TÓTH v. HUNGARY

Decizia nr. 27641/10 Kinga TÓTH împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 30 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, András Sajó, Robert Spano, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 mai 2010, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Kinga Tóth, este un național maghiar, care s-a născut în 1964 și trăiește în Kalocsa. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 decembrie 2002, reclamantul a interzis o acțiune civilă împotriva a două persoane private în fața Curții de District Central de Pest, solicitând instanței să declare nul și nul un contract de pensie pe viață încheiat între predecesorul ei și respondenții. Curtea a rendu hotărârea la 21 octombrie 2008. Prezenta hotărâre a fost susținută în apel de către Curtea Regională de la Budapesta la 8 octombrie 2009. Această hotărâre a fost înaintata pe reclamant la 5 noiembrie 2009. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii civile la care era parte a fost incompatibilă cu cerința de „tempă motivabilă” a articolului 6 § 1 din Convenție. Guvernul a susținut că începutul executării termenului de șase luni în sensul articolului 35 § 1 din Convenție a fost serviciul hotărârii de a doua instanță asupra reclamantului la 5 noiembrie 2009. Prin urmare, cererea a fost introdusă fără timp. Curtea subliniază că regulamentul de șase luni vizează, printre altele, să furnizeze reclamantului prospectiv timp suficient pentru a examina dacă să depună o cerere și, dacă este cazul, să decidă în ce privește plângerile și argumentele specifice care urmează să fie formulate (a se vedea O’Loughlin c. Regatul Unit (dec.), nr. 23274/04, 25 august 2005), precum și facilitarea stabilirii faptelor într-un caz, trecerea timpului care face problema orice examinare corectă a chestiunilor ridicate (a se vedea Nee c. Irlanda (dec.), nr. 52787/99, 30 ianuarie 2003). În ceea ce privește prezentul caz, Curtea remarcă că hotărârea de a doua instanță a fost transmisă la reclamantul la 5 noiembrie 2009. Totuși, ea a depus cererea numai la 10 mai 2010, adică peste șase luni mai târziu. Nu există nimic în dosarul care exemplifica reclamantul acestei întârzieri. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Abel Campos Helen Keller Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 27641/10

Kinga TÓTH

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 30

September 2014 as a Committee composed of:

Helen Keller, President,

András Sajó,

Robert Spano, judges,

and Abel Campos, Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 10 May 2010,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Kinga Tóth, is a Hungarian national, who was born in 1964 and lives in Kalocsa.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 4 December 2002 the applicant brought a civil action against two private individuals before the Pest Central District Court, requesting the court to declare null and void a lifetime annuity contract concluded between her predecessor and the respondents. The court gave judgment on 21

October 2008.

This judgment was upheld on appeal by the Budapest Regional Court on 8 October 2009. This judgment was served on the applicant on 5

November

2009.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW

The applicant complained that the length of the civil proceedings to which she was a party had been incompatible with the “reasonable time” requirement” of Article 6 § 1 of the Convention.

The Government submitted that the beginning of the running of the six-month time-limit for the purposes of Article 35 § 1 of the Convention was the service of the second-instance judgment on the applicant on 5 November 2009. Therefore, the application had been introduced out of time.

The applicant contested these views in general terms.

The Court points out that the six-month rule is aimed at, inter alia, providing the prospective applicant with sufficient time to consider whether to lodge an application and, if so, to decide on the specific complaints and arguments to be raised (see

O’Loughlin v. the United Kingdom

(dec.), no.

23274/04, 25 August 2005), as well as facilitating the establishment of facts in a case, the passage of time rendering problematic any fair examination of the issues raised (see

Nee v. Ireland

(dec.), no. 52787/99, 30

January 2003).

Turning to the present case, the Court notes that the second-instance judgment was served on the applicant on 5 November 2009. However, she introduced the application only on 10 May 2010, that is, more than six months later. There is nothing in the case-file exculpating the applicant of this delay.

It follows that the application must be rejected, pursuant to Article

35

§§

1 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application inadmissible.

Abel Campos

Helen Keller

Deputy Registrar

President