E.L. v. SWEDEN

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 21304/13 E.L. împotriva Suediei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 7 octombrie 2014 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 25 martie 2013, Având în vedere observațiile prezentate de părți, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl E.L., este un național azerian, care s-a născut în 1974 și trăiește în Göteborg. Guvernul suedez (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna K. Fabian, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 aprilie 2012, Serviciul Suedeză de Penitenciară și Probație, Penitenciarul Saltvik (Kriminalvården, Anstalten Saltvik – în continuare „Pitră”) a respins cererea reclamantului de a vizita drepturile pentru E.W. Prizona a respins, de asemenea, cererea reclamantului de a avea dreptul de a avea conversații telefonice cu ea, printre altele , din cauza faptului că aceaceasta ar putea pune în pericol securitatea, ar împiedica reintegrarea reclamantului în societate sau ar afecta E.W. E.W. și reclamantul au solicitat o reexaminare a chestiunii, declarând că au fost un cuplu și s-au cunoscut de cinci ani. În plus, în timp ce reclamantul a fost în detenție prealabilă, au fost autorizați să se vadă și să se sune de aproximativ 60 de ori, fără nici o problemă. La 16 mai 2012 Serviciul de închisoare și probare suedeză, regiunea nordică ( Kriminalvården, regiune Nord – în continuare „Serviciul” a hotărât să nu schimbe decizia penitenciară. Serviciul a constatat că vizitele E.W. sau conversațiile telefonice dintre ea și reclamant ar putea pune în pericol securitatea, ar împiedica reintegrarea reclamantului în societate sau ar face rău reclamantului sau altcuiva. În opinia sa, aceste riscuri nu ar putea fi eliminate prin vizite controlate sau conversații telefonice monitorizate. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții administrative de județ ( förvaltningsrätten ) din Härnösand, menținând afirmațiile sale și adăugând că el și E.W. au intenționat să se căsătorească cât mai curând posibil și că vizitele ei vor facilita reintegrarea sa în societate. În plus, în timpul închisoarei, el s-a comportat într-un mod exemplar. La 18 octombrie 2012, Curtea Administrativă a Județeanului a susținut integral hotărârea Serviciului. Prin apel suplimentar, atât Curtea Administrativă de Apel ( kammarrätten ) la Sundsvall, cât și Curtea Administrativă Supremă ( Högsta förvaltningsdomstolen ) au refuzat să facă apelul, iar acesta din urmă la 16 ianuarie 2013 a fost eliberat condițional din închisoare. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că deciziile autorităților suedeze de a-l priva de posibilitatea de a avea vizite sau conversații telefonice cu partenerul său au fost complet disproporționate și în încălcarea articolului 8 din Convenție. La 9 iulie 2014, reclamantul a informat Curtea că, după o atenție atentă, el dorește să retragă cererea deoarece, având în vedere observațiile guvernului și jurisprudența recentă a Curții (a se vedea, în special, Eriksson c. Suedia , nr. 60437/08, §§ 39-53, 12 aprilie 2012; Ruminski c. Suedia (dec.), nr. 10404/10, 21 mai 2013; și Marinkovic c. Suedia) (dec.), nr. 43570/10, 10 decembrie 2013), el a considerat probabil că cererea sa va fi declarată inadmisibilă deoarece nu a depus o cerere de compensare pentru presupusa încălcare a Convenției cu Cancelarul Justiției sau cu instanțele obișnuite. Curtea remarcă că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cazul, menționând în continuare că, dacă cererea de compensare a reclamantului pentru presupusa încălcare a Convenției ar fi respinsă de către Cancelarul Justiției sau de către instanțele obișnuite, ar putea depune Curții o nouă cerere. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 § (a) și (b) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista de cazuri. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 21304/13

E.L.

against Sweden

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 7

October 2014 as a Committee composed of:

Boštjan M. Zupančič,

President,

Helena Jäderblom,

Aleš Pejchal,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 25 March 2013,

Having regard to the observations submitted by the parties,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr E.L., is an Azerbaijani national, who was born in 1974 and lives in Gothenburg.

The Swedish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms K. Fabian, of the Ministry for Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 23 April 2012 the Swedish Prison and Probation Service, Saltvik Prison (

Kriminalvården, Anstalten Saltvik

– hereafter “the Prison”) rejected the applicant’s request for visiting rights for E.W. The Prison also rejected the applicant’s request for the right to have telephone conversations with her,

inter alia

, on the grounds that it could jeopardise security, obstruct the applicant’s reintegration into society or harm E.W.

E.W. and the applicant requested a re-examination of the matter, stating that they were a couple and had known each other for five years. Moreover, while the applicant had been in pre-trial detention, they had been permitted to see and to call each other approximately 60 times, without any problems.

On 16 May 2012 the Swedish Prison and Probation Service, Northern Region (

Kriminalvården, Region Nord

– hereafter “the Service”) decided not to change the Prison’s decision. The Service found that visits by E.W. or telephone conversations between her and the applicant could jeopardise security, obstruct the applicant’s reintegration into society or harm the applicant or somebody else. In its view, these risks could not be eliminated by controlled visits or monitored telephone conversations.

The applicant appealed against the decision to the County Administrative Court (

förvaltningsrätten

) in Härnösand, maintaining his claims and adding that he and E.W. intended to marry as soon as possible and that her visits would facilitate his reintegration into society. Moreover, during his time in prison, he had behaved in an exemplary manner.

On 18 October 2012 the County Administrative Court upheld the Service’s decision in full.

Upon further appeal, both the Administrative Court of Appeal (

kammarrätten

) in Sundsvall and the Supreme Administrative Court (

Högsta förvaltningsdomstolen

) refused leave to appeal, the latter on 16

January 2013.

The applicant has been conditionally released from prison.

COMPLAINT

The applicant complained that the Swedish authorities’ decisions to deprive him of the possibility to have visits by, or telephone conversations with, his partner were completely disproportionate and in breach of Article

8 of the Convention.

THE LAW

On 9 July 2014 the applicant informed the Court that, after careful consideration, he wished to withdraw the application since, in view of the Government’s observations and the Court’s recent case-law (see, in particular,

Eriksson v. Sweden

, no. 60437/08, §§ 39-53, 12 April 2012;

Ruminski v. Sweden

(dec.), no. 10404/10, 21 May 2013; and

Marinkovic v.

Sweden

(dec.), no. 43570/10, 10 December 2013), he found it likely that his application would be declared inadmissible since he had not lodged a claim for compensation for the alleged violation of the Convention with the Chancellor of Justice or the ordinary courts.

The Court notes that the applicant does not intend to pursue his case. It further observes that, if the applicant’s claim for compensation for the alleged violation of the Convention was to be rejected by the Chancellor of Justice or the ordinary courts, he would be able to lodge a new application with the Court. In these circumstances, and having regard to Article 37 §

1

(a) and (b) of the Convention, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Stephen Phillips

Boštjan M. Zupančič

Deputy Registrar

President