CtEDO 21.10.2013 AI

LYKOVA c. RUSSIE

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
21.10.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LYKOVA c. RUSSIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 68736/11

Irina Nikolayevna LYKOVA împotriva Rusiei

introdusă la 26 octombrie 2011

Reclamanta, dna Irina Nikolayevna Lykova, este o resortisantă rusă născută în 1964 și rezidând în Voronej. Aceasta este reprezentată în fața Curții de av. O.A. Gnezdilova, avocată în Voronej.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează [1].

La 9 septembrie 2009, între orele 10 și 11, fiul reclamantei, dl Serguey Lykov (S.L., în continuare) și prietenul său P., au fost interpelați de polițiști la o stație de autobuz din Voronej. Niciun motiv al interpelării nu le-a fost explicat. S.L. și P. au fost apoi duși la departamentul de poliție nr. 6 al regiunii Voronej (оперативно-розыскная часть № 6 криминальной милиции главного управления внутренних дел по Воронежской области) („biroul de poliție”, în continuare).

Un ofițer de poliție S. a dat ordin altor polițiști prezenți să-i dezbrace pe S.L. și P. și să le lege picioarele și mâinile cu bandă adezivă. S. a început să-i lovească pe S.L. și P. cu pumnii în cap cerându-le să mărturisească toate furturile pe care le-ar fi comis. În fața tăcerii lor, S. și un alt ofițer de poliție i-au lovit cu capul de podea, precum și de un dulap și de o masă. După 15 minute, au încetat să-i mai lovească pe deținuți, iar S. a ordonat unuia dintre polițiști să-i „facă [lui P.] o tăietură la modă” tăind șuvițe de păr cu un cuțit. S. și alți polițiști au pus apoi pungi de plastic în jurul capului lui S.L. și P. și i-au asfixiat. În fața repetării acestor acte, S.L., epuizat, i-a cerut lui S. să-i spună ce dorea. S. și-a reiterat cererea de a mărturisi furturi, iar S.L. a admis atunci că comiseseră o spargere a unui apartament în 2007. S. a ordonat unor polițiști să-l ducă pe S.L. într-un alt birou.

Polițiștii au continuat să-l tortureze pe P. cu electricitate. Câteva minute mai târziu, polițiști l-au adus pe S.L. înapoi la birou. Conform lui P., S.L. era în „stare proastă”, deși nu avea leziuni corporale aparente. P. a fost dus într-un alt birou unde a început să scrie mărturisiri. În timp ce scria, a auzit strigăte ale lui S.L. Conform lui P., abia aproximativ o oră mai târziu, S.L. ar fi tăcut. Puțin după, un polițist a intrat în biroul unde se afla P. și i-a anunțat că aveau să se deplaseze la locul spargerii din 2007. Conform lui P., S.L. nu era cu ei la această vizită și nu l-a mai revăzut de atunci. P. a fost în cele din urmă dus la localurile de detenție temporară unde a fost examinat de un medic care a constatat mai multe leziuni corporale (echimoze și zgârieturi pe brațe).

Rămânând fără vești de la S.L., sora sa I. a făcut cercetări, la 10 septembrie 2009, și a găsit în cele din urmă corpul lui S.L. la morga din Voronej. După ce a examinat corpul său, I. a constatat că prezenta multiple leziuni corporale, în special un hematom deasupra sprâncenei stângi, răni pe față, hematome pe încheieturi etc.

La 13 septembrie 2009, I. a adresat o cerere scrisă directorului Serviciului federal de securitate vizând ancheta decesului lui S.L.

Printr-o decizie din 21 septembrie 2009, anchetatorul L. al departamentului districtului Leninski din Voronej al Comitetului de investigație („departamentul”, în continuare) a refuzat să deschidă o anchetă penală cu privire la decesul lui S.L. Făcând trimitere la articolul 24 § 1 punctul 1 din codul rus de procedură penală, a conchis la lipsa unei infracțiuni.

Anchetatorul a recapitulat explicațiile unui polițist T. care declarase că:

- la 9 septembrie 2009 la ora 15, S.L. și prietenul său P., care era căutat fiind suspectat de furturi, fuseseră duși la biroul de poliție de polițiștii S. și F.;

- în timpul unei discuții între T. și S.L., acesta din urmă mărturisise de bunăvoie un furt. Începuse să scrie mărturisiri și, dintr-o dată, se ridicase, se așezase mai întâi pe un scaun, apoi pe masa care se afla lângă fereastra deschisă și, apoi, sărise pe această fereastră;

- T. se grăbise să-l împiedice să sară, dar prea târziu;

- niciun polițist nu-l lovise pe S.L., nici nu-l constrânsese să mărturisească infracțiunea. În timpul discuției, T. nu văzuse nicio leziune corporală pe S.L.

- în timpul discuției, S.L. era liniștit, dar se plânsese lui T. că viața sa era grea, pentru că trebuia să-și îngrijească mama bolnavă.

Anchetatorul a recapitulat, de asemenea, explicația unui polițist Sa. care declarase că:

- la 9 septembrie 2009 la ora 14, el și alți doi polițiști, în patrulare în oraș, văzuseră două persoane pe un scuter. Deoarece aveau o informație potrivit căreia o persoană suspectată de furt se deplasa pe scuter, interpelaseră aceste persoane pentru un control de identitate. Îi invitaseră pe S.L. și P. să-i urmeze la biroul de poliție, iar aceștia consimțiseră;

- la sosirea la birou, S.L. și P. fuseseră separați. Sa. și F. discutaseră cu P., în timp ce T. discutase cu S.L.

- Sa. intrase în biroul lui T. și văzuse că acesta din urmă nu-l lovise pe S.L. și nu-l încătușase. Auzise pe S.L. mărturisind furtul unui telefon mobil;

- S.L. nu se plânsese de vreun rău tratament;

- aflase mai târziu de o tentativă de sinucidere a lui S.L.

Interogat de anchetator, S. a negat orice implicare în relele tratamente ale lui S.L.

Anchetatorul a reținut declarațiile lui P.:

- la 9 septembrie 2009, între prânz și ora 13, el însuși și S.L. se aflau în centrul orașului unde polițiști se apropiaseră și le ceruseră să-i urmeze la biroul de poliție. Acceptaseră;

- la biroul de poliție, fuseseră separați în birouri diferite. Câteva minute după, trecând prin coridor, P. îl văzuse pe S.L. așezat la masă scriind ceva. P. nu-l văzuse pe S.L. fiind lovit, nu-l auzise strigând și nu observase nicio leziune corporală pe S.L.;

- P. îl auzise pe S.L. plângându-se de dureri cardiace, dar nu menționase niciodată intenția de a se sinucide.

Anchetatorul a reținut declarația reclamantei, precum și a rudelor apropiate ale lui S.L., conform cărora acesta din urmă nu exprimase niciodată idei de sinucidere. Reclamanta adăugase că nu era la curent cu circumstanțele care înconjurau moartea fiului său.

Anchetatorul a reținut prezența, în dosar, a mărturisirilor scrise ale lui S.L. pe care le redactase puțin înainte de decesul său.

Întemeindu-se pe informația comunicată de spitalul unde S.L. fusese îngrijit după căderea sa, anchetatorul a stabilit că decesul fusese rezultatul căderii de la etajul al cincilea. Nicio leziune care să poată atesta lovituri cu picioarele sau cu pumnii, precum și folosirea cătușelor nu fuseseră reținute pe cadavru.

Reclamanta depune la dosarul constituit în fața Curții un proces-verbal de percheziție al biroului nr. 55 din care a căzut fiul său. Conform acestui proces-verbal, anchetatorul confiscase la fața locului o mască de gaze și un aparat telefonic. Prezența obiectelor confiscate nu a fost comentată în decizia anchetatorului.

La 28 iunie 2010, această decizie a fost anulată de superiorul ierarhic, care a ordonat un supliment de anchetă. A indicat în special că trebuia găsiți martori pentru a confirma că S.L. avea idei de sinucidere. A propus, de asemenea, să se verifice dacă polițiștii care îl duseseră pe S.L. la biroul de poliție acționaseră în conformitate cu legea. În al treilea rând, a pus o întrebare privind răspunderea penală a polițiștilor care nu asiguraseră securitatea lui S.L. la biroul de poliție.

Între timp, la 27 octombrie 2009, o autopsie a corpului lui S.L. a fost practicată și un act de expertiză medico-legală a fost întocmit. În acest act, medicul legist a constatat că moartea era rezultatul multiplelor fracturi ale capului, pieptului și coloanei vertebrale, precum și ale bazei și boltei craniului. Conform expertului, localizarea leziunilor identificate, precum și preponderența leziunilor interioare asupra celor exterioare, permiseseră să se conchidă că aceste leziuni fuseseră primite în urma căderii de la etajul al cincilea. Expertul a conchis că leziunile următoare – hematome și zgârieturi pe trunchi și membrele inferioare și superioare – nu aveau raport de cauză și efect cu moartea. Răspunzând la întrebarea privind prezența urmelor datorate unei eventuale lupte sau autoapărări, medicul a răspuns că în medicina legală era comun admis să se califice leziunile localizate pe brațe și încheieturi ca acest tip de urme. A certificat astfel prezența unei echimoze pe carpul drept și a unei zgârieturi pe antebrațul drept. A adăugat că îi era imposibil să judece mecanismul de apariție a acestor leziuni.

Printr-o decizie din 8 iulie 2010, anchetatorul K. al aceluiași departament a refuzat din nou deschiderea anchetei penale. A reluat declarațiile polițiștilor T., Sa., S., ale martorului P., precum și ale reclamantei și rudelor apropiate ale lui S.L., citate în decizia din 21 septembrie 2009.

Anchetatorul a interogat, de altfel, mai multe persoane care făcuseră cunoștință cu S.L. într-o cafenea unde luau băuturi alcoolice împreună. Aceste persoane au explicat că atunci când S.L. consumase alcool, devenea vorbăreț și, în această stare de ebrietate, se plânsese de lipsa de bani și de dificultățile cu mama sa invalidă. De asemenea, le mărturisise tovarășilor săi că comisese furturi și că în caz de arestare, „și-ar face rău”.

Anchetatorul a reținut, de asemenea, o instrucțiune clasificată secretă, destinată ofițerilor biroului de poliție. Conform acestei instrucțiuni, ofițerii nu purtau răspundere personală pentru viața și sănătatea persoanelor care consimțiseră liber să se prezinte la biroul de poliție pentru discuție, „cu excepția cazului în care aceasta era legată de încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenilor proclamate în Constituția rusă”. Având în vedere această instrucțiune și faptele reținute, anchetatorul a conchis că ofițerul T. nu putea fi considerat răspunzător pentru o infracțiune de neglijență prevăzută la articolul 293 din codul penal rus.

Anchetatorul a conchis că decesul lui S.L. fusese rezultatul actului voluntar al acestuia din urmă. În consecință, anchetatorul a refuzat deschiderea anchetei penale împotriva polițiștilor F., B., Sa. și T. pentru exces de puteri pentru că, pe de o parte, nu existase o arestare ilegală a lui S.L. și, pe de altă parte, polițiștii nu-l maltrataseră. A conchis, de asemenea, că nu era cazul să se urmărească polițiștii pentru omor, lovituri și răniri sau provocare la sinucidere, dat fiind că moartea lui S.L. nu era violentă.

