CtEDO 15.10.2014 Auto

KAPLAN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
15.10.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KAPLAN c. TURQUIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 15 octombrie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 13807/08 Cihan KAPLAN împotriva Turciei introdusă la 19 februarie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Cihan Kaplan, este un resortisant turc născut în 1975 și este în prezent încarcerat în casa de judecată a Tekirdei. El este reprezentat în fața Curții de către domnul S. Epçeli Arslan și D. Kaya, avocați în Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: la 9 septembrie 1995, reclamantul, aflat în responsabilitatea unei organizații ilegale, a fost arestat și reținut în incinta poliției. În aceeași zi, procurorul general aproape de curtea de securitate a statului dai (denumită în continuare "curtea de securitate"). La 13 septembrie 1995, reclamantul a fost reținut la sediul poliției în absența unui avocat și a recunoscut că face parte din organizația în litigiu și că a fost implicat în uciderea lui H.L. La 14 septembrie 1995, poliția a efectuat o vizită la fața locului (yer gösterme) pentru a reconstitui faptele în prezența reclamantului, fără a primi un avocat. La 22 septembrie 1995, reclamantul a prezentat în fața procurorului republicii aproape de curtea de securitate, în lipsa unui avocat. El a negat depozițiile colectate de poliție în mai multe quesques au fost obținute sub constrângere. Raportul întocmit în aceeași zi de către institutul medico-legal arată că reclamantul nu prezenta nicio anomalie la sfârșitul custodiei sale. Din dosar reiese că, încă în aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața instanței judecătorești a Curții de Securitate. Judecătorul a ordonat arestarea provizorie a reclamantului. Printr-un act de punere sub acuzare din 9 octombrie 1995, procurorul din apropierea Curții de Securitate l-a acuzat pe reclamant, precum și pe alți co-acuzați de tentativă de atac împotriva ordinii constituționale, în temeiul articolului 146 alineatul (1) din Legea penală nr. 765. La prima audiere, care a avut loc la 7 decembrie 1995, reclamantul a fost interogat de Curtea de Securitate în prezența avocatului său. Cu această ocazie, el a negat conținutul declarațiilor sale făcute în timpul custodiei sale și a susținut că a fost obligat, ca urmare a maltratării, să recunoască fapte la care nu luase parte. La 6 aprilie 2000, Curtea de Securitate a dispus să se consulte cu înregistrările video referitoare la vizita la fața locului din 14 decembrie 1995 și să se desemneze unul dintre membrii săi (naip hakim) pentru a redacta un raport în acest sens. La 20 iunie 2000, raportul respectiv a fost prezentat Curții de Securitate. Începând cu 7 octombrie 2004, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 5190, cauza a fost transferată în fața instanței de judecată în care a fost pronunțată opoziția împotriva deciziilor de detenție. La diferite date, de la punerea în detenție a reclamantului până la condamnarea sa de către instanța de judecată, avocatul reclamantului a formulat opoziții împotriva deciziilor de detenție. Potrivit reclamantului, de fiecare dată Curtea de Securitate a statului și, după abolirea acesteia, Curtea competentă și-a respins cererile după ce a solicitat avizul procurorului Republicii, care nu a fost comunicat reclamantului sau avocatului acestuia. El a afirmat că deciziile privind respingerea cererilor de opoziție nu au fost suficient de motivate și că instanțele au utilizat formule stereotipate. Dosarul nu conține nicio hotărâre pronunțată în acest sens. La 11 iunie 2007, avocatul reclamantului a fost condamnat la închisoare pe viață pentru tentativa de a aduce ordine constituțională în temeiul art. 146 alin. (1) din Codul penal. La o dată necunoscută, avocatul reclamantului se ocupa de casare. Prin Hotărârea din 1 decembrie 2008, pronunțată la 13 decembrie 2008, Curtea de Casație a conchis Hotărârea din 13 septembrie 2007, după ce l-a modificat în anumite dispoziții. Reclamantul a fost informat cu privire la hotărârea Curții de Casație în urma transmiterii dosarului la grefa curții. GRIEF Invocând art. 6 alin. (3) lit. (c) din Convenție, reclamantul susține că nu a putut beneficia de un proces echitabil, în special din cauza absenței unei asistențe din partea unui avocat în timpul arestării sale. De asemenea, el se plânge de condamnarea sa pe baza depozițiilor obținute sub presiune în timpul interogatoriului său de către poliție și de lipsa motivării hotărârilor instanțelor interne și se plânge și de necunoașterea drepturilor sale de apărare. Invocând art. 6 alineatul (2) din convenție, reclamantul susține, de asemenea, că reținerea sa provizorie și condamnarea sa pe singurul temei al depozițiilor colectate de poliție sunt de natură să submineze principiul prezumției de nevinovăție. Întrebări adresate părților Având în vedere jurisprudența Curții în această privință (a se vedea Salduz c. Turcia [GC], n 36391/02, §§ 50-63, CEDH 2008 și Dayanan c. Turcia , n 7377/03, § 30-34, 13 octombrie 2009), reclamantul a beneficiat de asistență juridică în sensul articolului 6 alineatul (3) litera (c) din convenție Cauza reclamantului a fost audiată în mod echitabil, în sensul articolului 6 alin. (1) din Convenție? În special, în ce măsură condamnarea reclamantului se bazează pe declarațiile colectate, în absența unui avocat, sub obligația de a fi interogat de poliție? Fiabilitatea acestor declarații a fost evaluată în mod suficient de instanțele interne înainte de admiterea lor în dosar?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă