LAKIĆEVIĆ AND OTHERS v. MONTENEGRO

DECIZIE Nr. 17233/07 Slavka LAKIδEVIδ împotriva Muntenegrului și alte 7 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 30 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Nebojša Vučinić, Egidijus Kūris, judecători și Abel Campos, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus între 8 decembrie 2006 și 7 aprilie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazurilor, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Șapte solicitanți în prezent au depus opt cereri (al șaselea reclamant a depus două cereri) între 6 decembrie 2006 și 7 Aprilie 2007 (pentru detalii personale suplimentare a se vedea anexa atașată), toate acestea sunt reprezentate în fața Curții de către dl R. Šuković și dl B. Minić (care este, de asemenea, cel de-al treilea reclamant), avocați care practică în Bijelo Polje și, respectiv, Kolašin, cu excepția celui de-al treilea reclamant însuși, reprezentat de dl R. Šuković în sine. Guvernul muntenegrean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Z. Pažin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: La o dată neespecificată în 2003, cel de-al treilea reclamant a depus o cerere de compensare împotriva statului, menținând că dreptul său la un proces într-un termen rezonabil a fost încă încă încă încă încă încă încă încă violat, deoarece un set de procedură de executare la care a fost parte. La 23 decembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță (Osnovni sud ) în Bijelo Polje a stat în parte în favoarea sa, se bazează pe art. 11 din Legea de procedură civilă și pe art. 7 din Legea Curților, precum și pe art. 6 din Convenție. Se pare că, la o dată neespecificată ulterior, statul a depus un recurs. Nu există informații în dosarul de procedură cu privire la rezultatul recursului. Între 1 ianuarie 2005 și 28 decembrie 2005, toate reclamanții au depus cereri de compensare împotriva statului, menținând că dreptul lor la un proces în termen rezonabil a fost încălcat, ca o serie de proceduri civile, inițiate anterior de sau împotriva lor, au fost încă în curs de desfășurare la momentul respectiv. La 16 iunie 2005 și, respectiv, 2 iunie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Bijelo Polje a hotărât împotriva celui de-al treilea reclamant în legătură cu alte două astfel de cereri de compensare, având în vedere că aceste proceduri pentru care s-a plâns de lungime au fost încheiate într-un timp rezonabil și că cel de-al treilea reclamant a contribuit la lungimea acesteia, respectiv. La 26 iunie 2006, Curtea Supremă ( Vrhovni sud ) a emis un aviz juridic ( pravni stav ) specificarea faptului că sistemul juridic național al Muntenegru nu are un remediu legal pentru încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil, că instanța din Muntenegru nu are competența de a decide în acest sens și că toți cei care au considerat că dreptul la un proces a fost încălcat într-un timp rezonabil ar putea depune o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Între 11 iulie 2006 și 28 septembrie 2006 Tribunalul de Primă Instanță din Bijelo Polje a hotărât că nu are competența de a decide asupra cererilor de compensare și le-a respins. Aceste hotărâri au fost susținute de Înaltul Tribunal (Viši sud ) în Bijelo Polje până la 3 mai 2007. În acest sens, ambele instanțe au remis opinia juridică a Curții Supreme. La 1 februarie 2007 și, respectiv, 18 octombrie 2006, Curtea Înaltă din Bijelo Polje a anulat hotărârile de primă instanță emise la 16 iunie 2005 și 2 iunie 2006 în ceea ce privește cel de-al treilea reclamant și a respins afirmațiile sale, se bazează, de asemenea, pe respectivul aviz juridic. ) la Curtea Supremă, având în vedere faptul că acest aviz a fost emis de această instanță. COMPLAINTE Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 și, în alternanță, în temeiul articolului 13 din Convenție, privind lipsa de acces la o instanță, deoarece instanța internă a refuzat să examineze cererile lor de compensare în ceea ce privește fondul. Curtea consideră că, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie însoțite, având în vedere situația lor de fapt și juridică similară. Între 30 aprilie 2014 și 11 iulie 2014, Curtea a primit declarații de soluționare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Muntenegru în ceea ce privește faptele care dau naștere la aceste cereri împotriva unei întreprinderi ale guvernului de a plăti fiecare dintre acestea ex gratie Sumele specificate în tabelul adăugat pentru a acoperi orice prejudiciu moral, care includ costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazurilor. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Hotărăște să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Abel Campos Paul Lemmens Președintele adjunct al grefierului Apendice nr. Cerere nr. Locată pe numele reclamant Reședința Loc de reședință Reprezentat prin numărul de caz în fața instanțelor interne Valoarea de decontare a prietenului 17323/07 07/04/2007 Slavka LAKI Sârb Kula Budislav MINI ŠUKOVII (al doilea reclamant) Sârb Sivac Budislav MINI ŠUKOVII P. br. 1013/05 3,760 EUR 17330/07 07/04/2007 Snežana OBRADOVI (al doilea reclamant) Sârb Sivac Budislav MINI ŠUKOVII P. br. 1027/05 3,760 EUR 17351/07 07/04/2007 Budislav MINI (al treilea reclamant) Montenegren Kolašin Radivoje ŠUKOVII P. br. 258/06 3,760 EUR 17365/07 07/04/2007 Milan LAKI (a patra solicitantă) Sârb Sivac Budislav MINIδ și Radivoje ŠUKOVI P. br. 1012/05 3,760 EUR 17392/07 07/04/2007 Mijomir MEDIENICA (a cincea reclamantă) Montenegrin Kolašin Budislav MINI Rodoljub ADAMOVÍVI (al șaselea solicitant) Sârb Niš Budislav MINI îi și Radivoje ŠUKOVÍ P. br. 115/06 30614/08 08/12/2006 Zorka GAZIBARA-ADAMOVÍ (al șaptelea solicitant) Sârb Niš Budislav MINI îi și Radivoje ŠUKOVÍ P. br. 194/06 3,760 EUR

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 17323/07

Slavka LAKIĆEVIĆ against Montenegro

and 7 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 30

September 2014 as a Committee composed of:

Paul Lemmens,

President,

Nebojša Vučinić,

Egidijus Kūris,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged between 8 December 2006 and 7 April 2007,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The seven applicants in the present cases lodged eight applications (the sixth applicant lodged two applications) between 6 December 2006 and 7

April 2007 (for additional personal details see the attached Annex). They are all represented before the Court by Mr R. Šuković and Mr B. Minić (who is also the third applicant), lawyers practising in Bijelo Polje and Kolašin, respectively, except for the third applicant himself, who is represented by Mr R. Šuković alone.

The Montenegrin Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Z. Pažin.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows:

On an unspecified date in 2003 the third applicant filed a compensation claim against the State, maintaining that his right to a trial within a reasonable time had been violated, as one set of enforcement proceedings to which he was a party was still ongoing. On 23 December 2004 the Court of First Instance (

Osnovni sud

) in Bijelo Polje ruled partly in his favour, relying on section 11 of the Civil Procedure Act and section 7 of the Courts Act, as well as on Article 6 of the Convention. It would appear that on an unspecified date thereafter the State filed an appeal. There is no information in the case files as to the outcome of the appeal.

Between 1 January 2005 and 28 December 2005 all the applicants filed compensation claims against the State, maintaining that their right to a trial within a reasonable time had been violated, as a number of civil proceedings, previously instituted by or against them, were still ongoing at the time.

On 16 June 2005 and 2 June 2006, respectively, the Court of First Instance in Bijelo Polje ruled against the third applicant upon two other such compensation claims, on the grounds that these proceedings in respect of which he had complained of the length, were concluded within a reasonable time and that the third applicant had contributed to the length thereof, respectively.

On 26 June 2006 the Supreme Court (

Vrhovni sud

) issued a legal opinion (

pravni stav

) specifying that the national legal system of Montenegro did not have a legal remedy for violations of the right to a trial within a reasonable time, that the courts in Montenegro had no jurisdiction to rule on the matter and that all those who considered that their right to a trial within a reasonable time had been violated could lodge an application with the European Court of Human Rights.

Between 11 July 2006 and 28 September 2006 the Court of First Instance in Bijelo Polje decided it had no jurisdiction to rule on the applicants’ compensation claims and rejected them. These decisions were upheld by the High Court (

Viši sud

) in Bijelo Polje by 3 May 2007. In so doing both courts referred to the Supreme Court’s legal opinion.

On 1 February 2007 and 18 October 2006, respectively, the High Court in Bijelo Polje quashed the first-instance judgments issued on 16 June 2005 and 2 June 2006 in respect of the third applicant and rejected his claims, also relying on the said legal opinion.

The applicants did not attempt to make use of an appeal on points of law (

revizija

) to the Supreme Court in view of the fact that the said opinion was issued by that very court.

COMPLAINTS

The applicants complained under Article 6 § 1 and, alternatively, under Article 13 of the Convention about the lack of access to a court in that the domestic courts refused to examine their compensation claims on the merits.

THE LAW

The Court considers that, in accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the applications should be joined, given their similar factual and legal background.

Between 30 April 2014 and 11 July 2014 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicants agreed to waive any further claims against Montenegro in respect of the facts giving rise to these applications against an undertaking by the Government to pay each of them

ex gratia

(per applicant and not per application) the amounts specified in the appended table to cover any and all non-pecuniary damage, which includes costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicants.

These sums will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. These payments will constitute the final resolution of the cases.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the applications. In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Abel Campos

Paul Lemmens

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application

no.

Lodged on

Applicant name

Nationality

Place of residence

Represented by

Case number before the domestic courts

Friendly settlement amount

17323/07

07/04/2007

Slavka LAKIĆEVIĆ

(the first applicant)

Serbian

Kula

Budislav MINIĆ and Radivoje ŠUKOVIĆ

P. br. 1013/05

3,760 EUR

17330/07

07/04/2007

Snežana OBRADOVIĆ

(the second applicant)

Serbian

Sivac

Budislav MINIĆ and Radivoje ŠUKOVIĆ

P. br. 1027/05

3,760 EUR

17351/07

07/04/2007

Budislav MINIĆ

(the third applicant)

Montenegrin

Kolašin

Radivoje ŠUKOVIĆ

P. br. 258/06

3,760 EUR

17365/07

07/04/2007

Milan LAKIĆEVIĆ

(the fourth applicant)

Serbian

Sivac

Budislav MINIĆ and Radivoje ŠUKOVIĆ

P. br. 1012/05

3,760 EUR

17392/07

07/04/2007

Mijomir MEDENICA

(the fifth applicant)

Montenegrin

Kolašin

Budislav MINIĆ and Radivoje ŠUKOVIĆ

P. br. 922/05

3,760 EUR

30603/08

08/12/2006

Rodoljub ADAMOVIĆ

(the sixth applicant)

Serbian

Niš

Budislav MINIĆ and Radivoje ŠUKOVIĆ

P. br. 12/06

4,840 EUR

30608/08

08/12/2006

Rodoljub ADAMOVIĆ

(the sixth applicant)

Serbian

Niš

Budislav MINIĆ and Radivoje ŠUKOVIĆ

P. br. 115/06

30614/08

08/12/2006

Zorka GAZIBARA-ADAMOVIĆ

(the seventh applicant)

Serbian

Niš

Budislav MINIĆ and Radivoje ŠUKOVIĆ

P. br. 194/06

3,760 EUR