La 11 februarie 2011, reclamanta a formulat un recurs judiciar împotriva acestei decizii. S-a plâns, printre altele, că fiul său fusese deținut, fără ca această detenție să fi fost înregistrată corespunzător. Astfel, fiul său fusese privat de ajutor juridic. Pe de altă parte, s-a plâns că ancheta condusă fusese incompletă și orientată spre teza favorabilă polițiștilor. Într-adevăr, reproșa autorităților însărcinate cu ancheta că nu făcuseră o expertiză criminalistică a măștii de gaze confiscate la biroul de poliție pentru a preleva amprente genetice, eventual cele ale fiului său. Conform reclamantei, ar fi trebuit, de asemenea, ordonată o expertiză de scriere pentru a defini starea psihologică a fiului său la momentul când redactase textul mărturisirii. Apoi, făcând referire la rezultatul expertizei medico-legale a cadavrului, conform căreia cadavrul prezenta leziuni corporale care atestau lupta sau autoapărarea, reclamanta reproșa autorităților că nu explicaseră originea acestor urme, precum și cauza decesului fiului său.

La 18 aprilie 2011, tribunalul districtului Leninski din Voronej a confirmat decizia anchetatorului. Tribunalul a reiterat argumentele expuse în decizia anchetatorului și a apreciat că ancheta fusese completă și aprofundată. Răspunzând la argumentele reclamantei, tribunalul a exprimat opinia că expertiza de scriere nu era necesară pentru că familia defunctului confirmase autenticitatea scrierii. De asemenea, expertiza măștii de gaze nu era necesară pentru că decesul lui S.L. nu se datora asfixierii. Astfel, tribunalul a conchis că nu existau dovezi că S.L. fusese supus unor rele tratamente de către polițiști și că fusese interpelat și deținut ilegal.

La 11 august 2011, curtea regională din Voronej a confirmat decizia, în casație, pentru aceleași motive.

La 11 octombrie 2012, avocata reclamantei a trimis președintelui Comitetului de investigație al Rusiei o cerere de a iniția o nouă anchetă penală privind decesul lui S.L. și de a încredința această anchetă departamentului însărcinat să ancheteze infracțiunile comise de funcționari ai forțelor de ordine, departament care face parte din Comitetul de investigație al Rusiei în circumscripția federală Tsentralnyy. Avocata și-a motivat cererea printr-o lipsă de independență a departamentului regional al Comitetului de investigație care [departamentul] funcționa într-o strânsă colaborare cu poliția, aceasta fiind, conform avocatei, implicată în decesul lui S.L.

La 14 noiembrie 2012, departamentul regional din Voronej al Comitetului de investigație a respins această cerere pe motiv că decizia din 8 iulie 2010 era conformă cu legea și că nu exista niciun motiv să o anuleze pentru a iniția o anchetă penală.

Între timp, ancheta penală îndreptată împotriva lui P. și-a urmat cursul și a ajuns la o examinare a acuzațiilor aduse împotriva lui P. de către curtea regională din Voronej.

La ședința publică din 1 februarie 2011, P. a făcut o declarație. A denunțat, mai întâi, declarațiile sale anterioare făcute în timpul anchetei privind decesul lui S.L. P. a descris evenimentele din 9 septembrie 2009, astfel cum au fost prezentate în partea A a prezentului raport. A adăugat că polițistul S. îi adresase amenințări în caz de retractare a mărturisirilor de furturi sau de dezvăluire a faptelor privind arestarea și decesul lui S.L. S-a plâns, de asemenea, că face obiectul unor atacuri gratuite din partea administrației arestului preventiv unde era deținut. P. a cerut să fie plasat sub protecție, ca martor al relelor tratamente ale lui S.L. de către polițiști. De asemenea, a cerut să fie urmărit penal polițistul S. pentru exces de putere și omor al lui S.L. P. a sugerat redeschiderea anchetei penale privind decesul lui S.L.

Judecătoarea a ordonat depunerea declarației scrise a lui P. la dosar. În ceea ce privește cererile lui P. privind pe S. și S.L., judecătoarea a răspuns că decesul lui S.L. nu avea legătură cu procesul în curs; de asemenea, S. nu era parte a procesului. Astfel, aceasta a respins aceste cereri.

Într-una dintre ședințele următoare, P. s-a plâns că după această declarație, administrația arestului preventiv îl amenințase.

La 30 iunie 2011, procurorul districtului Leninski din Voronej a anulat o decizie din 9 octombrie 2009 privind refuzul de a iniția o anchetă penală împotriva torționarilor lui P. Procurorul a ordonat un supliment de anchetă. Rezultatul acestei anchete nu a fost comunicat Curții.

În special, guvernul este invitat să răspundă la următoarele întrebări.

a) La interpelarea sa de către poliție și/sau în orice caz după mărturisiri, dl Lykov:

i. a fost informat cu privire la drepturile sale? În caz afirmativ, la ce moment și despre ce drepturi?

ii. a avut posibilitatea de a informa un terț (membru al familiei, prieten etc.) despre detenția sa și locul de detenție?

iii. a avut acces la un avocat, în special la momentul când a trecut la mărturisire?

b) Atunci când dl Lykov a trecut la mărturisiri, a fost informat cu privire la consecințele juridice ale acestor mărturisiri? Statutul său procedural a fost schimbat în acel moment? În caz afirmativ, în ce document era fixat aceasta? A fost informat cu privire la drepturile sale ca învinuit?

c) Polițiștii care l-au interpelat pe dl Lykov în stradă și l-au adus în localurile de poliție au acționat conform legii dat fiind că erau în ținută civilă și că nu și-au făcut cunoscută nici identitatea, nici motivele arestării?

d) Ofițerul operațional (оперативный сотрудник) dl T., avea dreptul, în termenii legii, să-l interogheze pe dl Lykov în calitate de învinuit (в качестве подозреваемого)? De asemenea, avea dreptul, în termenii legii, să ia notă de mărturisirile dlui Lykov (принимать явку с повинной)?

În special:

a) Ce acte de anchetă au fost întreprinse de anchetatori? Au fost suficiente pentru a asigura o anchetă completă și efectivă? Mai precis, anchetatorii au explicat în mod convingător originea leziunilor pe brațele dlui Lykov, identificate la 27 octombrie 2009 de medicul legist ca urme ale unei eventuale lupte sau autoapărări? În caz afirmativ, ce versiune a faptelor a fost în cele din urmă reținută?

b) Anchetatorii au dat curs declarației martorului P. făcute la 1 februarie 2011 privind relele tratamente ale dlui Lykov?

c) Anchetatorii au interogat medicii echipei serviciului de ajutor medical de urgență (скорая помощь) care s-au deplasat pentru a-l îngriji pe dl Lykov după cădere?

d) Anchetatorii au dat curs cererii reclamantei de a preleva amprente digitale pe masca de gaze confiscată la biroul de poliție?

e) Martorul P. a fost plasat sub protecția Statului ca martor cheie al relelor tratamente ale dlui Lykov?

a) anchetatorii departamentului districtului Leninski din Voronej al Comitetului de investigație al Rusiei („anchetatorii”, în continuare) însărcinați cu ancheta cu privire la deces, s-au bucurat de independența necesară în raport cu responsabilii alegați ai relelor tratamente?

b) decizia formală de a deschide o anchetă penală (решение о возбуждении уголовного дела) a fost luată, în conformitate cu articolul 146 din codul de procedură penală? În caz contrar, obligația Statului de a conduce o anchetă efectivă a fost îndeplinită (Kleyn și Aleksandrovich împotriva Rusiei, nr. 40657/04, § 56, 3 mai 2012)?

c) anchetatorii au procedat la o reconstituire la locul unde faptele s-au produs?

d) anchetatorii au confiscat și analizat hainele pe care le purta dl Lykov în timpul căderii sale (Eremiášová și Pechová, citată anterior, § 145)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă