Comunicat la 7 octombrie 2014 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 6193/12 Societatea EDELWEISS Government și Christian PIRE împotriva Franței introduse la 13 ianuarie 2012 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții sunt Societatea Edelweiss Management, o societate anonimă al cărei sediu social se află la Paris, și domnul C. Pire, resortisant belgian, născut în 1961 și rezident la Paris. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către M. Spinosi, avocat la Paris. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Prima reclamantă este societatea Edelweiss, societate de administrare a portofoliului creată în 2004. Al doilea reclamant este președintele Comitetului executiv al acestei societăți. Până la sfârșitul lunii martie 2007, sub conducerea societății reclamante, cu o sumă de 248,5 milioane EUR (EUR) prin intermediul a nouă fonduri comune de investiții și 21,5 milioane EUR printr-o sută de mandate. Societatea reclamantă dispune de o aprobare din partea Autorității pentru valori mobiliare și piețe (AMF) pentru administrarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (a se vedea dreptul intern relevant de mai jos). Fondul comun de investiții administrat de societatea reclamantă, Secretarul General al L.A.F. a decis să efectueze un control al respectării de către aceasta a obligațiilor sale profesionale. Raportul de control a fost prezentat în septembrie 2007. La 22 februarie 2008, în urma unei decizii de inițiere a unei proceduri de sancțiune împotriva reclamanților, președintele AMF își exprimă obiecțiile pe baza a patru încălcări ale următoarelor obligații: : promovarea interesului reclamanților, oferirea de prestații adaptate situației reclamantului, obligația de a informa și de a avertiza cu privire la riscurile implicate, valorificarea precisă și independentă a elementelor de activ și a celor din afara bilanțului. Ulterior, după ce a constatat că societatea nu mai îndeplinește condițiile pentru menținerea aprobării sale pentru administrarea OPCVM-ului, colegiul AMF a decis, la 1 aprilie 2008, să îi retragă, începând cu 16 mai 2008, autorizația de care dispunea. Printr-o decizie din 26 februarie 2009, Comisia pentru sancțiuni în cazul mai multor state membre a considerat că cele patru încălcări reproșate au fost caracterizate și că au fost deosebit de grave și a impus societății reclamante o sancțiune pecuniară în valoare de 300 000 EUR și celui de-al doilea reclamant, o condamnare și o sancțiune pecuniară în valoare de 30 de milioane EUR. 000 EUR. De asemenea, Comisia a decis, în conformitate cu articolul L 621-15 V din Codul monetar și financiar (denumit în continuare "CMF" - a se vedea dreptul intern de mai jos), să publice decizia în buletinul de anunțuri legale obligatorii, precum și pe site-ul internet și în revista AMF, din următoarele motive: (.) legiuitorul a ascultat, pe de o parte, să pună în evidență cerințele de interes general referitoare la loialitatea pieței, la transparența operațiunilor și la protecția deponenților care stau la baza puterii de sancțiune a Comisiei și să ia în considerare interesul care se acordă, pentru securitatea juridică a tuturor operatorilor, astfel încât aceștia, având acces la deciziile pronunțate, să poată înțelege mai bine conținutul normelor pe care trebuie să le respecte, pe de altă parte, pentru a evita ca o astfel de măsură să ducă la punerea în discuție a consecințelor prea dăunătoare. Cu privire la faptul că nu există circumstanțe în speță care să demonstreze că publicarea deciziei ar genera, în lumina acestor cerințe, consecințe disproporționate asupra situației [reclamanților] La sfârșitul deciziei s-a precizat, de asemenea, că aceaceasta ar putea face obiectul unei acțiuni în temeiul articolelor R. 621-44 din CMF, și anume o acțiune în instanță deplină în fața Consiliului de Stat. La 7 mai 2009, decizia de sancționare a fost publicată pe site-ul internet al AMF. La 14 mai 2009, reclamanții au înaintat Consiliului de Stat o cerere în cauză și o acțiune pe fond împotriva deciziei Comisiei privind sancțiunile. Ei au solicitat suspendarea deciziei atacate și retragerea acesteia de pe site-ul internet al I Ei au susținut că publicarea era de natură să aducă o încălcare gravă și iremediabilă imaginii și reputației lor profesionale. În iulie 2009, judecătorul Consiliului de Stat a considerat că nu există nici o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei. Cu toate acestea, acesta a suspendat-o pe motiv că, având în vedere rezultatele negative ale societății în urma retragerii unei părți de autorizare, sancțiunea pecuniară de 300 000 EUR pus în sarcina sa ar risca să-și afecteze capitalul propriu în condiții care pun sub semnul întrebării respectarea raportului prudențial prevăzut la art. 312-3 din Regulamentul general al precum și ar putea conduce la retragerea aprobării societății. El concluzionează că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea sancțiunii în măsura în care aceasta a depășit 50 În ceea ce privește restul, el a considerat că publicațiile ordonate prin decizia contestată nu creează o situație de urgență, ținând cont de faptul că retragerea unei autorizații parțiale a avut loc la 1 aprilie 2008, făcută publică și necontestată de societate (...), comportamentul societății și al conducătorilor acesteia fiind deja cunoscut de investitori (...) Reclamanții au solicitat Consiliului de Stat să anuleze decizia Comisiei privind sancțiunile și au susținut, printre altele, că publicarea sancțiunii aduce atingere prezumției de nevinovăție și au denunțat rapiditatea cu care a fost pusă în aplicare, spre deosebire de alte decizii de sancțiune pronunțate de autoritatea de reglementare. Prin hotărârea din 13 iulie 2011, Consiliul de Stat a infirmat decizia privind neîndeplinirea obligațiilor care decurge din faptul că investițiile efectuate în numele reclamanților nu erau adaptate la situația lor și a readus sancțiunea pecuniară a societății reclamante la 80 000 EUR și a reclamantului la 25 000 EUR. Cu privire la încălcarea articolului 6 alineatul (2) din convenție, Consiliul de Stat a indicat următoarele: (...) în cazul în care se declară că sancțiunea suplimentară pentru publicarea deciziei trebuie privită ca fiind recunoscută în mod legal de încălcarea care stă la baza deciziei de sancțiune și că, în cazul în care sancțiunea ar fi ulterior considerată ilegală, persoanele sancționate ar putea obține, în plus față de anularea acesteia, despăgubirea prejudiciilor care rezultă din publicarea sa anterior deciziei de anulare În al doilea rând, singura împrejurare care a stat la baza faptului că Comisia de sancțiuni ar fi publicat mai rapid decât alte decizii de sancționare în litigiu nu afectează legalitatea sancțiunii de publicare Având în vedere, în cele din urmă, că nu rezultă din faptul că publicarea deciziei de sancționare în litigiu a cauzat un prejudiciu disproporționat reclamanților; întrucât prezenta decizie, care reformează sancțiunile pecuniare impuse, implică totuși faptul că AMF face referire la acest lucru pe site-ul său internet. Dreptul și practica internă relevantă OPCVM-urile OPCVM-urile sunt portofolii de valori mobiliare gestionate de comercianți (societăți de administrare) și deținute în mod colectiv sub formă de acțiuni sau unități de către investitori individuali sau instituționali. Din punct de vedere juridic, se disting două tipuri de OPCVM-uri, SICAV (Societăți de investiții cu capital variabil) și FCP (fonduri comune de investiții). FCP este o coproprietate de valori mobiliare care emite acțiuni; administrarea sa este asigurată de o societate de gestionare care acționează în numele deținătorilor și în interesul exclusiv al acestora. - Decizia Comisiei privind sancțiunile este făcută publică în publicațiile, ziarele sau mijloacele pe care le desemnează, într-un format proporțional cu infracțiunea comisă și cu sancțiunea aplicată. Cu toate acestea, în cazul în care publicarea riscă să perturbe grav piețele financiare sau să cauzeze un prejudiciu disproporționat părților în cauză, decizia Comisiei poate prevedea că nu va fi publicată Jurisprudență Consiliul de Stat se pronunță asupra aplicabilității art. 6 alin. (1) și (3) din Convenția la procedura în fața Comisiei pentru sancțiuni în domeniul pescuitului (CE, 24 octombrie 2006, Parient) (...) Având în vedere că, atunci când sunt sesizate cu privire la acțiuni care pot da naștere sancțiunilor prevăzute de Codul monetar și financiar, Consiliul de disciplină al gestiunii financiare și Comisia pentru sancțiuni din partea Autorității piețelor financiare trebuie să fie privite ca având în vedere faptul că deciziile care pot fi luate succesiv de consiliul de disciplină al gestiunii financiare și apoi de Comisie privind sancțiunile din partea Autorității piețelor financiare sunt supuse controlului deplin de jurisdicție al Consiliului de Stat, condiția ca procedura urmată în fața lor să nu fie în toate privințele în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (3) nu este de natură să determine, în toate cazurile, necunoașterea dreptului la un proces echitabil; cu toate acestea - și chiar și în timp ce Consiliul de disciplină al gestiunii financiare și Comisia pentru sancțiuni din partea autorității piețelor financiare nu sunt jurisdicții în raport cu dreptul intern al piețelor financiare; -, aplicarea principiului dreptului la apărare, amintit de art. 6 alineatul (1) din Convenția europeană și precizat de art. 6 alineatul (3) litera (b) punctul (c) și (e). (...) este necesară pentru a garanta, încă de la început, caracterul său echitabil prin respectarea comportamentului contradictoriu al dezbaterilor; întrucât, prin urmare, necunoașterea acestei cerințe poate, având în vedere natura, compoziția și atribuțiile organismelor în cauză, să fie invocată în mod util în sprijinul unei acțiuni formulate, în fața Consiliului de Stat, împotriva uneia dintre deciziile lor; Õ în schimb, dreptul la asistență gratuită al unui avocat face obiectul unor modalități speciale de exercitare a unor proceduri judiciare; întrucât, în consecință, necunoașterea sa nu poate fi invocată în mod util de către instanțe împotriva unei decizii a acestor organisme. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (2) din convenție, reclamanții susțin că publicarea nominalizată a deciziei Comisiei pentru sancțiuni, înainte ca Consiliul de Stat să ia o decizie cu privire la acțiunea lor, încalcă prezumția de nevinovăție. A fost respectată, în speță, prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alineatul (2) din convenție, pe care se presupune că o aplică, având în vedere publicarea deciziei Comisiei pentru sancțiuni în materie de sancțiuni în materie penală înainte ca Consiliul de Stat să ia o decizie cu privire la recursul formulat împotriva acesteia?
Communiquée le 7 octobre 2014
Requête n
o
6193/12
Société EDELWEISS GESTION et Christian PIRE contre la France
introduite le 13 janvier 2012
Les requérants sont la Société Edelweiss Gestion, une société anonyme dont le siège social se trouve à Paris, et M. C. Pire, ressortissant belge, né en
1961 et résidant à Paris. Ils sont représentés devant la Cour par M
e
P.
Spinosi, avocat à Paris.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
La première requérante est la société Edelweiss, société de gestion de portefeuille créée en 2004. Le second requérant est le président du directoire de cette société.
À la fin du mois de mars 2007, l’encours sous gestion de la société requérante s’élevait à 248,5 millions d’euros (EUR) à travers neuf fonds communs de placement et 21,5 millions d’EUR à travers une centaine de mandats. La société requérante disposait d’un agrément de l’Autorité des marchés financiers (AMF) pour la gestion d’organismes de placement collectif en valeurs mobilières (OPCVM – voir droit interne pertinent ci
‑
dessous).
À la suite d’un courrier adressé par le commissaire aux comptes de trois
fonds communs de placement gérés par la société requérante, le secrétaire général de l’AMF décida de faire procéder à un contrôle du respect par celle-ci de ses obligations professionnelles. Le rapport de contrôle fut remis en septembre 2007.
Le 22 février 2008, à la suite d’une décision d’ouverture d’une procédure de sanction à l’encontre des requérants, le président de l’AMF leur notifia les griefs, reposant sur quatre manquements aux obligations suivantes
: promouvoir l’intérêt des mandants, proposer des prestations adaptées à la situation du mandant, devoir d’information et mise en garde contre les risques encourus, valoriser de manière précise et indépendante les éléments d’actif et de hors bilan.
Par la suite, ayant constaté que la société ne remplissait plus les conditions auxquelles est subordonné le maintien de son agrément pour la gestion d’OPCVM, le collège de l’AMF décida, le 1
er
avril 2008, de lui retirer, à compter du 16 mai 2008, l’agrément dont elle disposait.
Par une décision du 26 février 2009, la Commission des sanctions de l’AMF considéra que les quatre manquements reprochés étaient caractérisés et qu’ils revêtaient une particulière gravité. Elle infligea à la société requérante une sanction pécuniaire de 300
000 EUR et au second requérant, un blâme et une sanction pécuniaire de 30
000 EUR. Elle décida également, conformément à l’article L 621-15 V du Code monétaire et financier (ci
‑
après «
CMF
», voir droit interne ci-dessous), de publier la décision au bulletin des annonces légales obligatoires ainsi que sur le site internet et dans la revue de l’AMF, pour les raisons suivantes:
«
(..) le législateur a entendu, d’une part, mettre en lumière les exigences d’intérêt général relatives à la loyauté du marché, à la transparence des opérations et à la protection des épargnants qui fondent le pouvoir de sanction de la Commission, et prendre en compte l’intérêt qui s’attache, pour la sécurité juridique de l’ensemble des opérateurs, à ce que ceux-ci puissent, en ayant accès aux décisions rendues, mieux appréhender le contenu des règles qu’ils doivent observer, d’autre part, éviter qu’une telle mesure n’entraîne pour les mis en cause des conséquences par trop dommageables
;
Considérant qu’aucune circonstance de l’espèce n’est de nature à démontrer que la publication de la décision entraînerait, compte tenu de ces exigences, des conséquences disproportionnées sur la situation [des requérants]
».
Il fut également précisé, à la fin de la décision, que celle-ci pouvait faire l’objet d’un recours dans les conditions prévues aux articles R. 621-44 à R. 621-46 du CMF, en l’occurrence un recours de pleine juridiction devant le Conseil d’État.
Le 7 mai 2009, la décision de sanction fut publiée sur le site internet de l’AMF.
Le 14 mai 2009, les requérants déposèrent auprès du Conseil d’État une requête en référé et un recours au fond à l’encontre de la décision de la Commission des sanctions. Ils demandèrent la suspension de la décision attaquée et le retrait de celle-ci du site internet de l’AMF. Ils firent valoir que la publication était de nature à porter une atteinte grave et irrémédiable à leur image et à leur réputation professionnelle.
Par une ordonnance du 1
er
juillet 2009, le juge des référés du Conseil d’État considéra qu’il n’y avait pas de doute sérieux sur la légalité de la décision. Toutefois, il la suspendit au motif qu’eu égard aux résultats négatifs de la société à la suite du retrait d’agrément partiel, la sanction pécuniaire de 300
000 EUR mise à sa charge risquait d’affecter ses fonds propres dans des conditions mettant en cause le respect du ratio prudentiel exigé par l’article
312-3 du règlement général de l’AMF et pouvait conduire au retrait d’agrément de la société. Il en conclut qu’il existait un doute sérieux sur la légalité de la sanction en ce qu’elle excédait 50
000 EUR. Pour le reste, il considéra que les publications ordonnées par la décision contestée ne créaient pas une situation d’urgence, eu égard «
au retrait d’agrément partiel intervenu le 1
er
avril 2008, rendu public et non contesté par la société (...), le comportement de la société et de ses dirigeants étant déjà connu des investisseurs (...)
».
Les requérants demandèrent au Conseil d’État l’annulation de la décision de la Commission des sanctions. Ils firent notamment valoir que la publication de la sanction portait atteinte à la présomption d’innocence et dénoncèrent la rapidité avec laquelle elle avait été mise en œuvre, contrairement à d’autres décisions de sanction prononcées par l’autorité de régulation.
Par un arrêt du 13 juillet 2011, le Conseil d’État infirma la décision sur le manquement tiré de ce que les investissements opérés au nom des mandants n’étaient pas adaptés à leur situation et ramena la sanction pécuniaire de la société requérante à 80
000 EUR et celle du requérant à 25
000 EUR. Sur la violation alléguée de l’article 6 § 2 de la Convention, le Conseil d’État indiqua ce qui suit
:
«
(...) Lorsqu’elle prononce que la sanction complémentaire de publication de la décision, l’AMF doit être regardée comme ayant légalement admis les manquements qui fondent la décision de sanction et que, dans l’hypothèse où la sanction serait ultérieurement jugée illégale, les personnes sanctionnées pourraient obtenir, outre son annulation, l’indemnisation du préjudice né de sa publication antérieurement à la décision d’annulation
;
Considérant d’autre part que la seule circonstance alléguée que la Commission des sanctions aurait procédé à la publication de la décision de sanction litigieuse plus rapidement qu’à celle d’autres décisions de sanction est sans incidence sur la légalité de la sanction de publication
;
Considérant enfin, qu’il ne résulte pas de l’instruction que la publication de la décision de sanction litigieuse ait causé aux requérants un préjudice disproportionné
; que la présente décision, qui réforme les sanctions pécuniaires infligées implique toutefois que l’AMF en fasse mention sur son site internet ».
B.
Le droit et la pratique interne pertinent
Les OPCVM
Les OPCVM sont des portefeuilles de valeurs mobilières gérés par des professionnels (sociétés de gestion) et détenus collectivement sous forme d’actions ou de parts par des investisseurs particuliers ou institutionnels. D’un point de vue juridique, on distingue deux types d’OPCVM, les SICAV (Sociétés d’investissement à capital variable) et les FCP (Fonds communs de placement). Le FCP est une copropriété de valeurs mobilières qui émet des parts. Sa gestion est assurée par une société de gestion qui agit au nom des porteurs et dans leur intérêt exclusif. L’AMF agrée les sociétés de gestion et les surveille. Ces sociétés doivent respecter des règles de gestion et d’investissement.
Le Code monétaire et financier
L’article L 621-15 du CMF est ainsi libellé
:
«
(...) V. - La décision de la Commission des sanctions est rendue publique dans les publications, journaux ou supports qu’elle désigne, dans un format proportionné à la faute commise et à la sanction infligée. Les frais sont supportés par les personnes sanctionnées. Toutefois, lorsque la publication risque de perturber gravement les marchés financiers ou de causer un préjudice disproportionné aux parties en cause, la décision de la Commission peut prévoir qu’elle ne sera pas publiée
».
Jurisprudence
Le Conseil d’État s’est prononcé sur l’applicabilité des articles 6 §§ 1 et 3 de la Convention à la procédure devant la Commission des sanctions de l’AMF (CE, 24 octobre 2006, Parent)
:
«
(...) Considérant que, quand ils sont saisis d’agissements pouvant donner lieu aux sanctions prévues par le Code monétaire et financier, le conseil de discipline de la gestion financière et la Commission des sanctions de l’Autorité des marchés financiers doivent être regardés comme décidant du bien-fondé d’accusations en matière pénale au sens des stipulations précitées de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales ; que compte tenu du fait que les décisions susceptibles d’être prises successivement par le conseil de discipline de la gestion financière puis par la Commission des sanctions de l’Autorité des marchés financiers sont soumises au contrôle de pleine juridiction du Conseil d’État, la circonstance que la procédure suivie devant eux ne serait pas en tous points conforme aux prescriptions de l’article 6, § 3, n’est pas de nature à entraîner dans tous les cas une méconnaissance du droit à un procès équitable ; que cependant - et alors même que le conseil de discipline de la gestion financière et la Commission des sanctions de l’Autorité des marchés financiers ne sont pas des juridictions au regard du droit interne
-, l’application du principe des droits de la défense, rappelé par l’article 6, § 1, de la Convention européenne et précisé par le a. du § 3 de l’article 6, (..) par le b.(...) le c. (...) le d. (...) et le e. (...) est requise pour garantir, dès l’origine de la procédure, son caractère équitable par le respect de la conduite contradictoire des débats ; que, dès lors, la méconnaissance de cette exigence peut, eu égard à la nature, à la composition et aux attributions des organismes en cause, être utilement invoquée à l’appui d’un recours formé, devant le Conseil d’État, à l’encontre d’une de leurs décisions ; qu’en revanche, le droit à l’assistance gratuite d’un avocat relève des modalités particulières propres à l’exercice de procédures juridictionnelles ; que, par suite, sa méconnaissance ne peut utilement être invoquée par des requérants à l’encontre d’une décision de ces organismes
».
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, les requérants soutiennent que la publication nominative de la décision de la commission des sanctions, avant que le Conseil d’État ne statue sur leur recours, viole la présomption d’innocence.
L’article 6 § 2 de la Convention est-il applicable à la publication litigieuse
?
La présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention, à la supposer applicable, a-t-elle été respectée en l’espèce, compte tenu de la publication de la décision de la commission des sanctions de l’AMF avant que le Conseil d’État ne statue sur le recours formé contre elle
?