Comunicat la 25 septembrie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 18152/11 Ramazan ERCENOV împotriva Turciei depusă la 14 ianuarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ramazan Erkenov, este un național rus de origine chechenă, care s-a născut în 1972 și a trăit în Turcia la momentul cererii. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Yılmaz, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: în 2000 reclamantul a părăsit Cecenia, în timp ce a fost căutat de către autoritățile ruse. În 2001 a sosit în Turcia. În urma plecării reclamantului din țara sa, procedurile penale au fost luate împotriva lui în fața Curții Cerkesk City cu privire la următoarele acuzații: participarea la o insurrecție armată și a aderarea unei organizații armate, în scopul de a răsturna ordinea constituțională și de a încălca integritatea teritorială a Federației Ruse, precum și de a deține arme de foc și muniții. Curtea a eliberat ulterior un ordin de detenție în ceea ce privește reclamantul în absența sa. La 24 ianuarie 2008, reclamantul a fost condus în custodie de poliție la Istanbul în contextul unei operațiuni împotriva Al-Qaida în Turcia. Reclamantul a fost dus apoi la Gaziantep. Curtea de Magistrat din Gaziantep a ordonat detenția reclamantului în reținere. La 28 ianuarie 2009, reclamantul a fost eliberat din închisoare. Totuși, el a continuat să fie reținut, în timp ce a fost transferat la Centrul de Eliminare a Stranierilor din Gaziantep. La o dată neespecificată, autoritățile ruse au solicitat extrădarea reclamantului. La 3 aprilie 2009, Curtea Gaziantep Assize a respins cererea de extrădare a autorităților ruse, susținând că natura infracțiunii în cauză era politică și că, în conformitate cu legislația internațională și națională, presupusele infracțiuni nu puteau fi extradate. La 23 octombrie 2009, reclamantul a solicitat biroul guvernatorului Gaziantep și a solicitat să fie recunoscut ca refugiat și să nu fie deportat. La 26 aprilie 2010, reclamantul a fost notificat că cererea sa de a fi recunoscută ca refugiat în Turcia a fost respinsă. Între timp, la 8 aprilie 2010, reclamantul a depus o cerere Ministerului Internului. În petiția sa, reclamantul a solicitat să fie eliberat și acordat un permis de ședere. La 24 iulie 2010, reclamantul a fost eliberat din centrul de îndepărtare a străinilor. A fost, de asemenea, ordonat să părăsească Turcia în termen de 15 zile. În ceea ce privește condițiile de detenție la Centrul de retragere a străinilor din Gaziantep, reclamantul susține că a fost reținut într-un loc care nu a avut lumina naturală și, de asemenea, aer curat din cauza ventilației inadecvate și a circumstanțelor nehigiene pentru opt luni. Reclamantul susține, de asemenea, că nu exista nici o dispoziție privind exercitarea în aer liber la Centrul de Eliminare Gaziantep, ceea ce a însemnat că nu a putut să iasă în afara întregii detenții. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție la Centrul de Eliminare Gaziantep. Reclamantul susține în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție că detenția sa la Centrul de Eliminare a Strainerilor din Gaziantep este ilegală. Reclamantul susține în continuare, în conformitate cu art. 5 § 2 din Convenție, că nu a fost informat de motivele de detenție din centrul de retragere. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, că în dreptul intern turc nu a existat un remediu eficace prin care să poată contesta legalitatea detenției sale. Reclamantul susține, în continuare, în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție, că nu există un remediu eficace care să-și asigure dreptul la compensare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a avut un remediu intern eficace prin care să își poată ridica acuzațiile în temeiul articolului 3 din Convenție. Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție? Retragerea reclamantului a respectat cerințele de la art. 1 din Convenție? Reclamantul a fost informat în mod prompt despre motivele de detenție, conform articolului 5 § 2 din Convenție? Are reclamantul la dispoziția sa un remediu prin care ar putea contesta licența privarii sale de libertate, conform articolului 5 § 4 din Convenție? Are reclamantul un drept eficace și executor de compensare pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 § 1, conform articolului 5 § 5 din Convenție?
Communicated on 25 September 2014
Application no. 18152/11
Ramazan ERKENOV
against Turkey
lodged on 14 January 2011
The applicant, Mr Ramazan Erkenov, is a Russian national of Chechen origin, who was born in 1972 and lived in Turkey at the time of the application. He is represented before the Court by Mr A. Yılmaz, a lawyer practising in Istanbul.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
In 2000 the applicant left Chechnya as he was being searched for by the Russian authorities. In 2001 he arrived in Turkey. Subsequent to the applicant’s departure from his country, criminal proceedings were brought against him before the Cerkessk City Court on the following charges: participation in an armed insurrection and membership of an armed organization, with the purpose of overthrowing the constitutional order and violating the territorial integrity of the Russian Federation, as well as possessing firearms and ammunition. The court subsequently issued a detention order in respect of the applicant in his absence.
On 24 January 2008 the applicant was taken into police custody in Istanbul in the context of an operation against the Al-Qaida in Turkey. The applicant was then taken to Gaziantep. The Gaziantep Magistrate’s Court ordered the applicant’s detention on remand.
On 28 January 2009 the applicant was released from prison. However, he continued to be detained, as he was transferred to the Gaziantep Foreigners’ Removal Centre.
On an unspecified date the Russian authorities requested the extradition of the applicant. On 3 April 2009 the Gaziantep Assize Court dismissed the Russian authorities’ request for extradition, holding that the nature of the offence in question was political and that according to international and national laws, alleged perpetrators of such offences could not be extradited.
On 23 October 2009 the applicant applied to the Gaziantep governor’s office and requested to be recognised as a refugee and not to be deported.
On 26 April 2010 the applicant was notified that his request to be recognised as a refugee in Turkey had been rejected.
In the meantime, on 8 April 2010, the applicant submitted a petition to the Ministry of the Interior. In his petition, the applicant requested to be released and granted a residence permit.
On 24 July 2010 the applicant was released from the foreigners’ removal centre. He was also ordered to leave Turkey within fifteen days. The applicant left Turkey within a short time following his release.
As regards the conditions of detention at the Gaziantep Foreigners’ Removal Centre, the applicant claims that he was detained in a place which lacked natural light and also fresh air due to inadequate ventilation and in unhygienic circumstances for eighteen months. The applicant also submits that there was no provision for outdoor exercise at the Gaziantep Removal Centre, which meant that he was unable to go outside throughout his detention.
The applicant complains under Article 3 of the Convention about the conditions of detention at the Gaziantep Foreigners’ Removal Centre.
The applicant alleges under Article 5 § 1 of the Convention that his detention at the Gaziantep Foreigners’ Removal Centre was unlawful.
The applicant further contends under Article 5 § 2 of the Convention that he was not informed of the reasons for his detention at the removal centre.
The applicant maintains under Article 5 § 4 of the Convention that there was no effective remedy in Turkish domestic law whereby he could challenge the lawfulness of his detention.
The applicant further contends under Article 5 § 5 of the Convention that there was no effective remedy capable of ensuring his right to compensation.
The applicant complains under Article 13 of the Convention that he did not have an effective domestic remedy whereby he could raise his allegations under Article 3 of the Convention.
1.
Were the conditions of the applicant’s detention at the Gaziantep Foreigners’ Removal Centre compatible with Article
3 of the Convention?
2.
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Article 3 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention?
3.
Did the applicant’s detention comply with the requirements of Article
5
§
1 of the Convention?
4.
Was the applicant informed promptly of the reasons for his detention as required by Article 5 § 2 of the Convention?
5.
Did the applicant have at his disposal a remedy by which he could challenge the lawfulness of his deprivation of liberty, as required by Article 5 § 4 of the Convention?
6.
Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for his detention in alleged contravention of Article 5 § 1, as required by Article 5 § 5 of the Convention?