CtEDO 23.09.2014 Auto

LEBED v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
23.09.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LEBED v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 1633/07 Vladimir Vladimirovich LEBED împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători și Søren Prebensen, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 30 noiembrie 2006, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să scoată cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la declarația, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Vladimir Vladimirovich Lebed, este un național ucrainean, care s-a născut în 1967 și locuiește în Republica Bashkortostan. El este reprezentat în fața Curții de către dl U. Khamzin, un avocat practicant în Ufa. Guvernul Rus a fost reprezentat în fața Curții de către dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De la 2 iulie până la 21 septembrie 2004, reclamantul a fost în custodie în cadrul procedurii de extrădare, iar extrădarea sa a fost refuzată în cele din urmă. Prin hotărârea din 29 martie 2005, Curtea de district Meleuz a Republicii Bashkortostan a susținut că întreaga perioadă de detenție a reclamantului nu a fost în conformitate cu legea. La 23 iunie 2005, Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan a susținut această hotărâre. Reclamantul a interzis Ministerul Finanțelor și autorităților regionale de aplicare a legii pentru compensare în ceea ce privește prejudiciile morale cauzate de detenția sa ilegală. La 3 aprilie 2006, Curtea de district Meleuz și-a acordat în parte cererea și i-a acordat 200.000 de ruble ruse (RUB) în ceea ce privește compensarea pentru prejudiciu moral (aproximativ 6.000 euro (EUR) la rata de schimb oficială). Atât reclamantul, cât și Ministerul Finanțelor au apelat împotriva hotărârii. Reclamantul a solicitat cuantitatea totală a daunelor, iar Ministerul Finanțelor a solicitat instanței să reducă atribuția. Prin hotărârea din 1 iunie 2006, Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan a redus suma compensației la RUB 10.000 (288 EUR la rata oficială de schimb). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție cu privire la o cantitate insuficientă de compensare pentru detenția sa ilegală. HOTĂRÂREA 10. La 17 aprilie 2014, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de cerere. Ei au recunoscut că a existat o încălcare a articolului 5 § 5 din Convenție în faptul că reclamantul nu a obținut compensații pentru detenția sa ilegală între 4 iunie și 21 septembrie 2004. Ei au declarat că sunt dispuși să plătească reclamantului o sumă de 7,212 EUR ca satisfacție echitabilă care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Suma a fost plătită fără impozite aplicabile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe suma de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 20 iunie 2014, reclamantul a respins oferta Guvernului. Dorește să obțină o hotărâre de către Curte care să stabilească faptele cazului și să devină un motiv pentru reluarea procedurii interne. 12. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „...pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 13. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 14. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 15. Curtea este convinsă că Guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de reclamant și a recunoscut în mod explicit încălcarea dreptului său la compensare pentru detenție ilegală. În ceea ce privește reparația prevăzută pentru solicitant, suma propusă nu este irezonabilă în comparație cu atribuirea acordată de Curte într-un caz similar recent (a se vedea Abasev c. Rusia) , nr. 9096/09, § 47, 27 iunie 2013). Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a decontare. 16. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cazului. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a Abashev solicitat anterior Hotărârea privind aceeași dispoziție a Convenției, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (articolul amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008, și Aleksantseva și 28 alții c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 și al., 23 martie 2006). 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista sa. Søren Prebensen Khansen Khanlar Hajiyev Președintele adjunct secretar interimar

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă