Povar împotriva Rusiei

PRIMEI DECIZIE DECIZIE Nr. 34378/07 Vitaliy Vasilievich POVAR împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 februarie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 31 iulie 2007, Având în vedere declarația depusă de Guvern și de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURA Dl. Vitali Vasilievich Povar, este un național moldovenesc, care s-a născut în 1968 și trăiește în Ungheni. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl. G. Matyushkin, Reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 3 din Convenție, cu privire la condițiile de detenție în așteptarea extradiției sale în Moldova. El a afirmat în continuare, în legătură cu art. 5, că detenția era ilegală și nu permisă de control judiciar. Prin scrisoarea prezentată la 25 septembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație în vederea soluționării problemelor planteate de cerere. Decembrie 2005 și 9 martie 2007, Vitaliy Vasilievich Povar a fost păstrat în condițiile care nu respectă cerințele articolului 3 din Convenție, detenția sa în așteptarea extrădirii nu a fost “legală” în sensul articolului 5 § 1 litera (f), și nu a avut posibilitatea de a introduce proceduri de reexaminare judiciară în ceea ce privește decizia de autorizare a reținerii, conform articolului 5 § 4 din Convenție”.

Guvernul a declarat că sunt dispuși să plătească 7,000 de euro reclamantului ca o satisfacție, iar plata a fost de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și orice costuri și cheltuieli suportate, precum și orice impozit care ar putea fi taxabil. Acesta va fi efectuat într-o perioadă de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazurilor.

În scrisoarea sa din 29 noiembrie 2013, reclamantul a informat Curtea că este de acord cu termenii declarației guvernului. DREPTUL Tribunalul consideră că acordul reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern este considerat ca o soluție prietenoasă între părți (a se vedea Cēsnieks c. Letonia (dec.), nr. 9278/06, 34, 6 martie 2012, și Bakal și alții c. Turcia (dec.), nr. 8243/08, 5 iunie 2012). Prin urmare, Curtea ia act de soluția prietenoasă atinsă între părți. Este mulțumit că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 39 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 34378/07 Vitaliy Vasilyevich POVAR against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 February 2014 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 31 July 2007, Having regard to the declaration submitted by the Government and the applicant’s acceptance of its terms, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Vitaliy Vasilyevich Povar, is a Moldovan national, who was born in 1968 and lives in Ungheni. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The applicant complained, under Article 3 of the Convention, about the conditions of his detention pending his extradition to Moldova. He further alleged, with reference to Article 5, that the detention had been unlawful and not amenable to judicial control. By the letter submitted on 25 September 2013, the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application.

They acknowledged that “between 27 December 2005 and 9 March 2007, Vitaliy Vasilyevich Povar was kept in the conditions which did not comply with the requirements of Article 3 of the Convention, his detention pending extradition wasn’t “lawful” within the meaning of Article 5 § 1 (f), and he didn’t have an opportunity to bring judicial review proceedings in respect of the decision authorizing his detention as required by Article 5 § 4 of the Convention”. The Government stated their readiness to pay 7,000 euros (EUR) to the applicant as just satisfaction. The payment was to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, together with any costs and expenses incurred, as well as any tax that may be chargeable.

It would be effected within a period of three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay within that period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the cases. In his letter of 29 November 2013, the applicant informed the Court that he agreed to the terms of the Government’s declaration.

THE LAW The Court considers that the applicant’s agreement to the terms of the declaration made by the Government shall be considered as a friendly settlement between the parties (see Cēsnieks v. Latvia (dec.), no. 9278/06, § 34, 6 March 2012, and Bakal and Others v. Turkey (dec.), no. 8243/08, 5 June 2012). The Court therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the applications. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in accordance with Article 39 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President