête.

25.

Le

18 juin 2012, la cour suprême de Mariy El confirma, en cassation, le jugement.

26.

Le 19 juillet 2012, l’enquêteur Pe. du Comité d’instruction de Mariy El refusa à nouveau d’ouvrir l’enquête pénale. Aucun élément nouveau ne figura dans la décision.

27.

Le 24 juillet 2012, K., le chef du département d’Yoshkar-Ola du Comité d’instruction de Mariy El annula la décision et ordonna un complément d’enquête.

28.

Le 3 août 2012, l’enquêteur Pe. rendit une nouvelle décision de ne pas ouvrir d’enquête pénale qui fut identique à la précédente.

29.

Le même jour, K. annula cette décision et ordonna un complément d’enquête.

30.

Les 13 et 19 août 2012, l’enquêteur Pe. rendit deux autres décisions de ne pas ouvrir d’enquête pénale qui furent annulées respectivement le 16

août et le 11

septembre 2012

[2]

.

31.

Le 28

août 2012, le requérant porta plainte contre les enquêteurs et les agents de l’IVS auprès du Comité d’Instruction de la Fédération de Russie. La plainte concernait la falsification alléguée des preuves lors de l’enquête criminelle à l’encontre de M. Laptev, ainsi que la négligence et l’abus de fonctions allégués au sujet du décès de M. Laptev et de l’enquête sur les circonstances de ce décès.

32.

Le 30

août 2012, le requérant contesta en justice l’inaction des enquêteurs du Comité d’instruction de Mariy El. En première instance, le tribunal de la ville d’Yoshkar-Ola débouta le requérant au motif qu’il n’avait aucun statut procédural lui permettant d’agir en justice. Le 7

novembre 2012, la cour suprême de Mariy El modifia le jugement en ce qui concerne le droit du requérant d’agir mais le débouta au motif que l’enquête était en cours.

33.

Le 30 novembre 2012, le Comité d’instruction de Mariy El informa le requérant, en réponse à sa plainte du 28 août 2012, que le 25 octobre 2012, une décision relative au refus d’ouvrir l’enquête pénale au sujet du décès de M. Laptev avait été rendue et que toutes les lacunes de l’enquête identifiées par le jugement du 19 avril 2012 avaient été comblées. Le Comité d’instruction précisa qu’aucune copie de la décision du 25 octobre 2012 ne pouvait être envoyée au requérant, au motif qu’elle contenait des informations relevant du secret d’État.

34.

Le requérant fit un recours en justice portant uniquement sur le refus d’examiner sa plainte au sujet de la falsification des preuves lors de l’enquête à l’encontre de son frère. Le 20 mai 2013, le tribunal de la ville d’Yoshkar-Ola statua cependant que la réponse du Comité d’instruction contenait des informations complètes et bien fondées au sujet de l’enquête. Le 8 juillet 2013, la cour suprême de Mariy El confirma, en cassation, le jugement.

GRIEF

35.

Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint, ne serait-ce qu’en substance, de l’absence d’enquête effective sur le décès de son frère survenu pendant sa détention dans le centre de détention temporaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le droit de M. Sergey Laptev à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce

? En particulier, le décès de M.

Laptev dans les locaux du centre de détention temporaire de Mariy El (

ИВС МВД по Республике Марий Эл

), est-il imputable à l’État au sens de l’article 34 de la Convention

? M.

Laptev, a-t-il été privé de sa vie, en violation de l’article 2 de la Convention

? Les agents du centre de détention temporaire chargés de la surveillance des locaux, sont-ils responsables de la vie et de la sécurité des personnes se trouvant dans les locaux

?

2.

Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (

Salman c.

Turquie

[GC], n

o

21986/93, § 104, CEDH 2000-VII, et

Eremiášová et Pechová

c.

République tchèque

, n

o

23944/04, §

108, 16

février 2012), l’enquête relative au décès de M. Laptev, menée en l’espèce par les autorités internes, a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention

? En particulier,

a)

la décision formelle d’ouvrir une enquête pénale (

решение о возбуждении уголовного дела

), a-t-elle été prise,

conformément à l’article

146 du code de procédure pénale

? Dans la négative, l’obligation de l’État de mener une enquête effective, a-t-elle été remplie (

Kleyn et Aleksandrovich c.

Russie

, n

o

40657/04, § 56, 3 mai 2012)

?

b)

les enquêteurs, ont-ils saisi et analysé le vêtement de M. Laptev qui aurait servi de nœud pour la pendaison

? Dans la négative, ont-ils cherché à établir les circonstances de la disparition de ce vêtement

?

c)

les enquêteurs, ont-ils procédé à une reconstitution sur les lieux où les faits se sont produits

?

d)

les enquêteurs, ont-ils ordonné une expertise médicolégale afin d’établir si le décès de M. Laptev pouvait résulter

d’un acte de violence?

e)

les enquêteurs, ont-ils identifié et interrogé le codétenu de M. Laptev

? Ont-ils expliqué les contradictions entre les dépositions des agents de l’IVS et le registre des personnes détenues

?

f)

les enquêteurs, ont-ils examiné les enregistrements des caméras de vidéosurveillance de l’IVS

? Ont-ils confronté les données de ces enregistrements avec la version des faits présentées par les agents de l’IVS

?

g)

les enquêteurs, ont-ils expliqué, de manière convaincante, l’origine des lésions corporelles de M. Laptev constatées après son décès et non répertoriées au moment de son placement en garde à vue

?

h)

de manière générale, les enquêteurs se sont-ils conformés à la décision du tribunal de la ville d’Yoshkar-Ola du 19

avril 2012

? Dans l’affirmative, quelles mesures d’instruction ont été menées après cette décision

?

3.

Le Gouvernement est invité à présenter les copies des documents suivants

:

- les décisions relatives au refus d’ouvrir de l’enquête pénale (

постановление об отказе в возбуждении уголовного дела

) du 3

août

2012, du 19

août 2012 et du 25

octobre 2012

;

- le rapport d’autopsie de M. Laptev du 6

janvier 2011, ainsi que tout autre certificat ou rapport médical le concernant

;

- les conclusions de l’enquête interne (

заключение служебной проверки

) du 7

janvier 2011 concernant les actes des agents de l’IVS

;

- tout autre document relatif à l’enquête préliminaire qui a abouti aux décisions de refus d’ouverture d’une enquête pénale sur les circonstances du décès de M. Laptev.

[1]

.

Les conclusions de cette enquête n’ont pas été versées au dossier.

[2]

.

Selon le requérant, ces décisions ne lui ont jamais été envoyées.