SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 17590/10 Jorge José CLARA TRAVASSOS LOPES și altele împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 21 octombrie 2014 într-o cameră compusă din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexynos, judecătorii și grefierul de secțiune Søren Nielsen, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 martie 2010, având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 16 aprilie 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Lista părților reclamante figurează în anexa I. Reclamanții au fost reprezentați de domnul D. Proença de Carvalho, avocat la Lisabona. Guvernul portughez ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura de naționalizare Reclamanții erau proprietari sau moștenitori ai proprietarilor de acțiuni ai societăților pe acțiuni Claras Transportes, SARL Tuco-Turismo e Comércio, SARL Oliveiras-Transportes e Turismo, SARL și ale părților sociale în societățile cu venituri limitate STAL- Sociedade Torrejana de Automóveis, Lda Vinagre, Lda Empresa de Transportes gasanicos Luso Bussaco, Lda , astfel cum este indicat în tabelul din anexa II. Aceste societăți, cunoscute sub denumirea de din 5 iunie 1975. Acest decret-lege prevedea plata unei despăgubiri acționarilor a căror valoare, termen și condiții de plată rămâneau totuși de definit. În conformitate cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 80/77 din 26 octombrie 1977 la Decretul-lege nr. 51/86 din 14 martie 1986, cei interesați au solicitat unei comisii de arbitraj să stabilească compensațiile respective. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, comisia de arbitraj stabilește cuantumul despăgubirilor de expropriere. 10. Decizia comisiei de arbitraj nu a fost aprobată de ministrul de finanțe. 11. Într-un decret ministerial (Despacho normativo) 111/84 din 16 Mai 1984, secretarul de stat al Trezoreriei a anunțat că procedura de soluționare a litigiilor se afla în întârziere din cauza dificultăților tehnice întâmpinate în evaluarea societăților comerciale, în special din cauza lipsei de precizie a rapoartelor contabile ale acestora. Cu toate acestea, acesta a raportat că vor fi acordate despăgubiri provizorii pe măsură ce evaluările vor fi încheiate în raport cu fiecare întreprindere, stabilindu-le cu această ocazie pe cele care urmează societății Indemnizație provizorie (Escudos portughez-PTE) Vinagre, Lda 442 PTE pentru 1% din capitalul Oliveiras-Transportes e Turismo, SARL 485,2 PTE pentru fiecare acțiune Claras Transportes, SA 944 PTE pentru fiecare acțiune 12. Pe baza criteriilor prevăzute la articolele 18 și 19 din Legea nr. 80/77 din 26 octombrie 1977, prin diferite decrete ministeriale, secretarul de stat al Trezoreriei, sub delegarea de competențe a ministrului de finanțe, a stabilit următoarele despăgubiri definitive Hotărârile ministeriale Indemnizație definitivă (Escudos portughez-PTE) 62/87 din 14 iulie 1987 Tuco-Turismo e Comércio, SA 674,50 PTE pentru fiecare acțiune 165/92 din 18 august 1992 Empresa de Transportes garanicos Luso-Bussaco, Lda 487 PTE pentru 1 % din capitalul Vinagre, Lda 442 PTE pentru 1 % din capitalul 33/93 din 22 septembrie 1993 Claras Transportes, SARL 023,50 PTE pentru fiecare acțiune Oliveiras-Transportes e Turismo, SARL 912 PTE pentru fiecare acțiune 367/93 din 2 noiembrie 1993 Sociedade Torrejana de Automóveis, Lda 174 130 PTE pentru 1 % din capital 13. La despăgubirile acordate s-au adăugat dobânzi cuprinse între 2,5% și 13 % de la data naționalizării respective. 14. Între 18 august 1980 și 24 mai 1994, sumele au fost puse treptat la dispoziția persoanelor interesate sub formă de titluri de datorie publică, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 80/77 din 26 octombrie 1977. Cu toate acestea, cea mai mare parte a titlurilor de valoare a fost predată reclamanților la 27 august 1992. Termenele de amortizare a titlurilor de datorie publică au fost stabilite între 6 și 23 de ani, însă acestea au fost amortizate anticipat, între 1 mai și 1 septembrie 1998. 16. Sumele totale plătite sunt prezentate la . . Procedura în fața tribunalului de la Lisabona (cauza internă nr. 404/95) 17. La 29 mai 1995, cei care au fost puși la dispoziție au sesizat instanța de la Lisabona cu o acțiune împotriva statului și au denunțat suma derizorie a despăgubirilor acordate acestora. Acestea solicitau stabilirea unor despăgubiri corespunzătoare valorii reale a acțiunilor lor și/sau a unor părți sociale în societățile menționate anterior, care ridicau caracterul neconstituțional al articolelor 18 și 19 din Legea nr. 80/77 din 25 octombrie 1977 privind criteriile de stabilire și modul de plată a compensațiilor, prin intermediul titlurilor de datorie publică. 18. Printr-o hotărâre din 2 iunie 2008, Tribunalul de la Lisabona a acordat parțial dreptul la cererea reclamanților. În ceea ce privește ratele inflației în anii care au urmat naționalizării, se concluzionează că valoarea despăgubirilor în cauză a devenit derizorie, având în vedere amânarea plății pe o perioadă atât de lungă și cu o rată remuneratorie neajustată în raport cu rata reală a inflației sau rata normală a dobânzii în vigoare în țară. Acest lucru se traduce astfel printr-o valoare prea mică, pentru cel care este văzut privat de proprietatea sa, care nu permite compensarea minimă a prejudiciului suferit efectiv. 19. Tribunalul a judecat, precum și articolele 18 și 19 din Legea nr. 80/77 din 25 octombrie 1977 erau neconstituționale, în cazul de față, în măsura în care obligau persoanele care dețineau bunuri naționale să primească titluri de datorie publică. 20. Ministerul Public a făcut apel la judecată în fața Tribunalului Constituțional. 21. Prin hotărârea din 29 septembrie 2009, Tribunalul Constituțional a declarat că dispozițiile în litigiu nu erau neconstituționale și a trimis cauza Tribunalului de la Lisabona 22. La 2 noiembrie 2009, Tribunalul de la Lisabona a pronunțat o nouă hotărâre prin care îi demasca pe reclamanții cererilor lor și a considerat că sumele acordate nu puteau fi considerate derive în lumina hotărârii Tribunalului Constituțional care considerase că regimul de stabilire a despăgubirilor prevăzut la articolele 18 și 19 din Legea 80/77 este în conformitate cu Constituția. Dreptul și practica internă relevante 23.L. Tribunal Geraldes Barba c. Portugalia , n 61009/00, 4 noiembrie 2004, descrie, la punctele 22-30, dreptul și practica internă relevante în materie de despăgubiri ale foștilor titulari de bunuri care au făcut obiectul unei naționalizări (a se vedea, de asemenea, punctele 32, 33 și 37 din Hotărârea Almeida Garrett, Mascarenhas Falcăo și alte c. Portugalia, n 29813/96 și 30229/96, CEDO 2000-I). 24. În ceea ce privește Legea nr. 80/77 din 25 octombrie 1977, dispozițiile relevante se citesc astfel art. 18 (...) dreptul la despăgubire, atât provizoriu, cât și definitiv, în care se acordă, de către stat titularului respectiv, titluri de datorie publică cu o valoare egală cu valoarea stabilită în conformitate cu articolele care urmează. Guvernul va reglementa, prin decret, la propunerea ministrului de finanțe, condițiile de acordare a acestor titluri. Împrumuturile care urmează să fie acordate în scopurile menționate la articolul precedent vor fi împărțite în categorii diferite, în funcție de valoarea care urmează să fie despăgubită per titular, la care vor corespunde termene de amortizare și de reportare progresivă mai lungi și rate ale dobânzii mai mici. În scopul anterior, determinarea ratei dobânzii, anii de amortizare și perioadele de reportare se vor face în funcție de categoriile definite de sumele totale de plătit în conformitate cu tabelul din anexă. 