CtEDO 06.10.2014 Auto

PIHONI v. ALBANIA

RESPONDENT
ALB
HOTĂRÂRE
06.10.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PIHONI v. ALBANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 6 octombrie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 74389/13 Petri PIHONI împotriva Albaniei depusă la 25 noiembrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Dl Petri Pihoni este un național albanez, născut în 1983 și locuiește în Pogradec. El este reprezentat în fața Curții de către dl Marku, avocat care practică în Tirana. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 august 2012, reclamantul a asistat la un schimb verbal puternic între N.P., o rudă a lui, și A.S. într-una dintre străzile principale ale Pogradec. Intervenția reclamantului pentru a se calma N.P. și A.S. a fost eșuată. Schimbul verbal a devenit din ce în ce mai încălzit și s-a încheiat în utilizarea violenței fizice. După erupția violenței fizice, o unitate specială de poliție a Forței de Reacție Rapid (RRF) a sosit pe site și a intervenit pentru a pune capăt violenței. Prin urmare, reclamantul și celelalte două persoane au fost reținute. Pe drum spre secția de poliție, susține că a fost ofensat, amenințat și tratat rău de polițiștii RRF. Solicitările sale de a fi dus la spital pentru a primi tratament medical au fost fără răspuns. La 7 august 2012, reclamantul a fost eliberat de la detenție. A mers la un centru medical, pentru că se simțea bine. Examinarea medicală a constatat că reclamantul a fost rănit de un obiect dur și brusc, ceea ce i-a provocat o rană care trebuia suturat, trei zgârieturi (dërrmishje ), un edem și o echimoză, leziunile de mai sus au dus la incapacitatea reclamantului de a lucra timp de nouă zile. În aceeași dată, reclamantul, în baza examinării medicale, a depus o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție RRF la biroul procurorului Pogradec pentru că a comis acțiuni arbitrare în încălcarea art. 250 din Codul Penal. După ce nu a primit niciun răspuns din partea procurorului Pogradec cu privire la progresul anchetei, la 27 decembrie 2012, reclamantul a solicitat asistența Centrului Albanez pentru Reabilitarea Trauma și Tortura („Centrul”). În aceeași dată, Centrul a solicitat fără succes biroul procurorului să le furnizeze informații despre cazul reclamantului. La 11 mai 2013, Centrul și-a repetat cererea la biroul procurorului Pogradec. De asemenea, s-a plâns la biroul Procurorului General că nu au fost furnizate reclamantului informații cu privire la progresul anchetei la opt luni după incident. La 7 iunie 2013, biroul procurorului Pogradec a informat reclamantul că la 13 mai 2013 a rămas ancheta. Potrivit deciziei, procurorul a interogat martorii ochilor, a identificat ofițeri de poliție RRF și le-a interogat, a examinat registrele secției de poliție, a obținut și a examinat imaginile camerelor video din circuit închis din două bănci din apropiere și a efectuat un alt raport legist. În ciuda acțiunilor de investigație de mai sus, nu s-a putut determina obiectul care a cauzat leziunile reclamantului. Procurorul a concluzionat că reclamantul a fost implicat în schimbul verbal între N.P. și A.S., care s-a agravat în violență ca urmare a căror lovituri a reclamantului și A.S. au schimbat între ei. Prin urmare, nu s-a putut stabili că ofițerii de poliție au acționat în încălcarea articolului 250 din CC. Cu toate acestea, decizia a afirmat și următoarele: „În ceea ce privește plângerea privind utilizarea violenței fizice de către ofițerii de poliție RRF în timpul escortării Petrit Pihoni la secția de poliție, se suspectează că infracțiunile penale ale abuzului de datorie în temeiul articolului 248 din Codul penal au fost efectuate. Rănile, care ar fi putut fi cauzate în timpul escortei de către ofițerii de poliție RRF, au fost infligate pe Petri Pihoni în încălcarea legii (...). În timpul anchetei Petri Pihoni a fost interogat de mai multe ori cu privire la faptul că el a putut identifica ofițerul de poliție RRF care l-a lovit. El a declarat că nu a putut identifica persoana, deoarece lovitura a venit din spate și el nu a putut vedea care ofițer l-a administrat. Nici nu a fost posibil, pe baza altor dovezi obținute în cursul anchetei, să clarifice acest moment. Având în vedere faptul că responsabilitatea penală este individuală și nu colectivă, consider că ancheta privind această plângere ar trebui păstrată.” art. 250 din CC interzice acțiuni arbitrare comise de o persoană cu competențe publice în exercitarea datoriei sale și pedepsește aceste acțiuni cu o amendă sau un termen de închisoare de șapte ani. Codul de procedură penală art. 105 din CCP prevede dreptul oricărei părți interesate de a solicita copii și extrageri ale actelor de anchetă penală sau a actelor separate, la cheltuielile părții respective. art. 326 din CCP, care prevede dreptul procurorului de a rămâne în anchetă penală, citește după cum urmează: „1. Când autorul infracțiunii este necunoscut (...), procurorul poate decide să rămână ancheta penală. 2. Se decide șederea anchetei penale după ce toate posibilele acțiuni au fost desfășurate. 3. Ancheta penală rămasă poate reîncepe printr-o decizie a procurorului.” Prin decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2013, Curtea Constituțională a declarat că nu există niciun remediu în temeiul dreptului intern împotriva deciziei procurorului care să rămână în anchetă penală. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 3 cu privire la leziunile pe care le-a suferit ca urmare a intervenției de poliție și că ancheta privind identificarea și pedeapsa infractorilor nu a fost eficace. Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDH 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3, conform articolului 13 din Convenție? Guvernul este solicitat să furnizeze o copie completă a dosarului de anchetă penală.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă