Decizia nr. 38986/08, Nikolay Vladislavovich MIKULSHIN împotriva Rusiei și a altor trei cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 23 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și Søren Prebensen, grefierul adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: O listă a reclamanților și a reprezentanților acestora este prezentată în apendice. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, printre altele, cu privire la condițiile proaste de detenție în centrele penitenciare ale Rusiei. În plus, dl Platonov s-a plâns că detenția anterioară a fost excesiv de mult timp în absența unor motive relevante și suficiente. Solicitările au fost comunicate guvernului Asociația Drepturilor la cereri Având în vedere similaritatea dintre principalele chestiuni în temeiul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le ia în considerare într-o singură decizie. Toți reclamanții au plâns că condițiile de detenție în centrele penitenciare ruse constituie tratamente inumane și degradante interzise în temeiul art. 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu poate fi supus torturii sau unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” În temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, dl Platonov s-a plâns, de asemenea, că detenția sa preliminară a fost excesiv de lungă sau că nu există motive relevante și suficiente pentru aceasta. Oricine are dreptul la libertate și securitatea persoanei. Nimeni nu va fi privat de libertate în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: ... (c) arestarea sau detenția legală a unei persoane efectuate în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente pe suspectul rezonabil de a fi comis o infracțiune sau atunci când este considerat rezonabil necesar pentru a preveni comiterea unei infracțiuni sau a fugit după ce a făcut-o; ... oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) (c) din prezentul articol este ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” Prin scrisorile prezentate în date diferite, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 din convenție. Prin declarațiile de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut că reclamanții au fost reținuți în condiții care nu respectă cerințele articolului 3 din convenție, precum și că detenția dlui Platonov a fost încălcată de art. 5 § 3 din convenție. Guvernul a declarat că sunt dispuși să plătească următoarele sume reclamanților ca o simple satisfacție: 4.805 euro (EUR) dlui Mikulshin, 4.935 EUR domnului Yefimov, 17.875 EUR domnului Platonnov și 12.250 EUR domnului Turishchev. Restul declarației în fiecare caz se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” 10. Prin scrisorile lor separate cu date diferite, reclamanții au respins ofertele guvernului în întregime sau în parte. Unii au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernamentale sunt prea scăzute, în timp ce alții au insistat că Curtea ar trebui să examineze alte plângeri. 11. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „...pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 12. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 13. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 14. Curtea constată la început că de la prima hotărâre privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele anterioare ruse (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 , CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 3 din cauza unor condiții similare de detenție în mai mult de nouăzeci de cazuri care pun probleme comparabile. Mai recent, Curtea a adoptat o hotărâre pilotă privind problema structurală a suprapopulației și condițiile inadecvate de detenție în centrele penitenciare ale Rusiei (a se vedea Ananiev și altele c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezenta cerere se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 15. În ceea ce privește plângerea în temeiul art. 5 § 3 din Convenție, începând de la hotărârea Kalashnikov (citată mai sus, §§ 104-121), Curtea a depus în peste opt de cazuri împotriva Rusia, având în vedere caracterul recurent al acestei plângeri (a se vedea Zherebin și 9 alte cereri (dec.), nr. 51445/09, § 3, 13 noiembrie 2012), consideră că aceaceasta este obiectul jurisprudenței sale bine stabilite. 16. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că condițiile de detenție ale acestora au fost în încălcarea articolului 3 din Convenție și că detenția anterioară a dlui Platonov nu a fost în conformitate cu garanțiile articolului 5 din Convenție. 17. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensare în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Chiar dacă metoda de calcul utilizată de autoritățile ruse în ceea ce privește condițiile de detenție nu a corespuns exact la orientările stabilite de Curte în hotărârea pilotă (a se vedea Ananyev și alții , citată mai sus § 172) , ceea ce este important este că sumele propuse nu sunt irezonabile în comparație cu atribuirile formulate de Curte în cazuri similare (a se vedea Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, § 105, CEDH 2006 V). Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a decontare. 18. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri în partea cu privire la plângerile referitoare la condițiile inumane și degradante ale detenției reclamanților, precum și la cazul dlui Platonov, de asemenea, în partea cu privire la existența unor motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară sau lungimea excesivă a acestuia. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor privind aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului așa cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 Martie 2008, Aleksantseva si 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006). 19. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se elimine cazurile din listă în partea referitoare la plângerile referitoare la condițiile inumane și degradante ale detenției reclamanților în centrele penitenciare ale Rusiei, precum și la cazul dlui Platonov, de asemenea, în partea referitoare la existența unor motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară sau lungimea excesivă a acesteia. În ceea ce privește diversele articole ale Convenției, dl Yefimov a formulat, de asemenea, o serie de plângeri cu privire la procedura penală împotriva acestuia. 21. Având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale în acea parte a aplicării sale. 22. Rezultă că cererea dlui Yefimov în această parte trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia act de termenele declarațiilor guvernamentale privind reclamațiile reclamanților în temeiul art. 3 din Convenție și dl Denumirea Platonov în temeiul articolului 5 § 3, precum și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; de a elimina cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție în măsura în care se referă la plângerile referitoare la condițiile de detenție inumane și degradante în centrele penitenciare ruse și la existența unor motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară a dlui Platonov sau lungimea excesivă a acestuia; restul cererii dlui Yefimov inadmisibil Søren Prebensen Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului interimar Apendicele cerere nr. Lodged on Solicitant Data nașterii Locul de reședință reprezentat de 38986/08 27/06/2008 Nikolay Vladislavovich MIKULSHIN 14/12/1961 Arkhangelsk 49793/09 10/08/2009 Oleg Vladimovich YEFIMOV 08/03/1983 Novosibirsk 62694/09 07/11/2009 Vyacheslav Yuryevich PLATONOV 26/11/1972 Kemerovo 2254/10 01/12/2009 Sergey Alekseyevich TURISHCHEV 01/09/1960 Dubovka Anton Aleksandrovich KOPYLOV
Application no. 38986/08
Nikolay Vladislavovich MIKULSHIN against Russia
and 3 other applications
(see list appended)
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 23
September 2014 as a Committee composed of:
Khanlar Hajiyev, President,
Julia Laffranque,
Erik Møse, judges,
and Søren Prebensen,
Acting
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the dates listed in the appendix,
Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies to those declarations,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
A list of the applicants and their representatives is set out in the appendix.
2.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr
3.
The applicants complained, among other matters, about poor conditions of their detention in Russian penitentiary facilities. In addition, Mr Platonov complained that his pre-trial detention had been excessively long in the absence of relevant and sufficient grounds.
4.
The applications have been communicated to the Government
.
A.
Joinder of the applications
5.
Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and consider them in a single decision.
B.
The complaints concerning inhuman or degrading conditions of detention and an excessive length of pre-trial detention
6.
All the applicants complained that the conditions of their detention in Russian penitentiary facilities amounted to inhuman and degrading treatment prohibited under Article 3 of the Convention which provides as follows:
“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
7.
Mr Platonov also complained under Article 5 § 3 of the Convention that his pre-trial detention had been excessively long or that there existed no relevant and sufficient grounds for it. The relevant parts of Article
5 provide:
“1.
Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law:
...
(c)
the lawful arrest or detention of a person effected for the purpose of bringing him before the competent legal authority on reasonable suspicion of having committed an offence or when it is reasonably considered necessary to prevent his committing an offence or fleeing after having done so;
...
3.
Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph
1
(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”
8.
By letters submitted on different dates, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the applications. They further requested the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.
9.
By the above declarations, the Russian authorities acknowledged that the applicants were detained in conditions which did not comply with the requirements of Article 3 of the Convention, and also that Mr Platonov’s detention was in breach of Article 5 § 3 of the Convention. The Government stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: 4,805 euros (EUR) to Mr Mikulshin, EUR 4,935 to Mr
Yefimov, EUR 17,875 to Mr Platonov and EUR 12,250 to Mr
Turishchev.
The remainder of the declaration in each case read as follows:
“The authorities therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking of the case out of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
This payment will constitute the final resolution of the case.”
10.
By their separate letters of various dates, the applicants rejected the Government’s offers in whole or in part. Some of them expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were too low, whereas others insisted that the Court should examine their other complaints.
11.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article
37
§
1
(c) enables the Court to strike a case out of its list if:
“...for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
12.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
13.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (see
Tahsin Acar v.
Turkey
[GC], no.
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June
2007, and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03).
14.
The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the inhuman and degrading conditions of detention in Russian pre-trial remand centres (see
Kalashnikov v. Russia
, no. 47095/99, ECHR 2002
‑
VI), it has found a violation of Article 3 on account of similar conditions of detention in more than ninety cases raising comparable issues. Most recently, the Court has adopted a pilot judgment concerning the structural problem of overcrowding and inadequate conditions of detention in Russian penitentiary facilities (see
Ananyev and Others v. Russia
, nos. 42525/07 and 60800/08, 10 January 2012). It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.
15.
As to the complaint under Article 5 § 3 of the Convention, starting from the
Kalashnikov
judgment (cited above, §§ 104-121), the Court has held in over eighty cases against
Russia that a lengthy pre-trial detention devoid of relevant and sufficient grounds was incompatible with the guarantees of Article 5 of the Convention. Having regard to the recurrent nature of this grievance (see
Zherebin and 9 Other Applications
(dec.), no.
51445/09, § 3, 13 November 2012), the Court finds it to be the subject of its well-established case-law.
16.
Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged that the conditions of their detention had been in breach of Article 3 of the Convention, and that Mr Platonov’s pre-trial detention fell short of the guarantees of Article 5 of the Convention.
17.
As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. Even if the method of calculation employed by the Russian authorities in respect of the conditions-of-detention complaints did not correspond exactly to the guidelines established by the Court in the pilot judgment (see
Ananyev and Others
, cited above, § 172), what is important is that the proposed sums are not unreasonable in comparison with the awards made by the Court in similar cases (see
Cocchiarella v.
Italy
[GC], no.
‑
V). The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.
18.
The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of these cases in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicants’ detention, and Mr Platonov’s case also in the part concerning the existence of relevant and sufficient grounds for his pre-trial detention or its excessive length. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the judgments concerning the same issues, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1
in fine
) does not require it to continue the examination of this part of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see
Josipović v. Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008, and
Aleksentseva and 28 Others v. Russia
(dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006).
19.
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicants’ detention in Russian penitentiary facilities, and Mr Platonov’s case also in the part concerning the existence of relevant and sufficient grounds for his pre-trial detention or its excessive length.
C.
The other complaints
20.
With reference to various Articles of the Convention, Mr Yefimov also raised a number of complaints concerning the criminal proceedings against him.
21.
Having regard to all the material in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols in that part of his application.
22.
It follows that Mr Yefimov’s application in this part must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to join the applications;
Takes note
of the terms of the Government’s declarations concerning the applicants’ complaints under Article 3 of the Convention and Mr
Platonov’s complaint under Article 5 § 3, and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention in so far as they concerned the complaints about inhuman and degrading conditions of detention in Russian penitentiary facilities and the existence of relevant and sufficient grounds for Mr Platonov’s pre-trial detention or its excessive length;
Declares
the remainder of Mr Yefimov’s application inadmissible
.
Søren Prebensen
Khanlar Hajiyev
Acting Deputy Registrar
President
Appendix
No
Application No
Lodged on
Applicant
Date of birth
Place of residence
Represented by
38986/08
27/06/2008
Nikolay Vladislavovich MIKULSHIN
14/12/1961
Arkhangelsk
49793/09
10/08/2009
Oleg Vladimirovich YEFIMOV
08/03/1983
Novosibirsk
62694/09
07/11/2009
Vyacheslav Yuryevich PLATONOV
26/11/1972
Kemerovo
2254/10
01/12/2009
Sergey Alekseyevich TURISHCHEV
01/09/1960
Dubovka
Anton Aleksandrovich KOPYLOV