- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 octombrie 2014
- Stat pârât
- NLD
- Concluzia
- Inadmisibil
Öztürk împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Fuat Öztürk, este un național turc, născut în 1968 și locuiește în Rotterdam. El este reprezentat în fața Curții de către dna J. Serrarens, un avocat care practică în Maastricht. Guvernul Țărilor de Jos (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, și agentul adjunct, dna L. Egmond, ambele ale Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul Republicii Turciei a fost informat cu privire la dreptul lor de a participa la proceduri (art. 36 § 1 din Convenție), dar nu a exprimat dorința de a face acest lucru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În aprilie 2007, reclamantul, un prizonier condamnat care a fost deținut din 1999, a fost transferat la Instituția Penală „Dordtse Poorten” din Dordrecht.
Prin scrisoarea din 2 aprilie 2007, Agenția Instituțiilor Correcționale a Ministerului Justiției (Dienst Justitiële Inrichtingen van het Ministerie van Justitie) a informat Guvernatorul „Dordtse Poorten” despre un proiect de preluare a datelor biometrice a deținuților (fotografice și amprente), menționată în numele „Biometrice”, care a fost motivat de concluzia că un număr de deținuți dintr-o altă instituție au presupus o identitate falsă. Proiectul, numit „exercițiu de captură” (inhaalslag), a fost destinat să constituie faza inițială a unei reformulări complete a sistemului de identificare a prizonierilor. În cadrul acestui proiect, guvernatorul „Dordtse Poorten” a fost invitat să ia datele biometrice ale anumitor prizonieri din instituția sa.
Ca unul dintre prizonierii aleși, reclamantul a fost informat prin scrisoare cu privire la intenția Guvernatorului de a face amprente și fotografia digitală. Scrisoarea nu a furnizat informații privind depozitarea sau utilizarea datelor luate. Reclamantul afirmă că membrii instituției penale, la cerere, i-au spus că datele vor fi stocate pentru „decade” într-o bază națională de date care va fi accesibilă poliției și autorităților judiciare. La 23 aprilie 2007, reclamantul a fost invitat să prezinte la luarea amprentelor și a unei fotografii digitale. El a refuzat să facă acest lucru, în primul rând, pentru că a dat deja aceste date atunci când a fost admis la instituția penală și, în al doilea rând, pentru că s-a opus faptul că datele sale vor fi stocate într-o bază de date națională pentru o lungime necunoscută de timp și că acestea vor fi accesibile poliției și autorităților judiciare.
Datorită refuzului reclamantului de a coopera, directorul unității instituției penale impuse reclamantului în celula sa de trei zile de izolare, care include îndepărtarea televiziunii sale, începând cu 24 aprilie 2007. Mai târziu în acea zi, reclamantul a depus o plângere împotriva acestei pedeapse Comisiei de plângeri (beklagcommissie) a Consiliului de Supraveghere al Instituției penale (Commissie van Toezicht), declarând că a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 28 alineatul (2) din Legea penitenciară (Penitenciar Benceselenwet) atunci când a prezentat la luarea amprentelor și fotografiea digitală în timpul admiterii sale la instituția penală. El a susținut, de asemenea, că nu a fost obligat să-și prezinte din nou datele deoarece acestea nu vor fi utilizate intern, în cadrul instituției penale, ci pentru o bază de date națională pentru care nu există nicio bază juridică în Legea Penitenciarelor sau orice alt act.
La 25 iulie 2007, directorul Unității a sancționat reclamantul pentru a doua oară și membrii personalului instituției au amenințat să raporteze reclamantul la Procuratura pentru refuzul de a respecta un ordin oficial dacă a continuat să refuze să furnizeze amprentele și fotografia digitală. În urma acestei amenințări, reclamantul a cooperat și a prezentat datele sale. La 24 iunie 2008, Comisia de plângeri a Consiliului de Supraveghere al instituției penale a respins plângerea reclamantului. Acesta a susținut că sancțiunile nu au fost irezonabile deoarece guvernatorul a fost obligat să respecte instrucțiunile Agenției Instituțiilor Correcționale; pentru că refuzul unui prizonier să respecte un ordin al guvernatorului este o infracțiune disciplinară; și pentru că reclamantul a refuzat să-și prezinte datele atunci când a ordonat guvernatorul să facă acest lucru.
11. În apelul său la comitetul de apel (beroepscommissie) al Consiliului pentru aplicarea justiției penale și a protecției juvenilor (Raad voor Strafrechtstoepassing en Jeugdbescherming) reclamantul a reiterat în mare măsură argumentele sale. De asemenea, el a susținut că existența unei determinații a identitatii suspectelor, a persoanelor condamnate și a martorilor (Wetvoorstel Wet identiteitsvaststeling verdachten, veroordeelden en getuigen), care a oferit o bază juridică pentru luarea și prelucrarea datelor biometrice deținute într-o bază de date națională, a dovedit că art. 28 alineatul (2) din Legea privind închisoarea nu a conferit încă o astfel de putere. 12. La 3 decembrie 2008, Comisia de Apel a remarcat că în practică identitatea deținuților a fost verificată la momentul admiterii la instituție.
De asemenea, a remarcat că, la intrarea în instituție, reclamantul a respectat această obligație de a prezenta datele de identificare prevăzute în art. 28 alin. (2) din Legea privind închisoarea. Acesta a susținut că, chiar dacă colectarea datelor în sine nu a fost ilegală, guvernatorul ar trebui să explice reclamantului motivul pentru care datele sale trebuie luate o a doua dată și să-i furnizeze, după aceea, o altă oportunitate de a-și prezenta datele. Comitetul de apel a acordat compensații financiare reclamantului cu o valoare de 22,50 euro (EUR).
13. Reclamantul a fost lansat la 7 septembrie 2009. 14. În următoarele observații prezentate în răspunsul la observațiile reclamantului, Guvernul a prezentat o declarație scrisă pe hârtie cu șeful de scrisoare al Serviciului de informare judiciară (Justitice Informatidienst) și din 22 martie 2013. Wiltvank, director general al Serviciului de Informații Judiciare, face următoarea declarație: Este descrisă în dosarul oficial (proces-verbaal) de distrugere din 12 decembrie 2012 (anexată) că informațiile personale utilizate în timpul așa-numitului „exercițiu de captură” au fost distruse; suplimentarea acestui dosar oficial, subsemnat declară, de asemenea, că: în timpul perioadei de prelucrare a datelor au fost stocate într-un seif; datele nu au fost utilizate pentru nici un alt scop decât pentru verificarea, o singură dată; datele au fost comparate, în timpul acestui singur control, împotriva datelor HAVANK [HAVANK, acronim pentru Het Automatisch Vinger Afdrukkensysteem Nederlandse Kollektie, The Automatic Printmark System Țările de Jos; în măsura în care Serviciul de Informație Judicială nu au putut observa, aceste date nu au fost introduse în baza HAVANK…
Declar acest lucru ca fiind o declarație a adevărului, făcută la 26 martie 2012 [sic]. J.J. Wiltvank Director General al Serviciului de Informații Judiciare” Acest document nu poartă semnătură de manuscris. 15. De asemenea, anexată la observațiile suplimentare ale Guvernului au fost un dosar oficial care atestă distrugerea „datele personale ale exercițiului de captare”, înregistrând distrugerea informațiilor stocate pe CD-uri și pe hard disk-uri externe de către funcționarii Ministerului Justiției și a amprentelor originale de către o companie de prelucrare a deșeurilor, Milieu Service Nederland. Înregistrarea oficială conține următoarele: „Instrucția la 21 noiembrie 2012 Directorul Serviciului de Informații Judiciare a instruit subsemnat să asigure distrugerea oricărei date cu caracter personal din exercițiul de captare care ar putea fi stocate în mod injustificabil (de mogelijk nog ten onrechte in waring zijnde persoonsgegevens)…
În timpul analizei a fost efectuată o căutare pentru alte mass-media care ar putea exista în afara Serviciului de Informare Judiciară. Din informațiile obținute de la deținătorul atunci al kit-urilor mobile se pare că nu există furnizori de date lăsate acolo, toate informațiile au fost eliminate de la kit-urile mobile la transferul către Serviciul de Informații Judiciare, care au fost demolate cu mult timp în urmă de furnizorul HSB… ” Atașat la înregistrarea oficială este un „Certificat de Destrucție și Reciclare” din 10 decembrie 2012, furnizat de Milieu Service Nederland. 16. Actul de închisoare, în vigoare la momentul respectiv, în partea sa relevantă furnizată după cum urmează: „1. Guvernatorul poate obliga prizonierul să poată transporta un document de identitate valabil și să arate acest lucru la cererea unui funcționar public sau a unui membru al personalului.
Prizonierul este obligat să coopereze cu înregistrarea fotografiei sale digitale, cu luarea unei amprente digitale sau cu luarea unei scanări de mână. “Regulile vor fi stabilite de sau în conformitate cu ordinea în consiliu privind crearea dosarelor. Aceste reguli vor da, în orice caz, o definiție a deținuților în legătură cu care trebuie creat un dosar, natura informațiilor conținute în el, dreptul deținutului în cauză de a inspecta sau de a obține o copie a dosarului și limitele acestui drept, precum și durata și modul în care trebuie păstrat dosarul.” „1. Un deținut poate depune o plângere la comitetul de plângeri împotriva unei decizii referitoare la el luate de guvernator sau în numele Guvernatorului.
Nerespectarea sau refuzul de a lua o decizie este egală cu o decizie menționată la subsecțiunea 1. În cazul în care nu a fost luată nicio decizie în termenul legal sau, în absența acestuia, într-un termen rezonabil, acest lucru se consideră un eșec sau refuz de a lua o decizie. Guvernatorul trebuie să se asigure că un deținut care dorește să depună o plângere oferă o oportunitate de a face acest lucru cât mai repede posibil.” 17. Următoarele se iau din istoria de redactare a Legii Prizonilor (Memorandum explicativ (Memorandum Memorie van Toelichting), Camera Inferioară a Parlamentului, nr. 24,263, sesiunea 1994-95, nr. 3): „... Capitolul VI din proiectul de lege prevede interferențe permisibile cu drepturile constituționale de respectare a vieții private și pentru integritatea organismului, îmbrăcămintele și secreția corporală a prizonierului…
Următoarele competențe sunt conferite guvernatorului de a exercita controlul asupra deținuților și de a folosi forța împotriva lor: a. de a impune obligația de a furniza dovezi de identitate; ... Obligația de a furniza identitate Datoria de a furniza dovezi de identitate este copiată din art. 27 din [antiguul] Regulament de închisoare (Gevangenismaatregel) cu adăugarea obligației explicite [prisonerului] de a coopera cu înregistrarea asemănării sale, sau de a lua o amprentă în scopul unui control de identitate.” 18. Regulile penitenciare (Penitentiaire maatregel), astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, în partea lor relevantă prevăzută după cum urmează: „... Celelalte documente referitoare la deținut trebuie să fie colat într-un dosar instituțional [de exemplu, un dosar specific instituției].
Acestea trebuie aranjate prin subiect în ordine cronologică.” „... Dosarul instituțional menționat la art. 37 alineatul (2) trebuie distrus la șase luni de la încheierea șederii deținutului la instituție. Dacă deținutul este din nou limitat la instituție înainte de sfârșitul acestei perioade, perioada limitată de retenție încetează să se aplice.” „1. În cazul în care inspecția deținută de către deținătorul dosarului său este respinsă pe unul dintre motivele prevăzute la art. 43 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal, guvernatorul poate prevedea ca un membru al Comitetului de supraveghere autorizat deținut să inspecteze datele pe care deținutul le-a fost respins să le inspecteze.
Secțiunea 57 și 58 din Act [de exemplu, Legea privind închisoarea] să aplice mutatis mutandis. Datele din dosar pot fi comunicate ministrului nostru și funcționarului public sau personalului desemnat de el în măsura în care este necesar pentru a: a. tratarea cererilor referitoare la deținut; b. tratarea procedurilor referitoare la deținut; c. gestionarea dosarelor; d. tratarea celorlalte decizii referitoare la deținut. Același lucru este valabil și pentru ofițerul de atribuire, guvernatorul și funcționarii sau personalul desemnat de aceștia.” 19. Actul privind determinarea identității suspecților, a persoanelor condamnate și a martorilor (identificarea udă a vaststelling verdachten, veroordeelden en getuigen) a intrat în vigoare la 1 octombrie 2010. Acesta a modificat secțiunea 28 din Legea Prizonilor, astfel încât Guvernatorul să își permită să ia datele biometrice unui prizonier (imprimantele, ADN-ul, asemănarea fotografică).
Legislația delegată este de a guverna prelucrarea acestor date. 20. art. 27b § 4 din Codul de Procedură Penală (Wetboek van Strafvording) prevede acum datele necesare pentru a stabili identitatea unui suspect sau a unui condamnat care urmează să fie depozitat în „baza de date privind procedurile criminale” (strafrechtsketendatabank). 21. Reglementarea detaliată a bazei de date privind procedurile penale este furnizată de determinarea identității suspectelor și a persoanelor condamnate (Decretul Besluit identiteitsvastselling verdachten en veroordeelden), care a intrat, de asemenea, în vigoare la 1 octombrie 2010. Prezentul decret stabilește norme pentru organizarea bazei de date în care sunt păstrate date biometrice ale persoanelor condamnate, stocarea și distrugerea acestor date și accesul la acestea.
1. The applicant, Mr Fuat Öztürk, is a Turkish national, who was born in 1968 and lives in Rotterdam. He is represented before the Court by Ms J. Serrarens, a lawyer practising in Maastricht. The Netherlands Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R.A.A. Böcker, and their Deputy Agent, Ms L. Egmond, both of the Ministry of Foreign Affairs.
The Government of the Republic of Turkey were informed of their right to take part in the proceedings (Article 36 § 1 of the Convention) but did not express the desire to do so.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
In April 2007 the applicant, a convict prisoner who had been in detention since 1999, was transferred to the Penal Institution “Dordtse Poorten” in Dordrecht.
By letter of 2 April 2007 the Correctional Institutions Agency of the Ministry of Justice (Dienst Justitiële Inrichtingen van het Ministerie van Justitie) informed the Governor of “Dordtse Poorten” about a project for the taking of prisoners’ biometric data (photographic likenesses and fingerprints), referred to by the name of “Biometrics”, which was prompted by the finding that a number of prisoners in a different institution had assumed a false identity. The project, referred to as a “catch-up exercise” (inhaalslag), was intended to constitute the initial phase of a complete overhaul of the prisoner identification system. As part of this project, the Governor of “Dordtse Poorten” was asked to take biometric data of certain prisoners in his institution.
As one of the prisoners chosen, the applicant was informed by letter of the intention of the Governor to take his fingerprints and digital photograph. The letter did not provide information on the storage or use of the data taken. The applicant states that the penal institution’s staff members, when asked, told him that the data would be stored for “decades” in a national database that would be accessible to the police and the judicial authorities.
On 23 April 2007 the applicant was asked to submit to the taking of his fingerprints and a digital photograph. He refused to do so, firstly, because he had already given these data when he was admitted to the penal institution and, secondly, because he opposed the fact that his data would be stored in a national database for an unknown length of time and that they would be accessible to the police and the judicial authorities.
Because of the applicant’s refusal to cooperate, the Unit Director of the penal institution imposed on the applicant three days’ solitary confinement in his own cell which included the removal of his television, starting on 24 April 2007. Later that day, the applicant submitted a complaint against this punishment to the Complaints Commission (beklagcommissie) of the penal institution’s Supervisory Board (Commissie van Toezicht), stating that he had complied with his obligations under Section 28 (2) of the Prisons Act (Penitentiaire Beginselenwet) when he had submitted to the taking of his fingerprints and digital photograph during his admittance to the penal institution. He further argued that he was not obliged to submit his data again because they would not be used internally, within the penal institution, but for a national database for which there was no legal basis in the Prisons Act or any other act.
On 25 July 2007 the Unit Director sanctioned the applicant a second time and the institution’s staff members threatened to report the applicant to the Public Prosecution Service for refusal to comply with an official order if he continued to refuse to provide his fingerprints and digital photograph. Following this threat, the applicant cooperated and submitted his data. He was, neither then, nor after his release, given any information on the way his data would be stored or used.
On 24 June 2008 the Complaints Commission of the penal institution’s Supervisory Board rejected the applicant’s complaint. It held that the sanction had not been unreasonable because the Governor had been obliged to comply with the instructions of the Correctional Institutions Agency; because the refusal of a prisoner to comply with an order of the Governor was a disciplinary offence; and because the applicant had refused to submit his data when ordered to do so by the Governor.
In his appeal to the Appeals Board (beroepscommissie) of the Council for the Application of Criminal Justice and Protection of Juveniles (Raad voor Strafrechtstoepassing en Jeugdbescherming) the applicant largely restated his arguments. He further submitted that the existence of a Determination of the Identity of Suspects, Convicted Persons and Witnesses Bill (Wetsvoorstel Wet identiteitsvaststelling verdachten, veroordeelden en getuigen), which provided a legal basis for the taking and processing of prisoners’ biometric data in a national database, proved that section 28 (2) of the Prisons Act did not yet confer any such power.
On 3 December 2008 the Appeals Board noted that in practice the identity of prisoners was checked at the time of admission to the institution. It further noted that on entering the institution the applicant had complied with this obligation to submit identifying data as provided for in section 28 (2) of the Prisons Act. It held that, even though the collection of the data itself had not been unlawful, it had been up to the Governor to explain to the applicant why his data needed to be taken a second time and to provide him afterwards with another opportunity to submit his data. As the Governor had failed to do so, the Appeals Board held that the sanction had been unreasonable. The Appeals Board awarded the applicant financial compensation in an amount of 22.50 euros (EUR).
The applicant was released on 7 September 2009.
In their further observations submitted in response to the applicant’s observations, the Government submitted a written statement on paper bearing the letterhead of the Judicial Information Service (Justitiële Informatiedienst) and dated 22 March 2013. It reads as follows: “Destruction The undersigned, J.J. Wiltvank, General Director of the Judicial Information Service, makes the following declaration: It is described in the official record (proces-verbaal) of destruction dated 12 December 2012 (annexed) that the personal information as used during the so-called ‘catch-up exercise’ has been destroyed; Supplementing this official record, the undersigned also declares that: during the period of processing the data were stored in a safe; the data were not used for any other purpose than for checking, once only; the data were compared, during this once-only check, against the HAVANK data [HAVANK, acronym for Het Automatisch Vinger Afdrukkensysteem Nederlandse Kollektie, The Automatic Fingerprint System Netherlands Collection]; as far as the Judicial Information Service are able to observe, these data have not been entered in the HAVANK database… I declare this to be a statement of the truth, made on 26 March 2012 [sic]. J.J. Wiltvank General Director of the Judicial Information Service” This document bears no manuscript signature.
Also annexed to the Government’s further observations were an official record attesting the destruction of “personal data of the catch-up exercise”, recording the destruction of information stored on CDs and external hard disc drives by Ministry of Justice officials and of the original fingerprints by a waste-processing company, Milieu Service Nederland. The official record includes the following: “Instruction On 21 November 2012 the Director of the Judicial Information Service instructed the undersigned to ensure the destruction of any personal data from the catch-up exercise that might still unjustifiably be stored (de mogelijk nog ten onrechte in bewaring zijnde persoonsgegevens). Stocktaking ... During stocktaking a search was carried out for other media that might exist outside the Judicial Information Service. From the information obtained from the then keeper of the mobile kits it appears that there are no data bearers left there all information was removed from the mobile kits upon transfer to the Judicial Information Service the mobile kits were dismantled a considerable time ago by the supplier HSB… ” Attached to the official record is a “Destruction and Recycling Certificate” dated 10 December 2012, provided by Milieu Service Nederland.
