ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 15.10.2014 Auto

J.J. v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT

GBR

HOTĂRÂRE

15.10.2014

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

J.J. v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

Comunicat la 15 octombrie 2014 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 31127/11 J.J. împotriva Regatului Unit și a altor 6 cereri (a se vedea lista adăugată) DECLARAȚIE DE FACTE O listă a șaptelor solicitanți este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. „Legea și practica internă relevante”, mai jos) a stabilit Lista Barrată a Copiiului și Lista Barrată a Adulților (colectiv „Lista Barrată”). Includerea în una dintre Listele Barrizate a împiedicat ca persoana respectivă să participe la „activitate reglementată” în raport cu grupul acoperit de listă. Căutarea de a se implica în „activitate reglementată” atunci când nu a fost permisă a fost o infracțiune. Datorită gamei largi de circumstanțe incluse în „activitate reglementată”, includerea într-o listă în mod efectiv a împiedicat un individ să lucreze cu grupul acoperit de această listă. Reclamanții au fost incluse în listele blocate. Ei nu au primit ocazia înainte de includerea în liste de a face reprezentații. Cu toate acestea, diferite opțiuni au fost deschise pentru a contesta includerea lor. În primul rând, au fost în măsură să prezinte autorității independente de protecție („ISA”) că acestea ar trebui eliminate. În al doilea rând, au fost în măsură să caute revizuirea judiciară a deciziei inițiale ale ISA de a le include în listele blocate. În sfârșit, în conformitate cu versiunea legii în vigoare în momentul în care au fost în măsură să apeleze la Tribunalul Superior, cu privire la un punct de drept sau la o greșeală de fapt, împotriva unei hotărâri ale ISA de a nu le îndepărta din Listele Barred. Șase dintre cele șapte solicitanți au făcut rapoarte la ISA. În urma rapoartelor, acestea au fost eliminate din liste. Au fost incluse pe liste pentru perioade între două și zece luni. Reprezentanții T.A. au informat Curtea că are intenția de a face rapoarte, dar nu au furnizat nici o informație privind rezultatul lor. Al doilea, al patrulea și al cincilea reclamant în cadrul acestei proceduri a depus o revizuire judiciară a deciziei de a le include în listele blocate și a contestat procesul prin care acestea au fost incluse în listele blocate. La 10 noiembrie 2010, Curtea Înaltă a hotărât că schema de interdicție SVGA a încălcat articolele 6 și 8, în măsura în care a solicitat ISA să pună persoane care au fost condamnate sau care au fost prevenite pentru anumite infracțiuni pe listele blocate fără dreptul de a face observații anterioare. Curtea a hotărât că, deoarece legislația nu poate fi interpretată în conformitate cu Convenția în temeiul articolului 3 din Legea privind drepturile omului din 1998, aceasta a trebuit să emită o declarație de incompatibilitate. Guvernul nu a apelat decizia Curții Înalte. La 1 mai 2012, Parlamentul a adoptat Legea 2012 privind protecția libertăților. Inclusă în Legea prevede dispoziții de modificare a SVGA pentru a permite reprezentarea persoanelor afectate înainte de a lua o decizie dacă să le includă în Listele Barred. Amendamentele au intrat în vigoare la 10 septembrie 2012. Legea și practicile interne relevante Legea 2006 a grupurilor vulnerabile de protecție. Dispozițiile relevante ale SVGA au intrat în vigoare la 20 ianuarie 2009. După cum s-a menționat mai sus amendamentele SVGA au intrat în vigoare la 10 septembrie 2012. Toate plângerile formulate de solicitanți sunt reglementate de legea care a fost în vigoare în perioada între 20 ianuarie 2009 și 10 septembrie 2012. (a) Procedură de includere în listele interzise. Secțiunea 1 a SVGA a creat un organism care a devenit cunoscut sub numele de ISA. Secțiunea 2 (1) a solicitat ISA să păstreze două liste de persoane care erau considerate nepotrivite să lucreze cu copii și, respectiv, adulți vulnerabili. Secțiunea 2 alineatele (2) și (2) alineatele (3) stabilesc că o decizie privind includerea unui individ în listele copiilor și adulților a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile prevăzute în alineatele relevante din anexa 3 la SVGA. Secțiunile 3 alineatul (2) și 3 alineatul (3) din SVGA au declarat că o persoană ar trebui să fie interzisă de activitate reglementată cu copii și adulți vulnerabili dacă ar fi fost incluse în listele interzise pentru copii și adulți. Secțiunea 5 a specificat că trimiterile la activitatea reglementată referitoare la copii și adulți ar trebui interpretate în conformitate cu dispozițiile relevante din lista 4 din SVGA. Punctele 1 și 7 din lista 3 la SVGA prevedeau că, dacă oricare dintre criteriile relevante pentru aceste paragrafe, secretarul de stat a fost satisfăcut, trebuie să se înscrie persoana în cauză la ISA care a trebuit să-l includă automat pe listele copiilor și adulților, respectiv, fără nici un drept de a face rapoarte. Criteriile relevante au fost prevăzute în reglementările prevăzute în temeiul SVGA, și anume în cazul grupurilor vulnerabile de protecție Act 2006 (Criterii prescrise și dispoziții diverse) Regulamentele 2009 („Reglementări”) (a se vedea mai jos) Punctele 2 alin. (1) și 2 alin. (2) și 8 alin. (2) și 8 alin. (2) în mod asemănător prevede că, în cazul în care a fost îndeplinit vreunul dintre criteriile prevăzute pentru alineatele respective, secretarul de stat a trebuit să trimită persoana în cauză la ISA. Alineatele 2 alin. (3) și 8 alin. (3) din anexa 3 au abordat măsurile pe care trebuie să le ia ISA. (a) să includă persoana în lista interzisă a copiilor; (b) să ofere persoanei posibilitatea de a face reprezentări cu privire la motivul pentru care ar trebui să fie eliminat din lista interzisă a copiilor.” Alineatele 2 alineatul (4) și 8 alineatul (4) din lista 3 cu condiția ca: „Dacă se pare ISA că nu este adecvat ca persoana să fie inclusă în lista, acesta trebuie să-l îndepărteze din lista.” Regulamentul nr. 4 din regulament se referă la criteriile prevăzute pentru includerea persoanelor pe lista copiilor în conformitate cu alineatul (2) din anexa 3. De relevanță pentru aceste cereri a fost alineatul (5) din Regulamentul 4 care stabilește un criteriu care constă în condamnarea sau în precauția unei infracțiuni menționate la alineatul (2) din lista regulamentelor la sau după data relevantă specificată în regulament. Regulamentul nr. 6 din regulament se referă la criteriile prescrise pentru includerea persoanelor pe lista adulților în conformitate cu alineatul (8) din anexa 3. De relevanță pentru aceste cereri a fost punctul 6 litera (b) din Regulamentul 6 care stabilește un criteriu care constă în condamnarea sau prevenirea unei infracțiuni specificate la alineatul (4) din lista de regulamente la sau după data relevantă specificată în regulamentele. (b) Consecințele includerii în listele împiedicate După cum se menționează mai sus, secțiunea 3 din SVGA a determinat că o persoană a fost interzisă să participe la activitate reglementată cu un grup dacă a fost inclus pe lista interzisă pentru acest grup. Secțiunea 5 a specificat dispozițiile SVGA care reglementează ceea ce constituia o activitate reglementată și, prin urmare, în ce activități specifice o persoană interzisă nu s-a putut implica. Secțiunea 7 a comis o infracțiune pentru ca o persoană să se angaja, sau să caute sau să ofere să se angajeze, într-o activitate reglementată, în ciuda faptului că nu a fost în măsură să fie inclusă în una sau în ambele liste împotrivă. (c) Dificultăți de a include în listele împotrivă În plus față de posibilitatea de a solicita revizuirea judiciară a unei decizii ale ISA de a-l include pe una dintre listele blocate, în anumite circumstanțe, inclusiv cele ale reclamanților, SVGA a oferit unei persoane posibilitatea de a face observații după includerea inițială pe listă și ulterior de a apela dacă includerea a fost confirmată de ISA. Punctul 15 din anexa 3 la SVGA prevede că secretarul de stat ar putea face reglementări pentru a pregăti procedura care urmează să fie adoptată de către ISA în orice decizie pe care a trebuit să o ia în temeiul actului. În conformitate cu punctul 15, secretarul de stat a făcut Legea 2006 privind grupurile vulnerabile de protecție (Procedură de bară) Regulamentele 2008 („2008”) Regulamentul nr. 2 alineatul (2) din regulamentele din 2008 prevede că ISA a trebuit să comunice în scris posibilitatea de a face rapoarte oricărei persoane la care s-a acordat această posibilitate prin program 3 la SVGA. Regulamentul 2(5) din Regulamentele din 2008 prevede că o persoană la care a fost notificat are 8 săptămâni de la data în care el va fi tratat în temeiul regulamentelor respective ca fiind primită notificarea oportunității de a face reprezentații. Punctul 16 alineatul (1) din anexa 3 prevede că o persoană care, în temeiul SVGA, are dreptul de a face observații trebuie să poată face acest lucru în ceea ce privește toate informațiile pe care ISA a propus să se bazeze pentru a lua decizia sa. Punctul 16 alineatul (3) exclus din domeniul de aplicare al dreptului de a face observații, reprezentând că constatarea de fapt a unui organism definit la punctul 16 alineatul (4) este incorectă. În practică, în perioada și circumstanțele acoperite de cererile actuale, scrisoarea trimisă de ISA, pentru a informa o persoană că au fost trimitete la ISA și incluse pe listele blocate, a inclus, de asemenea, o notificare a dreptului de a face rapoarte și un avertisment conform căruia nu se poate face acest lucru în termenul limită ar avea ca rezultat să rămână pe listă. Secțiunea 4 din SVGA a acordat drepturi de recurs către Tribunalul Superior persoanelor afectate de deciziile luate de ISA în temeiul SVGA, inclusiv celor pe care le-a decis să nu le îndepărteze din listele îndepărtate. Secțiunea 4 alineatul (2) a specificat că un astfel de recurs nu poate fi făcut decât din cauza faptului că ISA a comis o greșeală a legii sau o greșeală în orice constatare de fapt pe care se bazează decizia sa. Secțiunea 4 alineatul (3) exclusă din cauza problemei de drept sau a faptului decizia ISA cu privire la dacă este necesar să se includă cineva pe una dintre listele împiedicate. Secțiunea 4 alineatul (4) a impus o cerință de permisiune în fața unei persoane afectate de o decizie a ISA ar putea apela la Tribunalul Superior. Secțiunea 4(5) impune ca, cu excepția cazului în care s-a constatat o greșeală de drept sau de fapt, Tribunalul Superior să confirme includerea unei persoane pe listele blocate. Secțiunea 4(6) să permită Tribunalului Superior, în cazul în care s-a constatat o greșeală de fapt sau de drept, să îndepărteze o persoană din listele blocate sau să trimită cazul la ISA. În temeiul articolului 4 alineatul (7), în urma unei remisiri la ISA și în așteptarea noului său hotărâre, o persoană a trebuit să fie eliminată din listele blocate, cu excepția cazului în care Tribunalul Superior a ordonat altfel. Secțiunea 3 din Legea privind drepturile omului din 1998 („Legea privind drepturile omului”) prevede că: „(1) În măsura în care este posibil să se facă acest lucru, legislația primară și legislația subordonată trebuie citită și să aibă efect într-un mod care este compatibil cu drepturile Convenției. (2) Prezenta secțiune–a) se aplică legislației primare și legislației subordonate ori de câte ori a fost promulgată; ...” Secțiunea 4 din Legea prevede: „(1) Subsecțiunea (2) se aplică în orice procedură în care o instanță determină dacă o dispoziție a legislației primare este compatibilă cu un drept al Convenției. (2) Dacă instanța este convinsă că dispoziția este incompatibilă cu un drept al Convenției, aceasta poate face o declarație a acestei incompatibilitati. ...” În sfârșit, art. 6 alineatul (1) din lege prevede că este ilegal ca o autoritate publică să acționeze într-un mod care este incompatibil cu un drept al convenției. Secțiunea 6 alineatul (2) clarifică că: „subsecțiunea (1) nu se aplică unui act în cazul în care – (a) ca urmare a unei sau mai multe dispoziții din legislația primară, autoritatea nu ar fi putut acționa diferit; sau (b) în cazul unei sau mai multe dispoziții ale legislației primare care nu pot fi citite sau dau efect într-un mod care este compatibil cu drepturile convenției, autoritatea acționează în scopul de a pune în aplicare sau de a pune în aplicare aceste dispoziții.” COMPLAINTĂ Primul reclamant se plânge că hotărârea Înaltului Tribunal de 10 Noiembrie 2011 că dispozițiile relevante ale SVGA nu au putut fi interpretate în mod compatibil cu articolele 6 și 8 din Convenție l-au privat de un remediu eficace. El se plânge că includerea numelui său pe listele blocate este ilegală și că nu a putut urmări o cerere de compensare. El invocă articolele 6, 8 și 13 din Convenție. Cei de-al doilea la al șaptelea solicitanți se plâng în temeiul articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție cu privire la procedura de înscriere a denumirilor lor pe listele de înscriere. De asemenea, se plâng în temeiul articolului 13 că au fost negate un remediu eficace în ceea ce privește plângerile lor. Berry și alții c. Regatul Unit (dec.), nr. 19064/07, 31588/09 și 38619/09, 16 octombrie 2012)? Apendicele No Lodged on Solicitant Data nașterii Reprezentantului Reședinței 31127/11 05/05/2011 J.J. Născut în 1974 Hertford RadcliffesLeBrasseur, cu sediul în Londra 31139/11 05/05/2011 O.O. Născut în 1964 Newport Royal College of Nursing („RCN”), cu sediul în Leeds 31694/11 10/05/2011 T.A. Stevenage RCN 31741/11 05/05/2011 A.A. Bristol RCN 31758/11 05/05/2011 C.W. Brecon RCN 56699/11 08/08/2011 F.O. Născut în 1970 Orpington Clarkson Wright și Jakes Ltd, cu sediul în Orpington 8114/13 06/12/2012 S.U. Născut în 1977 Burnley RCN

Communicated on 15 October 2014

FOURTH SECTION

Application no. 31127/11

J.J. against the United Kingdom

and 6 other applications

(see list appended)

STATEMENT OF FACTS

A list of the seven applicants is set out in the appendix.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The Safeguarding Vulnerable Groups Act 2006 (“SVGA” – see

“Relevant domestic law and practice”, below) established the Children’s Barred List and the Adults’ Barred List (collectively the “Barred Lists”). Inclusion in one of the Barred Lists precluded that person from taking part in “regulated activity” in relation to the group covered by the list. Seeking to engage in “regulated activity” when not permitted was an offence. Owing to the broad range of circumstances encompassed by “regulated activity”, inclusion in a list in effect precluded an individual from working with the group covered by that list.

The applicants were included in the Barred Lists. They were not given the opportunity before inclusion in the lists to make representations. However, various options were open to them to challenge their inclusion. First, they were able to make representations to the Independent Safeguarding Authority (“ISA”) that they should be removed. Secondly, they were able to seek judicial review of the initial decision of the ISA to include them in the Barred Lists. Finally, under the version of the law in force at the relevant time they were able to appeal to the Upper Tribunal, on a point of law or a mistake of fact, against a decision by the ISA not to remove them from the Barred Lists.

Six of the seven applicants made representations to the ISA. Following the representations, they were removed from the lists. They were included on the lists for periods between two and ten months. T.A.’s representatives informed the Court that she intended to make representations but have not provided any information as to their outcome.

The second, fourth and fifth applicants in these proceedings lodged a judicial review of the decision to include them in the Barred Lists. They challenged the process whereby they were included in the Barred Lists. On 10 November 2010, the High Court decided that the SVGA barring scheme violated Articles 6 and 8 insofar as it required the ISA to place individuals who had been convicted of or cautioned for certain offences on the Barred Lists without the right to make prior representations. The court decided that, because the legislation could not be interpreted in accordance with the Convention under section 3 of the Human Rights Act 1998, it had to issue a declaration of incompatibility. The Government did not appeal the High Court’s decision.

On 1 May 2012 Parliament enacted the Protection of Freedoms Act 2012. Included in the Act were provisions amending the SVGA to enable representations to be made by affected individuals prior to the ISA making a decision whether to include them in the Barred Lists. The amendments came into force on 10 September 2012.

Relevant domestic law and practice

The Safeguarding Vulnerable Groups Act 2006

The relevant provisions of the SVGA came into force on 20

January

2009.

As noted above amendments to the SVGA came into force on 10

September 2012. All the complaints brought by the applicants are covered by the law which was in force in the period between 20

January

2009 and 10 September 2012.

(a)

Procedure for inclusion in the Barred Lists

Section 1 of the SVGA created a body which came to be known as the ISA. Section 2(1) required the ISA to keep two lists of individuals who were considered unsuitable to work with children and vulnerable adults respectively. Sections 2(2) and 2(3) set out that a decision whether to include an individual in the children’s and the adults’ lists was to be determined in accordance with the provisions contained within the relevant paragraphs of Schedule 3 of the SVGA.

Sections 3(2) and 3(3) of the SVGA stated that a person was to be barred from regulated activity with children and vulnerable adults if they had been included in the children’s and adults’ barred lists. Section 5 specified that references to regulated activity relating to children and adults should be construed in accordance with the relevant provisions of Schedule 4 of the SVGA.

Paragraphs 1 and 7 of Schedule 3 to the SVGA provided that, if any of the relevant criteria for those paragraphs, were satisfied the Secretary of State had to refer the person concerned to the ISA who had to include him automatically on the children’s and the adults’ lists respectively without any right to make representations. The relevant criteria were prescribed in regulations made under the SVGA, namely the Safeguarding Vulnerable Groups Act 2006 (Prescribed Criteria and Miscellaneous Provisions) Regulations 2009 (“Regulations”) (

see below

). Paragraphs 2(1) and 2(2) and 8(1) and 8(2) of Schedule 3 similarly provided that if any of the criteria prescribed for those paragraphs were satisfied the Secretary of State had to refer the person concerned to the ISA.

Paragraphs 2(3) and 8(3) of Schedule 3 dealt with the steps that the ISA was then required to take. They provided:

“On the reference being made, ISA must–

(a) include the person in the children’s barred list;

(b) give the person the opportunity to make representations as to why he should be removed from the children’s barred list.”

Paragraphs 2(4) and 8(4) of Schedule 3 provided that:

“If it appears to ISA that it is not appropriate for the person to be included in the list, it must remove him from the list.”

Regulation 4 of the Regulations dealt with the prescribed criteria for including people on the children’s list pursuant to paragraph 2 of Schedule 3. Of relevance to these applications was paragraph 5 of Regulation 4 which set out a criterion consisting of being convicted or cautioned of an offence specified in paragraph 2 of the Schedule to the Regulations on or after the relevant date specified in the Regulations.

Regulation 6 of the Regulations dealt with the prescribed criteria for including people on the adults’ list pursuant to paragraph 8 of Schedule 3. Of relevance to these applications was paragraph 6(b) of Regulation 6 which set out a criterion consisting of being convicted or cautioned of an offence specified in paragraph 4 of the Schedule to the Regulations on or after the relevant date specified in the Regulations.

(b)

Consequences of inclusion in the Barred Lists

As set out above, section 3 of the SVGA resulted in a person being barred from taking part in regulated activity with a group if he was included on the barred list for that group. Section 5 specified the SVGA provisions governing what constituted a regulated activity and therefore in what specific activities a barred person was unable to engage.

Section 7 made it an offence for a person to engage, or to seek to or offer to engage, in a regulated activity despite being unable to because of his inclusion in one or both of the Barred Lists.

(c)

Challenges to inclusion in the Barred Lists

In addition to being able to seek judicial review of a decision of the ISA to include him on one of the Barred Lists, in certain circumstances, including those of the applicants, the SVGA gave a person an opportunity to make representations after initial inclusion on the list and subsequently to appeal if inclusion was confirmed by the ISA.

Paragraph 15 of Schedule 3 to the SVGA provided that the Secretary of State could make regulations in order to make provision for the procedure to be adopted by the ISA in any decision it had to take under the Act. In accordance with paragraph 15, the Secretary of State made the Safeguarding Vulnerable Groups Act 2006 (Barring Procedure) Regulations 2008 (“2008

Regulations”). Regulation 2(2) of the 2008 Regulations provided that the ISA had to give notice in writing of the opportunity to make representations to any person who was afforded that possibility by Schedule

3 to the SVGA. Regulation 2(5) of the 2008 Regulations provided that a person to whom notice was given had 8 weeks from the day on which he was to be treated under those regulations as having received notification of the opportunity to make representations.

Paragraph 16(1) of Schedule 3 provided that a person who by virtue of the SVGA had the right to make representations must be able to do so in relation to all of the information on which the ISA proposed to rely to take its decision. Paragraph 16(3) excluded from the scope of the right to make representations, representations that a finding of fact by a body defined in paragraph 16(4) was incorrect.

In practice, in the period and circumstances covered by the current applications, the letter sent by the ISA, to inform a person that they had been referred to the ISA and included on the Barred Lists, also included notice of the right to make representations and a warning that a failure to do so within the time-limit would result in him remaining on the list.

Section 4 of the SVGA afforded rights of appeal to the Upper Tribunal to people affected by decisions taken by the ISA under the SVGA, including to those it had decided not to remove from the Barred Lists. Section 4(2) specified that such an appeal could only be made on the grounds that the ISA had either made a mistake of law or a mistake in any finding of fact on which its decision was based. Section 4(3) excluded from the ambit of question of law or fact the ISA’s decision as to whether it was appropriate to include someone on one of the Barred Lists. Section 4(4) imposed a permission requirement before a person affected by a decision of the ISA could appeal to the Upper Tribunal. Section 4(5) required that unless it found a mistake of law or fact, the Upper Tribunal must confirm a person’s inclusion on the Barred Lists. Section 4(6) allowed the Upper Tribunal, if it found a mistake of fact or law, to either remove a person from the Barred Lists or to remit the case to the ISA. Under section 4(7), following a remission to the ISA, and pending its new decision, a person had to be removed from the Barred Lists, unless the Upper Tribunal directed otherwise.

The Human Rights Act 1998

Section

3 of the

Human

Rights

Act 1998 (“the Human Rights Act”) provides that:

“(1) So far as it is possible to do so, primary legislation and subordinate legislation must be read and given effect in a way which is compatible with the Convention rights.

(2) This section–

(a) applies to primary legislation and subordinate legislation whenever enacted;

...”

Section 4 of the Act provides:

“(1)

Subsection (2) applies in any proceedings in which a court determines whether a provision of primary legislation is compatible with a Convention right.

(2)

If the court is satisfied that the provision is incompatible with a Convention right, it may make a declaration of that incompatibility.

...”

Finally, section 6(1) of the Act provides that it is unlawful for a public authority to act in a way which is incompatible with a Convention right. Section 6(2) clarifies that:

“Subsection (1) does not apply to an act if–

(a) as the result of one or more provisions of primary legislation, the authority could not have acted differently; or

(b) in the case of one or more provisions of, or made under, primary legislation which cannot be read or given effect in a way which is compatible with the Convention rights, the authority was acting so as to give effect to or enforce those provisions.”

COMPLAINTS

The first applicant complains that the High Court’s decision of 10

November 2011 that the relevant provisions of the SVGA could not be interpreted compatibly with Articles 6 and 8 of the Convention deprived him of an effective remedy. He complains that the listing of his name on the Barred Lists was unlawful and that he could not pursue a claim for compensation. He invokes Articles 6, 8 and 13 of the Convention.

The second to seventh applicants complain under Articles 6 § 1 and 8 of the Convention about the procedure for the listing of their names on the Barring Lists. They also complain under Article 13 that they were denied an effective remedy in respect of their complaints.