CtEDO 30.09.2014 Auto

PETLYOVANYY v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
30.09.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PETLYOVANYY v. UKRAINE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Petro Yakovych Petlyovanyy, este un național ucrainean care s-a născut în 1960 și locuiește în Kolodribka. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna I. Petrunko, un avocat care practică în Chernivtsi. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor de acțiune, dl M. Bem, de la Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 2006, reclamantul a efectuat un depozit cu o entitate privată, Uniunea de credit Sidney Plus („Uniune de credit”) și a fost ulterior incapabil de a-și recupera banii. La 20 aprilie 2007 au fost instituite proceduri penale împotriva funcționarilor entității de mai sus pentru fraudă financiară și reclamantul a fost recunoscut în iunie 2007 ca parte agravată în aceste proceduri, având dreptul de a solicita o sumă de UAH 55.476.99 (echivalent cu 9.124.60 EUR). La 5 mai 2008, Curtea Regională de Comerț Ternopil a declarat faliment Uniunea de Credit. Fondatorul Sindicatului de Credit, dna L., a fost plasat pe lista persoanelor dorite. În februarie 2008, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Zalishhytskyy împotriva Ministerului Finanțelor și a Trezorului de Stat, încercând să recupereze pierderile suferite ca urmare a infracțiunii în temeiul articolului 1177 din Codul Civil. Prin hotărârea din 25 martie 2008, instanța a respins cererea reclamantului din cauza faptului că nu a fost încă pronunțată o lege specială care stabilește condițiile și mecanismul de aplicare a dispozițiilor articolului 1177 din Codul Civil. În plus, instanța a remarcat că identitatea persoanei care au cauzat prejudiciul reclamantului a fost stabilită, dar că locul ei era necunoscut și că insolvența persoanei acuzate nu a fost stabilită. La 22 mai și, respectiv, 23 iulie 2008, Curtea Regională de Apel Ternopil și Curtea Supremă au susținut hotărârea instanței de primă instanță. Codul civil, care a intrat în vigoare în 2004, stabilește obligații diferite în ceea ce privește compensarea daunelor. Printre altele, două articole, și anume art. 1177, invocate de reclamant în procedura internă, și art. 1207, prevede ca statul să compenseze victimele unei infracțiuni în cazul în care infractorul nu este identificat sau este insolvent. art. 1177 prevede următoarele: „1. Daunele pecuniare cauzate proprietăților unei persoane fizice ca urmare a unei infracțiuni sunt compensate de stat dacă persoana care a comis o infracțiune nu este identificată sau este insolventă. Condițiile și procedura care reglementează compensarea pentru prejudiciu material cauzate proprietății unei persoane fizice care a fost victimă de o infracțiune sunt stabilite prin lege.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă