Cererea nr. 27498/06 Aleksandr ZHIZHIN împotriva Rusiei și alte zece cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 15 aprilie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și reacția reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: O listă a reclamanților și a reprezentanților acestora este prezentată în apendice. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, printre altele, cu privire la condițiile proaste ale detenției lor în centrele de penitenciare ruse și cele ale transportului lor. Cerințele au fost comunicate guvernului Asociației Dreptului la cereri Având în vedere asemănarea principalelor chestiuni în temeiul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le ia în considerare într-o singură decizie. Reclamanții se plângea că condițiile de detenție a acestora în centrele penitenciare ruse și – pentru un singur reclamant – cele de transport în închisoare constituie tratamente inumane și degradante, interzise în temeiul articolului 3 din convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu trebuie supus torturei sau unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Prin scrisorile prezentate în date diferite, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 din convenție. Prin declarațiile de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut că reclamanții au fost reținuți, iar dl Kudashkin a transportat, în condiții care nu respectă cerințele articolului 3 din convenție. Guvernul a declarat că sunt dispuși să plătească următoarele sume reclamanților ca o simple satisfacție: 4,090 euro (EUR) către dl Zhizhin, EUR 5 250 pentru dl Mukhametov, 4 090 EUR pentru dl Tryastsin, 1 500 EUR pentru dl Kudashkin, 9 250 EUR pentru dl Zhentliyev, 4 285 EUR pentru dl Suslova, 10 125 EUR pentru dl Khramtsov, 7 875 EUR pentru dl Avchinnikov, 7 750 EUR pentru dl Razuvayev, 1 500 EUR pentru dl Petukhov și 4 870 EUR pentru dl Razzhivin. Restul declarației în fiecare caz se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamanții au fost invitați să facă comentarii cu privire la declarațiile unilaterale ale Guvernului, în cazul în care acestea doresc. 10. Prin scrisorile lor separate de diferite date, unele solicitanți au respins ofertele guvernului în întregime sau în parte. Unele dintre ele au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernului sunt prea scăzute, în timp ce altele au insistat asupra faptului că Curtea ar trebui să examineze celelalte plângeri. În ceea ce privește reclamanții care nu au prezentat observații în răspuns, Curtea este convinsă că au primit o copie a declarațiilor guvernamentale. 11. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „...pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 12. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 13. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 14. Curtea constată la început că de la prima hotărâre privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele anterioare ruse (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 , CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 3 din cauza unor condiții similare de detenție în mai mult de nouăzeci de cazuri care pun probleme comparabile. Mai recent, Curtea a adoptat o hotărâre pilotă privind problema structurală a suprapopulației și condițiile inadecvate de detenție în centrele penitenciare ale Rusiei (a se vedea Ananiev și altele c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extensă a Curții . 15. În ceea ce privește plângerea privind condițiile inumane și degradante ale transportului dlui Kudashkin, Curtea a constatat o încălcare similară în mai mult de douăzeci de cazuri împotriva Rusiei (a se vedea, printre multe alte autorități, Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 103-108, 22 mai 2012, Moiseyev c. Rusia , nr. 62936/00, §§ 128-136, 9 octombrie 2008 și Khudoyorov c. Rusia , nr. 6847/02, §§ 110-120, CEDH 2005 X (extracte) . Având în vedere natura recurentă a acestei plângeri, Curtea consideră că este obiectul jurisprudenței sa bine stabilite. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că condițiile de detenție și transport au fost încălcate de art. 3 din Convenție. 17. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Chiar dacă metoda de calcul utilizată de autoritățile ruse în ceea ce privește condițiile de detenție nu a corespuns exact la orientările stabilite de Curte în hotărârea pilotă (a se vedea Ananyev și alții , citată mai sus § 172) , ceea ce este important este că sumele propuse nu sunt irezonabile în comparație cu atribuirile formulate de Curte în cazuri similare (a se vedea Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, § 105, CEDH 2006 V). Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a decontare. 18. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri în partea cu privire la plângerile referitoare la condițiile inumane și degradante ale detenției și transportului reclamanților. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor privind aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului așa cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 Martie 2008, Aleksentseva si 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006). 19. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă, în partea referitoare la plângerile privind condițiile inumane și degradante de detenție în centrele penitenciare ale Rusiei și condițiile de transport. Celelalte plângeri 20. Unii solicitanți au formulat, de asemenea, plângeri suplimentare cu privire la diferitele articole ale Convenției și la protocolele sale. 21. Având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale în acea parte a cererilor lor. 22. În consecință, restul cererilor trebuie respins în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia notă termenii declarațiilor guvernamentale privind plângerile reclamanților în temeiul articolului 3 din convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva convenție; de a elimina cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție în măsura în care se referă la plângeri privind condițiile inumane și degradante de detenție în centrele penitenciare ruse și condițiile transportului dlui Kudashkin; declară restul cererilor inadmisibil. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului APENDIX Cererea nu se află la reclamant Data nașterii Locația de reședință reprezentată de 27498/06 05/06/2006 Aleksandr Vyacheslavovich ZHIZHIN 31/10/1973 Polevaya 45837/06 12/04/2007 Aleksay Faritovich MUKHAMETOV 18/03/1977 Magadan 45948/06 12/07/2006 Andrey Andreyevich TYASSIN 13/04/1975 Krasny Bereg 4084/09 22/12/2009 Valeriy Ivanovich KUDASHKIN 19/10/1961 Belgorod 7976/09 10/03/2010 Serik Norlubekovich ZHENTLIYEV 04/12/1982 Omsk 235/11 06/12/2010 Yelena Pavlovna SUSLOV 19/12/1981 Vladimir Filipp Valeryevich BAGRYANSKIY 12953/12 27/04/2012 Aleksandr Mikhaylovich KHRAMBSOV 22/03/1969 Kamensk-Uralskiy 23736/12 02/02/2012 Aleksey Anatolyevich AVCHINIKOV 01/07/1981 Sheksna 23780/12 04/03/2011 Valentin Viktorovich RAZUVAYEV 06/04/1981 Sotsialisticheskiy 45622/12 29/06/2012 Aleksandr Vyacheslavovich PETUKHOV 30/12/1983 Yoshkar-Ola 76053/12 14/11/2012 Aleksandr Sergeyevich RAZZHIVIN 22/06/1984 Yekaterinburg Mikhail Alekseyevich PIROGOV
Application no. 27498/06
Aleksandr ZHIZHIN against Russia
and ten other applications
(see list appended)
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 15 April 2014 as a Committee composed of:
Khanlar Hajiyev,
President,
Erik Møse,
Dmitry Dedov,
judges,
and André Wampach,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the dates listed in the appendix,
Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reaction to those declarations,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
A list of the applicants and their representatives is set out in the appendix.
2.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr
3.
The applicants complained, among other matters, about poor conditions of their detention in Russian penitentiary facilities and those of their transport.
4.
The applications have been communicated to the Government
.
A.
Joinder of the applications
5.
Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and consider them in a single decision.
B.
The complaints concerning inhuman or degrading conditions of detention and transport
6.
The applicants complained that the conditions of their detention in Russian penitentiary facilities and – for one applicant – those of prison transport amounted to inhuman and degrading treatment prohibited under Article 3 of the Convention which provides as follows:
“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
7.
By letters submitted on different dates, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the applications. They further requested the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.
8.
By the above declarations, the Russian authorities acknowledged that the applicants were detained, and Mr Kudashkin transported, in conditions which did not comply with the requirements of Article 3 of the Convention. The Government stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: 4,090 euros (EUR) to Mr Zhizhin, EUR
5,250 to Mr Mukhametov, EUR 4,090 to Mr Tryastsin, EUR 1,500 to Mr
Kudashkin, EUR 9,250 to Mr Zhentliyev, EUR 4,285 to Ms Suslova, EUR
10,125 to Mr Khramtsov, EUR 7,875 to Mr Avchinnikov, EUR 7,750 to Mr
Razuvayev, EUR 1,500 to Mr Petukhov, and EUR 4,870 to Mr
Razzhivin.
The remainder of the declaration in each case read as follows:
“The authorities therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking of the case out of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
This payment will constitute the final resolution of the case.”
9.
The applicants were invited to comment on the Government’s unilateral declarations, if they so wished.
10.
By their separate letters of various dates, some applicants rejected the Government’s offers in whole or in part. Some of them expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were too low, whereas others insisted that the Court should examine their other complaints. As regards the applicants who did not submit any comments in reply, the Court is satisfied that they received a copy of the Government’s declarations.
