CtEDO 23.09.2014 Auto

KHAKIMOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
23.09.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KHAKIMOV v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 6749/06 Ravil Mirsaitovich KHAKIMOV împotriva Rusiei [A1] Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători, și Søren Prebensen, secretar adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 11 februarie 2006, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ravil Mirsaitovich Khakimov, este un național rus, care s-a născut în 1969 și locuiește în Verkhneiralsk. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna O. Rabtsevich și dna A. Mace-Ritt, avocați care practică în Yekaterinburg și, respectiv, Strasbourg. Guvernul Rus (“ Guvernul”) au fost reprezentați de dl. G. Matyushkin, Reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns, printre altele, despre condițiile proaste de detenție într-o închisoare în închisoare, o lungime excesivă a detenției anterioare și despre o revizuire judiciară nerazonabilă a ordinelor de detenție anterioară. La 21 septembrie 2010, cererea a fost comunicată Guvernului THE DREPT Lanunțurile reclamantului în temeiul articolelor 3 și 5 din Convenție Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție în închisoarea de închidere IZ-66/3 din Nizhniy Tagil din regiunea Sverdlovsk au constituit tratamente inumane și degradante interzise în temeiul articolului 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu poate fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” El se plângea, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, că detenția sa preliminară a fost excesiv de lungă sau că nu există motive relevante și suficiente pentru aceasta și că revizuirea judiciară a ordonanțelor sale de detenție a scăzut cu cerințele de rapiditate garantate de art. 5 § 4. Partea relevantă a articolului 5 prevede: „1. Oricine are dreptul la libertate și securitatea persoanei. Nimeni nu va fi privat de libertate în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: ... (c) arestarea sau detenția legală a unei persoane efectuate în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente pe suspectul rezonabil de a fi comis o infracțiune sau atunci când este considerat rezonabil necesar pentru a preveni comiterea unei infracțiuni sau a fugit după ce a făcut-o; ... oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) (c) din prezentul articol este ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces. Orice persoană care este privată de libertate prin arestarea sau detenția are dreptul să ia o procedură prin care legalitatea detenției sale este hotărâtă rapid de către o instanță și de eliberare a sa ordonată dacă detenția nu este legală.” Prin scrisoarea depusă la 17 ianuarie 2014, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de art. 5 formulate de cerere. Prin declarația de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut încălcări ale articolelor 3 și 5 §§ § 3 și 4, astfel cum a afirmat reclamantul, și au declarat că sunt dispuse să-l plătească cu o satisfacție de 5.317 euro. Restul declarației se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” 10. Reclamantul a fost invitat să facă comentarii cu privire la declarația unilaterală a Guvernului, dacă dorește, dar nu a prezentat nicio observație. 11. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „...pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. 12. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 13. Curtea constată de la început că, de la prima hotărâre privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele anterioare ruse (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99, CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 3 din cauza unor condiții similare de detenție în mai mult de nouăzeci de cazuri care pun probleme comparabile. Mai recent, Curtea a adoptat o hotărâre pilotă privind problema structurală a suprapopulației și condițiile inadecvate de detenție în centrele penitenciare ale Rusiei (a se vedea Ananiev și altele c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerea prezentată în prezenta cerere se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții . 14. Curtea constată în continuare că, începând de la hotărârea Kalashnikov (citată mai sus §§ 104-121), a deținut în peste opt de cazuri împotriva Rusia, având în vedere caracterul recurent al acestei plângeri (a se vedea Zherebin și 9 alte cereri (dec.), nr. 51445/09, § 3, 13 noiembrie 2012), consideră că aceaceasta este obiectul jurisprudenței sale bine stabilite. 15. În ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 5 § 4, Curtea a constatat în mod repetat încălcarea acestei dispoziții în cazurile împotriva Rusiei din cauza unei reexaminări excesiv de lungi de către instanțele ruse a ordonanțelor de autorizare sau prelungire a detenției anterioare a unei reclamante (a se vedea, printre altele, Pelevin c. Rusia , nr. 38726/05, 10 februarie 2011, Trepashkin c. Rusia (n. 2) , nr. 14248/05 , 16 decembrie 2010 Moiseyev c. Rusia , nr. 62936/00 , 9 octombrie 2008 și Shukhardin c. Rusia , nr. 65734/01, 28 iunie 2007 . Prin urmare , Curtea consideră că aceasta face parte și din jurisprudența sa bine stabilită. 16. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de reclamant și a recunoscut în mod explicit încălcările articolelor 3 și 5 §§ 3 și 4 din Convenție. 17. În ceea ce privește remedierea prevăzută pentru solicitant, Guvernul s-a angajat să-i plătească o cantitate de compensare în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Chiar dacă suma respectivă nu corespunde exact la acordurile acordate de Curte în cazuri similare, ceea ce este important este că suma propusă nu este irezonabilă în comparație cu acestea (a se vedea Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, § 105, CEDH 2006 V). Guvernul s-a angajat să efectueze plata sumei respective în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a soluționarii. 18. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestui caz în părțile referitoare la plângerile referitoare la condițiile inumane și degradante ale detenției anterioare ale reclamantului, la existența unor motive relevante și suficiente pentru aceasta sau la lungimea excesivă a acesteia și la durata revizuirii judiciare a ordonanțelor care îl extinde. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor privind aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului așa cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererea la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 Martie 2008, Aleksantseva si 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006). 19. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă plângerile referitoare la condițiile inumane și degradante ale detenției anterioare ale reclamantului, la existența unor motive relevante și suficiente pentru aceasta, la lungimea excesivă, precum și la lungimea excesivă a revizuirii judiciare a ordonanțelor de prelungire a acestei detenții. Celelalte plângeri 20. Reclamantul a formulat, de asemenea, plângeri suplimentare cu privire la diferitele articole ale Convenției și Protocolelor sale. 21. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de protocolele sale în acea parte a cererii. 22. Rezultă că cererea din această parte trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernamentale privind plângerile reclamantului în temeiul articolelor 3 și 5 §§ 3 și 4 din convenție, precum și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva convenție; de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție în ceea ce privește plângerile cu privire la condițiile inumane și degradante ale detenției anterioare ale reclamantului, existența unor motive relevante și suficiente pentru aceasta, lungimea excesivă, precum și lungimea excesivă a revizuirii judiciare a ordinilor de prelungire a acestei detenții; Søren Prebensen Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului interimar [A1] IMMARKIntroduction PLEASE nu remova

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă