CASE OF VENIAMIN TYMOSHENKO AND OTHERS v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

02.10.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Preliminary objection dismissed (Article 34 - Victim);Violation of Article 11 - Freedom of assembly and association (Article 11-1 - Freedom of association);Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF VENIAMIN TYMOSHENKO AND OTHERS v. UKRAINE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

În momentul în care reclamanții au fost angajati de către CJSC „AeroSvit Airlines” (“AeroSvit”) ca echipaj de cabină a aeronavelor. În special, după procesul-verbal al adunării constitutive a sindicatului din 2 iulie 2003, toate reclamanții au fost membri ai sindicatului societății. Dl Tymoshenko a fost președintele acestuia. La 16 februarie 2011, Serviciul Național de Mediație și Reconciliare („NMRS”) a înregistrat un litigiu colectiv de muncă între angajații și gestionarea Aerosvit. Cerințele angajaților se referă, în special, la următoarele aspecte: reparații la cateringul electronic și echipamentele de climatizare a aeronavelor; îmbunătățirea siguranței proceselor tehnice de zbor; plățile salariale care urmează să fie efectuate în termen de trei zile înainte de o perioadă de concediu; plățile salariale complete și în timp util de două ori pe lună; o creștere salarială de 3% și recalcularea salariilor pentru 2009 și 2010; plata salarială pe baza ratei de schimb a dolarului SUA și a hryvnia ucraineană, astfel cum au fost stabilite de Banca Națională a Ucrainei, cu salariile care urmează să fie recalculate din 2008; recalcularea bonusurilor salariale pentru servicii lungi; asigurarea transportului echipajului de cabină de avioane în aeroport și din aeroport; stabilirea unei alocații de 50 de dolari pe diemn pentru toate zborurile străine; cu alocarea uniformă și a lichiziționarea salariilor, dacă a fost înt de decembrie 2008. La 16 martie și 12 aprilie 2011, NMRS a dezregistrat unele dintre cererile angajaților, menționând că au fost rezolvate, cu privire la deciziile comisioanelor de reconciliare din 28 februarie, 10 și 30 martie 2011. 10. La 27 mai 2011, Curtea de Arbitraj de Muncii din NMRS și-a pronunțat hotărârea asupra cererilor rămase ale angajaților, după o audiere în care au participat reprezentanții ambelor părți. În lipsa măsurilor de conformitate, echipajul de cabină AeroSvit, inclusiv reclamanții, a decis să înceapă acțiune industrială. 12. La 9 septembrie 2011, ședința generală a angajaților AeroSvit, în căutarea de soluționare a litigiului de muncă, a anunțat o grevă de 150 de membri ai echipajului de cabină a aeronavelor. Greva trebuia să înceapă la 28 septembrie 2011 și să continue până când cererile angajaților au fost îndeplinite în întregime. Anunțul precizează că toate zborurile străine care au început înainte de începerea grevei vor fi finalizate. Reuniunea a desemnat un comitet de grevă de șase persoane (inclusiv toate reclamanții, cu excepția domnului Pushnyak, care, totuși, a participat la ședință și a votat în favoarea grevei). Comitetul a fost împuternicit cu următoarele competențe: să desfășoare negocieri în numele angajaților cu administrația societății și autoritățile de stat; să atragă atenția asupra grevei în mass-media; să primească informații de la administrația societății cu privire la respectarea cerințelor angajaților; să inițieze și să participe la o comisie de reconciliare; să organizeze și să conducă reuniuni și picketuri în sprijinul cererilor prezentate; să semneze acorduri cu proprietarul sau un reprezentant autorizat privind soluționarea litigiului de muncă; și să consulte NMRS. 13. Până la 12 septembrie 2011, comitetul de grevă a notificat următoarele autorități cu privire la decizia de a organiza o grevă: angajatorul, NMRS, Ministerul Infrastructurii, Administrația Aviației de Stat, Ministerul Politicii Sociale, Inspecția Statului de Muncă, Ombudsmanul Parlamentar, precum și o serie de alte instituții și organizații. 14. La 19 septembrie 2011, conducerea Aerosvit a depus o cerere la Curtea de District Darnytskyy din Kyiv („Curtea Darnytskyy”) împotriva sindicatului sindicatului de zbor, în căutarea de a declara greva ilegală. 15. La 26 septembrie 2011, Curtea Darnytskyy a desfășurat prima ședință în acest caz. O altă ședință a fost programată pentru dimineața 28 septembrie 2011. 16. Audierea planificată nu a avut loc din motive necunoscute de reclamanții. Mai târziu au descoperit că judecătorul a fost în concediu bolnav. 17. La 28 septembrie 2011, conducerea AeroSvit Airlines a adus o altă cerere, de data aceasta înainte de Curtea de Oraș Boryspil („Curtea Boryspil”) și împotriva comitetului de grevă, în căutarea de a declara greva ilegală. 18. La 29 septembrie 2011, Curtea Boryspil a emis o injuncție de interzicere a comitetului de grevă de a deține greva în așteptarea hotărârii angajatorului. 19. În aceeași zi, administrația Aerosvit a înmânat o copie a injuncției reprezentanților sindicalilor. 20. La 30 septembrie 2011, conducerea societății și-a retras cererea anterioară de la Curtea Darnytskyy. 21. La 4 octombrie 2011, sindicatul a contestat injuncția Curții Boryspil din 29 septembrie 2011 în fața Curții de Apel Regionale din Kyiv („Curtea de Apel”). Acesta a susținut, în special, că comitetul de grevă nu ar putea fi contestat în cadrul procedurii, deoarece nu era nici o persoană individuală, nici o entitate juridică, nici nu a fost împuternicit să acționeze în judecată în numele angajaților care au decis să meargă în grevă. 22. La 5 octombrie 2011, Curtea de Apel a respins recursul menționat anterior. 23. La 6 octombrie 2011, Curtea Boryspil a constatat că greva ar fi ilegală și ar fi interzisă. Curtea s-a bazat pe art. 18 din Legea privind transporturile, care a interzis grevele la întreprinderile de transport în cazul în care au afectat transportul de pasageri. În plus, având în vedere că una dintre principalele sarcini ale echipajului de cabină a aeronavelor a fost de a asigura siguranța pasagerilor, instanța a considerat art. 24 aplicabil din Legea privind soluționarea litigiilor de muncă, care interzise grevele în cazul în care acestea ar putea pune în pericol viața umană sau sănătatea, precum și a făcut o trimitere generală la art. 44 din Constituție. 24. Sindicatul interzis. Acesta a reiterat argumentele apelului său anterior din 4 octombrie 2011 cu privire la statutul comitetului de grevă, susținând, de asemenea, că instanța de primă instanță a aplicat în mod echitabil Legea privind transporturile, atunci când ar fi trebuit să aplice legea privind rezoluția litigiilor de muncă. 25. La 22 noiembrie și, respectiv, 19 decembrie 2011, Curtea Regională de Apel din Kyiv și Curtea Superioră Specializată pentru Chestiuni Civile și Criminale au susținut hotărârea din 6 octombrie 2011. 26. La 20 ianuarie 2012, hotărârea finală a Curții Specializate a fost îndeplinită în comitetul de grevă.

At the material time the applicants were employed by the CJSC “AeroSvit Airlines” (“AeroSvit”) as aircraft cabin crew. 7. As confirmed, in particular, by the minutes of the trade union’s constituent assembly of 2 July 2003, all the applicants were members of the company’s trade union. Mr Tymoshenko was its chairman. 8. On 16 February 2011 the National Mediation and Reconciliation Service (“the NMRS”) registered a collective labour dispute between the employees and the management of AeroSvit. The employees’ demands concerned, in particular, the following issues: repairs to the aircraft electronic catering and air-conditioning equipment; enhancing the safety of on-flight technical processes; salary payments to be made no later than three days before a period of leave; full and timely salary payments twice per month; a 3% pay rise and recalculation of salaries for 2009 and 2010; salary payment on the basis of the exchange rate of the US dollar and the Ukrainian hryvnia as established by the National Bank of Ukraine, with salaries to be recalculated from 2008; recalculation of long-service bonuses; ensuring transportation of aircraft cabin crew to and from the airport; establishing a USD 50 per diem allowance for all foreign flights; uniform cleaning and ironing to be at the employer’s expense; allocation of at least 0.3% of the salary budget for cultural and sporting events; awarding employees a bonus of 3.23% from the 2008 profits; and inflation adjustment of salaries if payment was delayed, with effect from December 2008. 9. On 16 March and 12 April 2011 the NMRS deregistered some of the employees’ demands, noting that they had been resolved, with reference to decisions of the reconciliation commissions of 28 February, 10 and 30 March 2011. 10. On 27 May 2011 the NMRS Labour Arbitration Court delivered its decision on the employees’ remaining demands, following a hearing in which representatives of both parties participated. It found most of the demands to be legitimate and directed the employer to comply with them. 11. In the absence of any compliance measures, AeroSvit cabin crew, including the applicants, decided to embark on industrial action. 12. On 9 September 2011 the general meeting of AeroSvit employees, seeking resolution of the labour dispute, announced a strike of 150 aircraft cabin crew members. The strike was due to start on 28 September 2011 and continue until the employees’ demands were fully met. The announcement specified that all foreign flights which began prior to the beginning of the strike would be completed. The meeting appointed a strike committee of six persons (including all of the applicants except Mr Pushnyak, who, however, attended the meeting and voted in favour of the strike). The committee was vested with the following powers: to conduct negotiations on behalf of the employees with the company’s management and State authorities; to draw attention to the strike in the mass media; to receive information from the company’s management on compliance with the employees’ requirements; to initiate and participate in a reconciliation commission; to organise and conduct meetings and pickets in support of the demands put forward; to sign agreements with the owner or an authorised representative on resolution of the labour dispute; and to consult the NMRS. 13. By 12 September 2011 the strike committee had notified the following authorities about the decision to hold a strike: the employer, the NMRS, the Infrastructure Ministry, the State Aviation Administration, the Social Policy Ministry, the State Labour Inspection, the Parliamentary Ombudsman, as well as a number of other institutions and organisations. 14. On 19 September 2011 the management of AeroSvit lodged a claim with the Darnytskyy District Court of Kyiv (“the Darnytskyy Court”) against the flight attendants’ trade union, seeking to have the strike declared unlawful. 15. On 26 September 2011 the Darnytskyy Court held the first hearing on the case. Another hearing was scheduled for the morning of 28 September 2011. 16. The planned hearing did not take place for reasons unknown to the applicants. They later discovered that the judge had been on sick leave. 17. On 28 September 2011 the management of AeroSvit Airlines brought another claim, this time before the Boryspil City Court (“the Boryspil Court”) and against the strike committee, seeking to have the strike declared unlawful. 18. On 29 September 2011 the Boryspil Court, in written proceedings, issued an injunction prohibiting the strike committee from holding the strike pending adjudication of the employer’s claim. 19. On the same day AeroSvit’s management handed over a copy of the injunction to the trade union’s representatives. 20. On 30 September 2011 the company’s management withdrew its earlier claim from the Darnytskyy Court. 21. On 4 October 2011 the trade union challenged the Boryspil Court’s injunction of 29 September 2011 before the Kyiv Regional Court of Appeal (“the Court of Appeal”). It submitted, in particular, that the strike committee could not be a respondent in proceedings, since it was neither an individual nor a legal entity. Nor was it empowered to act in courts on behalf of the employees who had decided to go on strike. 22. On 5 October 2011 the Court of Appeal dismissed the aforementioned appeal. 23. On 6 October 2011 the Boryspil Court found that the strike would be unlawful and banned it. The court relied on section 18 of the Transport Act, which prohibited strikes at transport enterprises if they affected passenger carriage. It noted that AeroSvit was an important passenger carrier operating over eighty international routes to thirty-three counties. Furthermore, given that one of the major tasks of the aircraft cabin crew was to ensure the safety of passengers, the court considered applicable section 24 of the Resolution of Labour Disputes Act, which prohibited strikes if they were likely to endanger human life or health. It also made a general reference to Article 44 of the Constitution. 24. The trade union appealed. It reiterated the arguments of its earlier appeal of 4 October 2011 concerning the standing of the strike committee. It also argued that the first-instance court had wrongly applied the Transport Act, when it should instead have applied the Resolution of Labour Disputes Act. 25. On 22 November and 19 December 2011 respectively the Kyiv Regional Court of Appeal and the Higher Specialised Court for Civil and Criminal Matters upheld the judgment of 6 October 2011. 26. On 20 January 2012 the Specialised Court’s final ruling was served on the strike committee.

§ Cauze similare