ÖZTÜRK v. THE NETHERLANDS

Reclamantul, dl Fuat Öztürk, este un național turc, născut în 1968 și locuiește în Rotterdam. El este reprezentat în fața Curții de către dna J. Serrarens, un avocat care practică în Maastricht. Guvernul Țărilor de Jos (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, și agentul adjunct, dna L. Egmond, ambele ale Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul Republicii Turciei a fost informat cu privire la dreptul lor de a participa la proceduri (art. 36 § 1 din Convenție), dar nu a exprimat dorința de a face acest lucru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În aprilie 2007, reclamantul, un prizonier condamnat care a fost deținut din 1999, a fost transferat la Instituția Penală „Dordtse Poorten” din Dordrecht. Prin scrisoarea din 2 aprilie 2007, Agenția Instituțiilor Correcționale a Ministerului Justiției (Dienst Justitiële Inrichtingen van het Ministerie van Justitie) a informat Guvernatorul „Dordtse Poorten” despre un proiect de preluare a datelor biometrice a deținuților (fotografice și amprente), menționată în numele „Biometrice”, care a fost motivat de concluzia că un număr de deținuți dintr-o altă instituție au presupus o identitate falsă. Proiectul, numit „exercițiu de captură” (inhaalslag), a fost destinat să constituie faza inițială a unei reformulări complete a sistemului de identificare a prizonierilor. În cadrul acestui proiect, guvernatorul „Dordtse Poorten” a fost invitat să ia datele biometrice ale anumitor prizonieri din instituția sa. Ca unul dintre prizonierii aleși, reclamantul a fost informat prin scrisoare cu privire la intenția Guvernatorului de a face amprente și fotografia digitală. Scrisoarea nu a furnizat informații privind depozitarea sau utilizarea datelor luate. Reclamantul afirmă că membrii instituției penale, la cerere, i-au spus că datele vor fi stocate pentru „decade” într-o bază națională de date care va fi accesibilă poliției și autorităților judiciare. La 23 aprilie 2007, reclamantul a fost invitat să prezinte la luarea amprentelor și a unei fotografii digitale. El a refuzat să facă acest lucru, în primul rând, pentru că a dat deja aceste date atunci când a fost admis la instituția penală și, în al doilea rând, pentru că s-a opus faptul că datele sale vor fi stocate într-o bază de date națională pentru o lungime necunoscută de timp și că acestea vor fi accesibile poliției și autorităților judiciare. Datorită refuzului reclamantului de a coopera, directorul unității instituției penale impuse reclamantului în celula sa de trei zile de izolare, care include îndepărtarea televiziunii sale, începând cu 24 aprilie 2007. Mai târziu în acea zi, reclamantul a depus o plângere împotriva acestei pedeapse Comisiei de plângeri (beklagcommissie) a Consiliului de Supraveghere al Instituției penale (Commissie van Toezicht), declarând că a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 28 alineatul (2) din Legea penitenciară (Penitenciar Benceselenwet) atunci când a prezentat la luarea amprentelor și fotografiea digitală în timpul admiterii sale la instituția penală. El a susținut, de asemenea, că nu a fost obligat să-și prezinte din nou datele deoarece acestea nu vor fi utilizate intern, în cadrul instituției penale, ci pentru o bază de date națională pentru care nu există nicio bază juridică în Legea Penitenciarelor sau orice alt act. La 25 iulie 2007, directorul Unității a sancționat reclamantul pentru a doua oară și membrii personalului instituției au amenințat să raporteze reclamantul la Procuratura pentru refuzul de a respecta un ordin oficial dacă a continuat să refuze să furnizeze amprentele și fotografia digitală. În urma acestei amenințări, reclamantul a cooperat și a prezentat datele sale. La 24 iunie 2008, Comisia de plângeri a Consiliului de Supraveghere al instituției penale a respins plângerea reclamantului. Acesta a susținut că sancțiunile nu au fost irezonabile deoarece guvernatorul a fost obligat să respecte instrucțiunile Agenției Instituțiilor Correcționale; pentru că refuzul unui prizonier să respecte un ordin al guvernatorului este o infracțiune disciplinară; și pentru că reclamantul a refuzat să-și prezinte datele atunci când a ordonat guvernatorul să facă acest lucru. 11. În apelul său la comitetul de apel (beroepscommissie) al Consiliului pentru aplicarea justiției penale și a protecției juvenilor (Raad voor Strafrechtstoepassing en Jeugdbescherming) reclamantul a reiterat în mare măsură argumentele sale. De asemenea, el a susținut că existența unei determinații a identitatii suspectelor, a persoanelor condamnate și a martorilor (Wetvoorstel Wet identiteitsvaststeling verdachten, veroordeelden en getuigen), care a oferit o bază juridică pentru luarea și prelucrarea datelor biometrice deținute într-o bază de date națională, a dovedit că art. 28 alineatul (2) din Legea privind închisoarea nu a conferit încă o astfel de putere. 12. La 3 decembrie 2008, Comisia de Apel a remarcat că în practică identitatea deținuților a fost verificată la momentul admiterii la instituție. De asemenea, a remarcat că, la intrarea în instituție, reclamantul a respectat această obligație de a prezenta datele de identificare prevăzute în art. 28 alin. (2) din Legea privind închisoarea. Acesta a susținut că, chiar dacă colectarea datelor în sine nu a fost ilegală, guvernatorul ar trebui să explice reclamantului motivul pentru care datele sale trebuie luate o a doua dată și să-i furnizeze, după aceea, o altă oportunitate de a-și prezenta datele. Comitetul de apel a acordat compensații financiare reclamantului cu o valoare de 22,50 euro (EUR). 13. Reclamantul a fost lansat la 7 septembrie 2009. 14. În următoarele observații prezentate în răspunsul la observațiile reclamantului, Guvernul a prezentat o declarație scrisă pe hârtie cu șeful de scrisoare al Serviciului de informare judiciară (Justitice Informatidienst) și din 22 martie 2013. Wiltvank, director general al Serviciului de Informații Judiciare, face următoarea declarație: Este descrisă în dosarul oficial (proces-verbaal) de distrugere din 12 decembrie 2012 (anexată) că informațiile personale utilizate în timpul așa-numitului „exercițiu de captură” au fost distruse; suplimentarea acestui dosar oficial, subsemnat declară, de asemenea, că: în timpul perioadei de prelucrare a datelor au fost stocate într-un seif; datele nu au fost utilizate pentru nici un alt scop decât pentru verificarea, o singură dată; datele au fost comparate, în timpul acestui singur control, împotriva datelor HAVANK [HAVANK, acronim pentru Het Automatisch Vinger Afdrukkensysteem Nederlandse Kollektie, The Automatic Printmark System Țările de Jos; în măsura în care Serviciul de Informație Judicială nu au putut observa, aceste date nu au fost introduse în baza HAVANK. ... Declar acest lucru ca fiind o declarație a adevărului, făcută la 26 martie 2012 [sic]. J.J. Wiltvank Director General al Serviciului de Informații Judiciare” Acest document nu poartă semnătură de manuscris. 15. De asemenea, anexată la observațiile suplimentare ale Guvernului au fost un dosar oficial care atestă distrugerea „datele personale ale exercițiului de captare”, înregistrând distrugerea informațiilor stocate pe CD-uri și pe hard disk-uri externe de către funcționarii Ministerului Justiției și a amprentelor originale de către o companie de prelucrare a deșeurilor, Milieu Service Nederland. Înregistrarea oficială conține următoarele: „Instrucția la 21 noiembrie 2012 Directorul Serviciului de Informații Judiciare a instruit subsemnat să asigure distrugerea oricărei date cu caracter personal din exercițiul de captare care ar putea fi stocate în mod injustificabil (de mogelijk nog ten onrechte in waring zijnde persoonsgegevens). ... În timpul analizei a fost efectuată o căutare pentru alte mass-media care ar putea exista în afara Serviciului de Informare Judiciară. Din informațiile obținute de la deținătorul atunci al kit-urilor mobile se pare că nu există furnizori de date lăsate acolo, toate informațiile au fost eliminate de la kit-urile mobile la transferul către Serviciul de Informații Judiciare, care au fost demolate cu mult timp în urmă de furnizorul HSB. ...” Atașat la înregistrarea oficială este un „Certificat de Destrucție și Reciclare” din 10 decembrie 2012, furnizat de Milieu Service Nederland. 16. Actul de închisoare, în vigoare la momentul respectiv, în partea sa relevantă furnizată după cum urmează: „1. Guvernatorul poate obliga prizonierul să poată transporta un document de identitate valabil și să arate acest lucru la cererea unui funcționar public sau a unui membru al personalului. Prizonierul este obligat să coopereze cu înregistrarea fotografiei sale digitale, cu luarea unei amprente digitale sau cu luarea unei scanări de mână. “Regulile vor fi stabilite de sau în conformitate cu ordinea în consiliu privind crearea dosarelor. Aceste reguli vor da, în orice caz, o definiție a deținuților în legătură cu care trebuie creat un dosar, natura informațiilor conținute în el, dreptul deținutului în cauză de a inspecta sau de a obține o copie a dosarului și limitele acestui drept, precum și durata și modul în care trebuie păstrat dosarul.” „1. Un deținut poate depune o plângere la comitetul de plângeri împotriva unei decizii referitoare la el luate de guvernator sau în numele Guvernatorului. Nerespectarea sau refuzul de a lua o decizie este egală cu o decizie menționată la subsecțiunea 1. În cazul în care nu a fost luată nicio decizie în termenul legal sau, în absența acestuia, într-un termen rezonabil, acest lucru se consideră un eșec sau refuz de a lua o decizie. Guvernatorul trebuie să se asigure că un deținut care dorește să depună o plângere oferă o oportunitate de a face acest lucru cât mai repede posibil.” 17. Următoarele se iau din istoria de redactare a Legii Prizonilor (Memorandum explicativ (Memorandum Memorie van Toelichting), Camera Inferioară a Parlamentului, nr. 24,263, sesiunea 1994-95, nr. 3): „... Capitolul VI din proiectul de lege prevede interferențe permisibile cu drepturile constituționale de respectare a vieții private și pentru integritatea organismului, îmbrăcămintele și secreția corporală a prizonierului. ... Următoarele competențe sunt conferite guvernatorului de a exercita controlul asupra deținuților și de a folosi forța împotriva lor: a. de a impune obligația de a furniza dovezi de identitate; ... Obligația de a furniza identitate Datoria de a furniza dovezi de identitate este copiată din art. 27 din [antiguul] Regulament de închisoare (Gevangenismaatregel) cu adăugarea obligației explicite [prisonerului] de a coopera cu înregistrarea asemănării sale, sau de a lua o amprentă în scopul unui control de identitate.” 18. Regulile penitenciare (Penitentiaire maatregel), astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, în partea lor relevantă prevăzută după cum urmează: „... Celelalte documente referitoare la deținut trebuie să fie colat într-un dosar instituțional [de exemplu, un dosar specific instituției]. Acestea trebuie aranjate prin subiect în ordine cronologică.” „... Dosarul instituțional menționat la art. 37 alineatul (2) trebuie distrus la șase luni de la încheierea șederii deținutului la instituție. Dacă deținutul este din nou limitat la instituție înainte de sfârșitul acestei perioade, perioada limitată de retenție încetează să se aplice.” „1. În cazul în care inspecția deținută de către deținătorul dosarului său este respinsă pe unul dintre motivele prevăzute la art. 43 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal, guvernatorul poate prevedea ca un membru al Comitetului de supraveghere autorizat deținut să inspecteze datele pe care deținutul le-a fost respins să le inspecteze. Secțiunea 57 și 58 din Act [de exemplu, Legea privind închisoarea] să aplice mutatis mutandis. Datele din dosar pot fi comunicate ministrului nostru și funcționarului public sau personalului desemnat de el în măsura în care este necesar pentru a: a. tratarea cererilor referitoare la deținut; b. tratarea procedurilor referitoare la deținut; c. gestionarea dosarelor; d. tratarea celorlalte decizii referitoare la deținut. Același lucru este valabil și pentru ofițerul de atribuire, guvernatorul și funcționarii sau personalul desemnat de aceștia.” 19. Actul privind determinarea identității suspecților, a persoanelor condamnate și a martorilor (identificarea udă a vaststelling verdachten, veroordeelden en getuigen) a intrat în vigoare la 1 octombrie 2010. Acesta a modificat secțiunea 28 din Legea Prizonilor, astfel încât Guvernatorul să își permită să ia datele biometrice unui prizonier (imprimantele, ADN-ul, asemănarea fotografică). Legislația delegată este de a guverna prelucrarea acestor date. 20. art. 27b § 4 din Codul de Procedură Penală (Wetboek van Strafvording) prevede acum datele necesare pentru a stabili identitatea unui suspect sau a unui condamnat care urmează să fie depozitat în „baza de date privind procedurile criminale” (strafrechtsketendatabank). 21. Reglementarea detaliată a bazei de date privind procedurile penale este furnizată de determinarea identității suspectelor și a persoanelor condamnate (Decretul Besluit identiteitsvastselling verdachten en veroordeelden), care a intrat, de asemenea, în vigoare la 1 octombrie 2010. Prezentul decret stabilește norme pentru organizarea bazei de date în care sunt păstrate date biometrice ale persoanelor condamnate, stocarea și distrugerea acestor date și accesul la acestea.