The Prisons Act, as in force at the relevant time, in its relevant part provided as follows: “1. The Governor can oblige the prisoner to carry a valid identity document and to show this at the request of a civil servant or a staff member. 2. The prisoner is obliged to cooperate with the recording of his digital photograph, the taking of a fingerprint or the taking of a hand scan.” “Rules will be laid down by or pursuant to order in council concerning the creation of files. These rules will in any event give a definition of the detainees about whom a file must be created, the nature of the information contained therein, the right of the detainee concerned to inspect or obtain a copy of the file and the limits to this right, and the length of time and way in which the file is to be kept.” “1. A detainee may lodge a complaint with the Complaints Committee against a decision concerning him taken by or on behalf of the Governor. 2. A failure or refusal to give a decision is equated with a decision as referred to in subsection 1. If no decision has been given within the statutory time limit or, in the absence thereof, within a reasonable time limit, this is deemed to be a failure or refusal to give a decision. 3. The Governor must ensure that a detainee wishing to lodge a complaint is given an opportunity to do so as quickly as possible.”
The following is taken from the drafting history of the Prisons Act (Explanatory Memorandum (Memorie van Toelichting), Lower House of Parliament, no. 24,263, 1994-95 session, no. 3): “... Chapter VI of the Bill specifies permissible interferences with the constitutional rights of respect for one’s privacy and for the integrity of the body, the clothing and of the prisoner’s bodily secretion… The following powers are granted to the Governor to exercise control over the prisoners and the use of force against them: a. to impose a duty to provide proof of identity; ... a. Duty to provide identity The duty to provide proof of identity is copied from section 27 of the [former] Prison Rules (Gevangenismaatregel) with the addition of the [prisoner’s] explicit duty to cooperate with the recording of his likeness, or the taking of a fingerprint for the purpose of an identity check.”
The Prison Rules (Penitentiaire maatregel), as in force at the relevant time, in their relevant part provided as follows: “... 2. The other documents relating to the detainee are to be collated in an institutional file [i.e. a file peculiar to the institution]. They are to be arranged by subject in chronological order.” “... 4. The institutional file referred to in article 37, paragraph 2 must be destroyed six months after the detainee’s stay at the institution has ended. If the detainee is again confined in the institution before the end of this period, the limited retention period ceases to apply.” “1. In the event that inspection by the detainee of his file is denied on one of the grounds laid down in section 43 of the Personal Data Protection Act, the Governor may arrange for a member of the Supervisory Committee authorised by the detainee to inspect the data which the detainee has been denied leave to inspect. Sections 57 and 58 of the Act [i.e. the Prisons Act] apply mutatis mutandis. 2. Data from the file may be disclosed to Our Minister and the civil servant or staff designated by him in so far as necessary with a view to: a. dealing with requests concerning the detainee; b. dealing with procedures concerning the detainee; c. managing the files; d. dealing with other decisions concerning the detainee. The same applies to the assignment officer, the Governor and the civil servants or staff designated by them.”
The Act on the determination of the identity of suspects, convicted persons and witnesses (Wet identiteitsvaststelling verdachten, veroordeelden en getuigen) entered into force on 1 October 2010. It altered section 28 of the Prisons Act so as to empower the Governor to take a prisoner’s biometric data (fingerprints, DNA, photographic likeness). Delegated legislation is to govern the processing of these data.
Article 27b § 4 of the Code of Criminal Procedure (Wetboek van Strafvordering) now provides for data needed to establish the identity of a suspect or convict to be stored in the “criminal procedure database” (strafrechtsketendatabank).
Detailed regulation of the criminal procedure database is provided by the Determination of the Identity of Suspects and Convicted Persons Decree (Besluit identiteitsvaststelling verdachten en veroordeelden), which also entered into force on 1 October 2010. This Decree sets rules for the organisation of the database in which biometric data of convicted persons are kept, storage and destruction of those data and access to them.