KIRSANOV AND OTHERS v. RUSSIA

Cererea nr. 35644/08, Vladimir Mikhaylovich KIRSANOV împotriva Rusiei și a altor cinci cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 28 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și reacția reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: O listă a reclamanților și a reprezentanților acestora este prezentată în apendice. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, printre altele, cu privire la condițiile proaste ale detenției lor în centrele penitenciare ale Rusiei și ale transportului în închisoare. Cerințele au fost comunicate guvernului Asociației Dreptului la cereri Având în vedere asemănarea principalelor chestiuni în temeiul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le ia în considerare într-o singură decizie. Reclamanții se plângea că condițiile de detenție a acestora în centrele penitenciare ruse și cele de transport închisorii constituiau tratamente inumane și degradante interzise în temeiul articolului 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Prin scrisorile prezentate în date diferite, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 din convenție. Prin declarațiile de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut că reclamanții au fost reținuți și că dl Kreso a transportat, de asemenea, în condiții care nu respectă cerințele articolului 3 din Convenție. Guvernul a declarat că sunt dispuși să plătească următoarele sume reclamanților ca satisfacție echitabilă: 4,350 euro (EUR) către dl Kirsanov, EUR 10,625 către dl Shvetsov, 4,415 EUR către dl Yerofeyev, 5.000 EUR către dl Pronin, 9,890 EUR către dl Kreso și 4,610 EUR către dl Zakharov. Restul declarației în fiecare caz se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamanții au fost invitați să formuleze observații cu privire la declarațiile unilaterale ale guvernului, dacă doresc. Prin scrisorile lor separate de diferite date, dl Shvetsov, dl Yerofeev, dl Pronin și dl Kreso au respins ofertele guvernului în întregime sau în parte. Unele dintre ele au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernamentale sunt prea scăzute, în timp ce alții au insistat că Curtea ar trebui să examineze alte plângeri. Dl Kirsanov și dl Zakharov nu au prezentat nicio observație. Curtea este convinsă că au primit o copie a declarațiilor guvernamentale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „...pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea constată la început că de la prima hotărâre privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele anterioare ruse (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 , CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 3 din cauza unor condiții similare de detenție în mai mult de nouăzeci de cazuri care pun probleme comparabile. Mai recent, Curtea a adoptat o hotărâre pilotă privind problema structurală a suprapopulației și condițiile inadecvate de detenție în centrele penitenciare ale Rusiei (a se vedea Ananiev și altele c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezente cereri se bazează pe jurisprudența clară și extensă a Curții . În ceea ce privește plângerea dlui Kreso privind condițiile inumane și degradante ale transportului său , Curtea a constatat o încălcare similară în mai mult de douăzeci de cazuri împotriva Rusiei (a se vedea, printre multe alte autorități, Idalov v. Rusia . [GC], nr. 5826/03, §§ 103-108, 22 mai 2012, Moiseyev c. Rusia , nr. 62936/00, §§ 128-136, 9 octombrie 2008 și Khudoyorov c. Rusia , nr. 6847/02, §§ 110-120, CEDH 2005 X (extracte) . Având în vedere natura recurentă a acestei plângeri, Curtea consideră că este obiectul jurisprudenței sale bine stabilite. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că condițiile de detenție și transport au fost încălcate de art. 3 din convenție. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Chiar dacă metoda de calcul utilizată de autoritățile ruse în ceea ce privește condițiile de detenție nu a corespuns exact la orientările stabilite de Curte în hotărârea pilotă (a se vedea Ananyev și alții , citată mai sus § 172) , ceea ce este important este că sumele propuse nu sunt irezonabile în comparație cu atribuirile formulate de Curte în cazuri similare (a se vedea Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, § 105, CEDH 2006 V. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a decontare. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri în partea cu privire la plângerile referitoare la condițiile inumane și degradante ale detenției și transportului reclamanților. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor privind aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului așa cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 Martie 2008 si Aleksantseva si 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă, în partea referitoare la plângerile privind condițiile inumane și degradante ale detenției reclamanților în centrele penitenciare ale Rusiei, precum și cazul dlui Kreso, de asemenea, în partea referitoare la condițiile transportului său. Celelalte plângeri Unii solicitanți au formulat, de asemenea, plângeri suplimentare cu privire la diferitele articole ale Convenției și la protocolele sale. Având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale în acea parte a cererilor lor. În consecință, restul cererilor trebuie respins în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia notă termenii declarațiilor guvernamentale privind plângerile reclamanților în temeiul articolului 3 din convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva convenție; de a elimina cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, în măsura în care acestea se referă la plângeri privind condițiile inumane și degradante de detenție în centrele penitenciare ruse și condițiile transportului dlui Kreso; declară restul cererilor inadmisibil. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului Apendicele nr. Cerere Lodged on Sosnogorsk Russian 31573/10 05/05/2010 Aleksandr Vladimirovich SHVETSOV 14/01/1962 St Petersburg Russian 35176/10 27/04/2010 Nikolay Aleksandrovich YEROFEYEV 24/01/1951 Bychikha Russian 51882/10 19/08/2010 Yevgeniy Vladimirovich PRONIN 16/03/1986 St Petersburg Russian 68668/10 22/11/2010 Andrej Alexander KRESO 23/05/1956 Wiesbaden German Oleg GOREV 38818/11 02/06/2011 Maksim Aleksandrovich ZAKHAROV 12/11/1974 Nizhniy Tagil Rusă

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 35644/08

Vladimir Mikhaylovich KIRSANOV against Russia

and 5 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 28

January 2014 as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Julia Laffranque,

Dmitry Dedov,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the dates listed in the appendix,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reaction to those declarations,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

A list of the applicants and their representatives is set out in the appendix.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The applicants complained, among other matters, about poor conditions of their detention in Russian penitentiary facilities and those of prison transport.

The applications have been communicated to the Government

.

THE LAW

A.

Joinder of the applications

Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and consider them in a single decision.

B.

The complaints concerning inhuman or degrading conditions of detention and transport

The applicants complained that the conditions of their detention in Russian penitentiary facilities and those of prison transport amounted to inhuman and degrading treatment prohibited under Article 3 of the Convention which provides as follows:

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

By letters submitted on different dates, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the applications. They further requested the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.

By the above declarations, the Russian authorities acknowledged that the applicants were detained, and Mr Kreso also transported, in conditions which did not comply with the requirements of Article 3 of the Convention. The Government stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: 4,350 euros (EUR) to Mr Kirsanov, EUR

10,625 to Mr Shvetsov, EUR 4,415 to Mr Yerofeyev, EUR 5,000 to Mr

Pronin, EUR 9,890 to Mr Kreso and EUR 4,610 to Mr Zakharov.

The remainder of the declaration in each case read as follows:

“The authorities therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking of the case out of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

The applicants were invited to comment on the Government’s unilateral declarations, if they so wished.

By their separate letters of various dates, Mr Shvetsov, Mr Yerofeyev, Mr

Pronin and Mr Kreso rejected the Government’s offers in whole or in part. Some of them expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were too low, whereas others insisted that the Court should examine their other complaints.

Mr Kirsanov and Mr Zakharov did not submit any comments. The Court is satisfied that they received a copy of the Government’s declarations.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article

37

§

1

(c) enables the Court to strike a case out of its list if:

“...for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (see

Tahsin Acar v.

Turkey

[GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007, and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03).

The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the inhuman and degrading conditions of detention in Russian pre-trial remand centres (see

Kalashnikov v. Russia

, no. 47095/99, ECHR 2002

‑

VI), it has found a violation of Article 3 on account of similar conditions of detention in more than ninety cases raising comparable issues. Most recently, the Court has adopted a pilot judgment concerning the structural problem of overcrowding and inadequate conditions of detention in Russian penitentiary facilities (see

Ananyev and Others v. Russia

, nos. 42525/07 and 60800/08, 10 January 2012). It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.

As to the complaint of Mr Kreso about the inhuman and degrading conditions of his transport, the Court has found a similar violation in more than twenty cases against

Russia (see, among many other authorities,

Idalov v. Russia

[GC], no.

5826/03, §§ 103-108, 22 May 2012,

Moiseyev v. Russia

, no. 62936/00, §§ 128-136, 9 October 2008 and

Khudoyorov v. Russia

, no.

6847/02, §§

110-120, ECHR 2005

‑

X (extracts)). Having regard to the recurrent nature of this grievance, the Court finds it to be the subject of its well-established case-law.

Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged that the conditions of their detention and transport had been in breach of Article 3 of the Convention.

As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. Even if the method of calculation employed by the Russian authorities in respect of the conditions-of-detention complaints did not correspond exactly to the guidelines established by the Court in the pilot judgment (see

Ananyev and Others

, cited above, § 172), what is important is that the proposed sums are not unreasonable in comparison with the awards made by the Court in similar cases (see

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, § 105, ECHR 2006

‑

V). The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.

The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of these cases in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicants’ detention and transport. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the judgments concerning the same issues, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1

in fine

) does not require it to continue the examination of this part of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see

Josipović v. Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008, and

Aleksentseva and 28 Others v. Russia

(dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006).

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicants’ detention in Russian penitentiary facilities, and Mr

Kreso’s case also in the part concerning the conditions of his transport.

C.

The other complaints

Some applicants also raised additional complaints with reference to various Articles of the Convention and its Protocols.

Having regard to all the material in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols in that part of their applications.

It follows that the remainder of the applications must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the Government’s declarations concerning the applicants’ complaints under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention in so far as they concerned the complaints about inhuman and degrading conditions of detention in Russian penitentiary facilities and the conditions of Mr Kreso’s transport;

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

André Wampach

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President

Appendix

No

Application No

Lodged on

Applicant

Date of birth

Place of residence

Nationality

Represented by

35644/08

05/05/2008

Vladimir Mikhaylovich KIRSANOV

11/08/1979

Sosnogorsk

Russian

31573/10

05/05/2010

Aleksandr Vladimirovich SHVETSOV

14/01/1962

St Petersburg

Russian

35176/10

27/04/2010

Nikolay Aleksandrovich YEROFEYEV

24/01/1951

Bychikha

Russian

51882/10

19/08/2010

Yevgeniy Vladimirovich PRONIN

16/03/1986

St Petersburg

Russian

68668/10

22/11/2010

Andrej Alexander KRESO

23/05/1956

Wiesbaden

German

Oleg GOREV

38818/11

02/06/2011

Maksim Aleksandrovich ZAKHAROV

12/11/1974

Nizhniy Tagil

Russian