11.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article
37
§
1
(c) enables the Court to strike a case out of its list if:
“...for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
12.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
13.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (see
Tahsin Acar v.
Turkey
[GC], no.
26307/95, §§
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June
2007, and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03).
14.
The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the inhuman and degrading conditions of detention in Russian pre-trial remand centres (see
Kalashnikov v. Russia
, no. 47095/99, ECHR 2002
‑
VI), it has found a violation of Article 3 on account of similar conditions of detention in more than ninety cases raising comparable issues. Most recently, the Court has adopted a pilot judgment concerning the structural problem of overcrowding and inadequate conditions of detention in Russian penitentiary facilities (see
Ananyev and Others v. Russia
, nos. 42525/07 and 60800/08, 10 January 2012). It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.
15.
As to the complaint about the inhuman and degrading conditions of Mr Kudashkin’s transport, the Court has found a similar violation in more than twenty cases against
Russia (see, among many other authorities,
Idalov v.
Russia
[GC], no.
5826/03, §§ 103-108, 22 May 2012,
Moiseyev v. Russia
, no. 62936/00, §§ 128-136, 9 October 2008 and
Khudoyorov v. Russia
, no.
6847/02, §§
‑
X (extracts)). Having regard to the recurrent nature of this grievance, the Court finds it to be the subject of its well-established case-law.
16.
Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged that the conditions of their detention and transport had been in breach of Article 3 of the Convention.
17.
As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. Even if the method of calculation employed by the Russian authorities in respect of the conditions-of-detention complaints did not correspond exactly to the guidelines established by the Court in the pilot judgment (see
Ananyev and Others
, cited above, § 172), what is important is that the proposed sums are not unreasonable in comparison with the awards made by the Court in similar cases (see
Cocchiarella v.
Italy
[GC], no.
‑
V). The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.
18.
The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of these cases in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicants’ detention and transport. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the judgments concerning the same issues, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1
in fine
) does not require it to continue the examination of this part of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008, and
Aleksentseva and 28
Others v. Russia
(dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006).
19.
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of detention in Russian penitentiary facilities and the conditions of transport.
C.
The other complaints
20.
Some applicants also raised additional complaints with reference to various Articles of the Convention and its Protocols.
21.
Having regard to all the material in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols in that part of their applications.
22.
It follows that the remainder of the applications must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to join the applications;
Takes note
of the terms of the Government’s declarations concerning the applicants’ complaints under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention in so far as they concerned the complaints about inhuman and degrading conditions of detention in Russian penitentiary facilities and the conditions of Mr Kudashkin’s transport;
Declares
the remainder of the applications inadmissible.
André Wampach
Khanlar Hajiyev
Deputy Registrar
President
No
Application No
Lodged on
Applicant
Date of birth
Place of residence
Represented by
27498/06
05/06/2006
Aleksandr Vyacheslavovich ZHIZHIN
31/10/1973
Polevaya
45837/06
12/04/2007
Aleksey Faritovich MUKHAMETOV
18/03/1977
Magadan
45948/06
12/07/2006
Andrey Andreyevich TRYASTSIN
13/04/1975
Krasny Bereg
4084/09
22/12/2009
Valeriy Ivanovich KUDASHKIN
19/10/1961
Belgorod
7976/09
10/03/2010
Serik Norlubekovich ZHENTLIYEV
04/12/1982
Omsk
235/11
06/12/2010
Yelena Pavlovna SUSLOVA
19/12/1981
Vladimir
Filipp Valeryevich BAGRYANSKIY
12953/12
27/04/2012
Aleksandr Mikhaylovich KHRAMTSOV
22/03/1969
Kamensk-Uralskiy
23736/12
02/02/2012
Aleksey Anatolyevich AVCHINNIKOV
01/07/1981
Sheksna
23780/12
04/03/2011
Valentin Viktorovich RAZUVAYEV
06/04/1981
Sotsialisticheskiy
45622/12
29/06/2012
Aleksandr Vyacheslavovich PETUKHOV
30/12/1983
Yoshkar-Ola
76053/12
14/11/2012
Aleksandr Sergeyevich RAZZHIVIN
22/06/1984
Yekaterinburg
Mikhail Alekseyevich PIROGOV