1 la Convenție, reclamanții consideră că compensațiile care le-au fost acordate în cele din urmă nu au fost acordate în mod direct. Ei se plâng, de asemenea, de perioada lungă de stabilire și de plata despăgubirilor. Reclamanții susțin că întârzierea în stabilirea și plata despăgubirilor definitive la care aveau dreptul, fără o compensare adecvată, încalcă echilibrul care trebuie să domine între cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor lor, încălcând art. 1 din Protocolul nr. După ce încercările de soluționare pe cale amiabilă au eșuat, printr-o scrisoare din 16 aprilie 2014, guvernul a informat Curtea că intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Declarația a fost formulată astfel: Eu subsemnat, M Graça de Carvalho, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă, în comun, lui Jorge José Clara Travassos Lopes, Maria João Clara Travassos Lopes Clara Pinto, Raúl Manuel Clara Pinto, Maria Margarida Pereira Gorjão Clara, João Pedro Pereira Gorjã Clara, Maria Teresa Pereira Gorjão Clara, Joao Paulo Pereira Gorjã Clara, Guilherme José Veiga Clara, Maria de Fátima Veiga Clara Arnaut Pombeiro, José Luís Trincão Clara, Augusto Manuel Pinto Clara, Luís Carlos Pinto Clara, Ana Lídia Leite Clara, Joã Carlos Leite Clara, Ana Fátima Leita Clara Soura Eiró și Maria do Rosário Leite Clara Cordeiro Banha suma de 1 000 000 EUR (un milion de euro), acoperind orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, în temeiul cererii înregistrate la nr. 17590/10. Aceste sume vor fi scutite de orice taxă aplicabilă și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului pronunțat de Curte în temeiul art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Guvernul recunoaște că, în speță, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului. Prin scrisoarea din 20 mai 2014, părțile reclamante au indicat că nu au fost satisfăcute de termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă era derizorie având în vedere prejudiciile suferite. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, 77, CEDH 2003 WAZA SP. z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea și-a stabilit într-o serie de cauze practica în domeniul politicii de soluționare a litigiilor în materie de naționalizare și expropriere care a avut loc în Portugalia în 1975 (Campos Costa și alții c. Portugalia, nr 1017/04, 30 octombrie 2007 Jorge Nina Jorge și alții c. Portugalia, n 52662/99, 19 februarie 2004, Geraldes Barba c. Portugalia, n 61009/00, 4 noiembrie 2004 Almeida Garrett, Masarenhas Falcăo și alții c. Portugalia, n 29813/96 și 30229/96, CEDO 2000-I Mora do Vale și alții c. Portugalia, n 53468/99, 29 iulie 2004; și ultima dată Ramos Ferreira și alții c. Portugalia, n 23321/11, 71007/11 și 71014/11, 16 iulie 2013). În toate aceste cazuri, Comisia a concluzionat că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr. 1, întrucât părțile interesate au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, protecția dreptului la respectarea bunurilor. Având în vedere recunoașterea încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pe care o conține declarația guvernului, precum și la suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare (Ramos Ferreira și altele c. Portugalia, menționat anterior, § 35-45), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [articolul § 1 in fine] Curtea ia notă de faptul că această sumă va trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Jorge José Clara Travassos Lopes 23/05/1939 Lisabona Maria Joao Clara Travassos Lopes Clara 25/10/1936 Lisabona Raul Manuel Clara Pinto 30/09/1928 Lisabona Maria Margarida Pereira Gorjão Clara 11/07/1923 Lisabona João Pedro Pereira Gorjão Clara 10/10/1945 Lisabona Maria Teresa Pereira Gorjã Clara Charters d Guilherme José Veiga Clara 13/01/1939 Torres Novas Maria de Fátima Veiga Clara Arnaut Pombeiro 09/02/1941 Lisabona José Luís Trincão Clara 03/07/1923 Torres Novas Augusto Manuel Pinto Clara 01/05/1931 Torres Novas Luís Carlos Pinto Clara 01/06/1934 Torres Novas Ana Lídia Pereira Leite Clara 05/02/1933 Ponta Delgada João Carlos Leite Clara 29/09/1954 Lisabona Ana Fátima Leite Clara Sousa Eiró 24/02/1957 Lisabona Maria do Rosário Leite Clara Cordeiro Banha 11/06/1965 Ponta Delgada ANEXA II Titulari de cont originari Note Group Claras Claras Transportes, SARL # acțiuni Tuco-Turismo e Commercio, SA # acțiuni Oliveiras-Transportes e Turismo, SARL # acțiuni Stall-Sociedade Torrejana de Automóveis, Lda % din capitalul social Vinagre, Lda % din capitalul social Empresa de Transportes gasanicos Luso-Bussaco, Lda % din capitalul social Jorge José Clara Travassos Lopes 3039 756,75 250 1,14% Jorge da Silva Oliveira Travassos Lopes Decedați la 26 decembrie 2000 și, respectiv, la 9 octombrie 2005, sunt reprezentați în speță de primii și al doilea reclamanți, moștenitorii lor: Jorge José Clara Travassos Lopes Maria João Clara Travassos Lopes Clara Pinto 2995 747,75 250 1,18% Maria José Cordeiro Clara Travassos Lopes 2995 747,75 250 29,84% 2,20% Raul Manuel Clara Pinto 2995 747,75 250 1,14% João Pedro Neves Clara Decedat la 28 ianuarie 2002, domnul João Pedro Neves Clara este reprezentat în acest caz de reclamanții 4, 5, 6 și 7, moștenitorii săi: Maria Margarida Pereira Gorjao Clara Joao Pedro Pereira Gorjã Clara Clara Maria Teresa Pereira Gorjão Clara Charters d azvedo João Paulo Pereira Gorjão Clara 6000 500 16,61% 1,10 % Guilherme Isidro Neves Clara Decedat la 13 iulie 2000, domnul Guitherme Isidro Neves Clara este reprezentat în speță de reclamanții 8 și 9, moștenitorii săi: Guilherme José Veiga Clara Maria de Fátima Veiga Clara Arnaut Pombeiro 5956 1482 500 14,81% 1,10 % José Luís Trincão Clara 3000 750 250 8,33% Luís Carlos Pinto Clara 2000 750 250 5,55% 0,55% 25 % João Isidro Pinto Clara 2000 750 250 5,55% 0,55 % Augusto Manuel Pinto Clara 2000 750 250 5,55 % 0,55 % 25 % Maria benedita Pereira da Silva Pinto Clara Decedate la 14 februarie 1994, M Maria Benedita Pereira da Silva Pinto Clara este reprezentată, în acest caz, de reclamanții 11, 12, 13, 14, 15 și 16, moștenitorii săi: Augusto Manuel Pinto Clara Luís Carlos Pinto Clara Ana Lídia Pereira Leite Clara João Carlos Leite Clara Ana Fátima Leite Clara Sousa Eiró Maria do Rosário Leite Clara Cordeiro Banha 3000 8,33 % TOTAL 35980 8982 3000 98,03 % 6,60 % 50 % Anexă III Deținătorii care provin Despăgubiri atribuite dobânzi totale PTE EUR PTE EUR PTE Jorge José Clara Travassos Lopes 33 131 103 165 257,25 590 970,76 25 393,66 38 222 073,76 190 650,90 Jorge da Silva Oliveira Travassos Lopes 32 697 963 163 096,75 5 042 010,20 25 149,44 37 739 973,20 188 246,19 Maria José Cordeiro Clara Travassos Lopes 37 742 303 188 257,81 5 612 204,82 27 993,56 43 354 507,82 216 251,37 Raul Manuel Clara Pinto 32 690 998 163 062,01 4 820 311,29 24 043, 61 37 511 309,29 187 105, 62 João Pedro Neves Clara 68 027 936 339 321,91 8 799 699,13 43 892,71 76 827 635,13 383 214,63 Guilherme Isidro Neves Clara 67 206 481 335 224,51 8 997 499,61 44 879,34 76 203 980,61 380 103,85 José Luís Trincão Clara 34 018 321 169 682, 67 5 234 756,99 26 110,86 39 253 077,99 195 793,53 Luís Carlos Pinto 26 047 927 129 926,51 447 635,44 21 187,12 30 295 562,44 151 113,63 João Isidro Pinto Clara 25 510 740 1277,03 4 269 265, 64 21 295, 01 29 780 005, 64 148 542, 04 Augusto Manuel Pinto Clara 26 047 927 129 926, 51 4 215 606, 73 21 027, 36 30 263 533, 73 150 953, 87 Maria benedita Pereira da Silva Pinto Clara 25 521 003 1298, 23 4 272 730, 03 21 312, 29 793 733, 03 148 610, 51 TOTAL 408 642 702 2 038 301, 20 602 690, 64 302 284, 95 469 245 392, 64 2 340 586, 15
Requête n
o
17590/10
Jorge José CLARA TRAVASSOS LOPES et autres
contre le Portugal
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 21 octobre 2014 en une chambre composée de
Isabelle Berro-Lefèvre,
présidente,
Elisabeth Steiner,
Khanlar Hajiyev,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Julia Laffranque,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Linos-Alexandre Sicilianos,
juges,
et de Søren Nielsen,
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 24 mars 2010,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 16
avril
2014 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La liste des parties requérantes figure en Annexe I.
2.
Les requérants ont été représentés par M
e
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
3.
La requête avait été communiquée au Gouvernement le 12 mars 2012.
A.
Les circonstances de l’espèce
4.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
1.
La procédure de nationalisation
5.
Les requérants étaient propriétaires ou héritiers de propriétaires d’actions des sociétés anonymes
Claras Transportes, SARL
,
Tuco- Turismo e Comércio, SARL
et
Oliveiras- Transportes e Turismo, SARL
et de parts sociales dans les sociétés à revenus limités
STAL- Sociedade Torrejana de Automóveis, Lda
,
Vinagre, Lda
et
Empresa de Transportes mecânicos Luso
‑
Bussaco, Lda
, tel qu’indiqué dans le tableau en Annexe II.
6.
Ces sociétés, connues sous la désignation de «
Grupo Claras
» avaient des activités dans le domaine des transports, de l’automobile et du tourisme.
7.
Elles firent l’objet d’une nationalisation par un décret-loi n
o
280
‑
C/75
du 5 juin 1975. Ce décret-loi prévoyait le paiement d’une indemnisation aux actionnaires dont le montant, le délai et les conditions de paiement restaient toutefois à définir.
8.
Conformément à l’article 16 § 1 de la loi n
o
80/77 du 26
octobre
1977
au décret-loi n
o
51/86 du 14 mars 1986, les intéressés demandèrent à une commission d’arbitrage de fixer les indemnisations respectives.
9.
À une date non précisée, la commission d’arbitrage établit le montant des indemnités d’expropriation.
10.
La décision de la commission d’arbitrage ne fut toutefois pas homologuée par le ministre des Finances.
11.
Dans un arrêté ministériel (
Despacho normativo)
n
o
111/84 du 16
mai 1984, le secrétaire d’État au Trésor annonça que la procédure d’indemnisation connaissait des retards du fait des difficultés techniques rencontrées dans l’évaluation des sociétés, notamment en raison du manque de précision de leurs rapports comptables. Il signala néanmoins que des indemnisations provisoires seraient attribuées au fur et à mesure que les évaluations seraient conclues par rapport à chaque entreprise, fixant à cette occasion celles qui suivent
:
Société
Indemnisation provisoire
(Escudos portugais- PTE)
Vinagre, Lda
24
442 PTE pour 1% du capital
Oliveiras- Transportes e Turismo, SARL
1
485,2 PTE pour chaque action
Claras Transportes, SA
1
944 PTE pour chaque action
12.
En s’appuyant sur les critères énoncés aux articles 18 et 19 de la loi n
o
80/77 du 26 octobre 1977, par différents arrêtés ministériels, le secrétaire d’État au Trésor, sous délégation de pouvoirs du ministre des Finances, fixa les indemnisations définitives suivantes
:
Arrêté ministériel
Société
Indemnisation définitive
(Escudos portugais- PTE)
N
o
62/87 du
14 juillet 1987
Tuco- Turismo e Comércio, SA
9
674,50 PTE pour chaque action
N
o
165/92 du
18 août 1992
Empresa de Transportes mecânicos Luso-Bussaco, Lda
21
487 PTE pour
1 % du capital
Vinagre, Lda
24
442 PTE pour
1 % du capital
N
o
335/93 du
22 septembre 1993
Claras Transportes, SARL
8
023,50 PTE pour chaque action
Oliveiras- Transportes e Turismo, SARL
4
912 PTE pour
chaque action
N
o
367/93 du
2 novembre 1993
Sociedade Torrejana de Automóveis, Lda
174
130 PTE pour
1 % du capital
13.
Des intérêts variant entre 2,5 % et 13 % à compter de la date de la nationalisation respective furent ajoutés aux indemnisations octroyées.
14.
Entre le 18 août 1980 et le 24 mai 1994, les montants furent progressivement mis à la disposition des intéressés sous forme de titres de la dette publique, conformément à l’article 18 de la loi n
o
80/77 du 26
octobre
1977.La part la plus importante des titres fut toutefois remise aux requérants le 27 août 1992.
15.
Les délais d’amortissement des titres de la dette publique furent fixés entre 6 à 23 ans. Ceux-ci furent toutefois amortis de façon anticipée, entre le 1
er
mai et le 1
er
septembre 1998.
16.
Les sommes totales versées figurent à l’Annexe III.
2.
La procédure devant le tribunal de Lisbonne (affaire interne n
o
404/95)
17.
Le 29 mai 1995, les personnes indiquées à l’Annexe II saisirent le tribunal de Lisbonne d’une action contre l’État. Ils dénonçaient le montant dérisoire des indemnisations qui leur avaient été octroyées. Ils réclamaient la fixation d’indemnisations correspondant à la valeur réelle de leurs actions et/ou parts sociales dans lesdites sociétés, soulevant l’inconstitutionnalité des articles 18 et 19 de la loi n
o
80/77 du 25 octobre 1977 portant sur les critères de fixation et sur la modalité de paiement des indemnisations, au travers de titres de la dette publique.
18.
Par un jugement du 2 juin 2008, le tribunal de Lisbonne fit partiellement droit à la demande des demandeurs. Le tribunal considéra notamment
:
« (...) vu les taux d’inflation pendant les années ayant suivi les nationalisations, il faut en conclure que la valeur des indemnisations en cause est devenue dérisoire, compte tenu du report du paiement sur une si longue durée et avec un taux rémunératoire non ajusté par rapport au taux d’inflation réel ou au taux d’intérêt normal en vigueur dans le pays. Ceci se traduit ainsi par une valeur trop faible, pour celui qui s’est vu privé de sa propriété, ne permettant pas de compenser de façon minimale le préjudice effectivement subi. »
19.
Le tribunal jugea ainsi que les articles 18 et 19 de la loi n
o
80/77 du 25 octobre 1977 étaient inconstitutionnels, dans le cas d’espèce, dans la mesure où ils obligeaient les personnes titulaires de biens nationalisés à recevoir des titres de la dette publique.
20.
Le Ministère public fit appel du jugement devant le Tribunal constitutionnel.
21.
Par un arrêt du 29 septembre 2009, le Tribunal constitutionnel déclara que les dispositions litigieuses n’étaient pas inconstitutionnelles et renvoya l’affaire devant le tribunal de Lisbonne.
22.
Le 2 novembre 2009, le tribunal de Lisbonne prononça un nouveau jugement, déboutant les requérants de leurs demandes. Il jugea que les montants octroyés ne pouvaient pas être considérés comme dérisoires au vu de l’arrêt du Tribunal constitutionnel qui avait estimé que le régime de fixation des indemnisations prévu aux articles 18 et 19 de la loi
n
o
80/77
était conforme à la Constitution.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
23.
L’arrêt
Geraldes Barba c. Portugal
, n
o
61009/00, 4
novembre
2004,
décrit, en ses paragraphes 22 à 30, le droit et la pratique internes pertinents en matière d’indemnisations des anciens titulaires de biens ayant fait l’objet d’une nationalisation (voir également les paragraphes
32, 33 et 37 de l’arrêt
Almeida Garrett, Mascarenhas Falcão et
autres c. Portugal
, n
os
29813/96 et 30229/96, CEDH 2000-I).
24.
S’agissant de la loi n
o
80/77 du 25 octobre 1977, les dispositions pertinentes se lisent ainsi
:
Article 18
« 1.
(...) le droit à l’indemnisation, autant provisoire que définitive, s’effectue au moyen de l’octroi, par l’État au respectif titulaire, de titres de la dette publique d’un montant égal à la valeur fixée conformément aux articles qui suivent.
2.
Le Gouvernement régira, par décret, sur proposition du ministre des Finances, les conditions d’octroi de ces titres. »
Article 19
« 1.
Les prêts à octroyer aux fins indiqués à l’article précédent seront répartis en catégories différentes, en fonction du montant à indemniser par titulaire, auxquelles correspondront des délais d’amortissement et de report progressivement plus longs et des taux d’intérêts décroissants.
2.
Aux fins précédentes, la détermination des taux d’intérêts, les années d’amortissement et les périodes de report se feront en fonction des catégories définies par les montants globaux à indemniser conformément au tableau annexe. »
Invoquant l’article 14 de la Convention et l’article 1 § 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, les requérants estiment que les indemnisations qui leur ont été finalement octroyées n’ont pas été «
justes
». Ils se plaignent également de la longue période de fixation et paiement des indemnisations.
Les requérants allèguent que le retard dans la détermination et le paiement des indemnisations définitives à laquelle ils avaient droit, sans une compensation adéquate, enfreint l’équilibre qui doit régner entre les exigences de l’intérêt général et la sauvegarde du droit au respect de leurs biens, en violation de l’article 1 du Protocole n
o
1.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 16
avril 2014, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée :
«
Je soussignée, M
me
.
Maria do Rosário Leite Clara Cordeiro Banha la somme de 1
000
000
EUR
(un
million d’euros), couvrant tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, au titre de la requête enregistrée sous le n
o
17590/10.
Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle rendue par la Cour sur le fondement de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.
À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 additionnel à la Convention européenne des droits de l’homme.
»
Par une lettre du 20 mai 2014, les parties requérantes ont indiqué qu’elles n’étaient pas satisfaites des termes de la déclaration unilatérale au motif que la somme proposée était dérisoire au vu des préjudices subis.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin
Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95,
§§
75
‑
‑
VI
;
WAZA SP. z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02,
26
juin 2007
; et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03, 18
septembre
2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires sa pratique s’agissant de la politique d’indemnisation des nationalisations et expropriations ayant eu lieu au Portugal en 1975 (
Campos Costa et autres c. Portugal
, n
o
10172/04, 30 octobre 2007
;
Jorge Nina Jorge et autres c. Portugal
, n
o
52662/99, 19 février 2004,
Geraldes Barba c. Portugal
, n
o
61009/00, 4
novembre 2004
;
Almeida Garrett, Mascarenhas Falcão et autres c.
Portugal
, n
os
29813/96 et 30229/96, CEDH 2000-I
;
Mora do Vale et autres c. Portugal
, n
o
53468/99, 29 juillet 2004
; et dernièrement
Ramos Ferreira et autres c. Portugal
, n
os
23321/11, 71007/11 et 71014/11, 16
juillet 2013). Dans toutes ces affaires, elle a conclu à la violation de l’article 1 du Protocole n
o
1, considérant que les intéressés avaient eu à supporter une charge spéciale et exorbitante ayant rompu le juste équilibre devant régner entre, d’une part, les exigences de l’intérêt général et, d’autre part, la sauvegarde du droit au respect des biens.
Eu égard à la reconnaissance de la violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires (
Ramos Ferreira et autres c.
Portugal,
précité, §§ 35 à 45) –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
in fine
).
La Cour note que cette somme devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Søren Nielsen
Isabelle Berro-Lefèvre
Greffier
Présidente
Requérant(e)
Date de naissance
Résidence
1
Jorge José Clara Travassos Lopes
23/05/1939
Lisbonne
2
Maria João Clara Travassos Lopes Clara Pinto
25/10/1936
Lisbonne
3
Raul Manuel Clara Pinto
30/09/1928
Lisbonne
4
Maria Margarida Pereira Gorjão Clara
11/07/1923
Lisbonne
5
João Pedro Pereira Gorjão Clara
10/10/1945
Lisbonne
6
Maria Teresa Pereira Gorjão Clara Charters d’Azevedo
14/03/1948
Lisbonne
7
João Paulo Pereira Gorjão Clara
31/08/1963
Lisbonne
8
Guilherme José Veiga Clara
13/01/1939
Torres Novas
9
Maria de Fátima Veiga Clara Arnaut Pombeiro
09/02/1941
Lisbonne
10
José Luís Trincão Clara
03/07/1923
Torres Novas
11
Augusto Manuel Pinto Clara
01/05/1931
Torres Novas
12
Luís Carlos Pinto Clara
01/06/1934
Torres Novas
13
Ana Lídia Pereira Leite Clara
05/02/1933
Ponta Delgada
14
João Carlos Leite Clara
29/09/1954
Lisbonne
15
Ana Fátima Leite Clara Sousa Eiró
24/02/1957
Lisbonne
16
Maria do Rosário Leite Clara Cordeiro Banha
11/06/1965
Ponta Delgada
Titulaires originaires
Note
Groupe Claras
Claras Transportes, SARL
# actions
Tuco- Turismo e Comércio, SA
# actions
Oliveiras- Transportes e Turismo, SARL
# actions
STAL- Sociedade Torrejana de Automóveis, Lda
% du capital social
Vinagre, Lda
% du capital social
Empresa de Transportes mecânicos Luso-Bussaco, Lda
% du capital social
Jorge José Clara Travassos Lopes
3039
756,75
250
1,14 %
Jorge da Silva Oliveira Travassos Lopes
Décédés respectivement le 26 décembre 2000 et le 9 octobre 2005, ils sont représentés en l’espèce par les premier et second requérants, leurs héritiers :
Jorge José Clara Travassos Lopes
Maria João Clara Travassos Lopes Clara Pinto
2995
747,75
250
1,18 %
Maria José Cordeiro Clara Travassos Lopes
2995
747,75
250
29,84 %
2,20 %
Raul Manuel Clara Pinto
2995
747,75
250
1,14 %
João Pedro Neves Clara
Décédé le 28 janvier 2002, M. João Pedro Neves Clara est représenté en l’espèce par les requérants 4, 5, 6 et 7, ses héritiers :
Maria Margarida Pereira Gorjão Clara
João Pedro Pereira Gorjão Clara
Maria Teresa Pereira Gorjão Clara Charters d’Azevedo
João Paulo Pereira Gorjão Clara
6000
1500
500
16,61 %
1,10 %
Guilherme Isidro Neves Clara
Décédé le 13 juillet 2000, M. Guilherme Isidro Neves Clara est représenté en l’espèce par les requérants 8 et 9, ses héritiers :
Guilherme José Veiga Clara
Maria de Fátima Veiga Clara Arnaut Pombeiro
5956
1482
500
14,81 %
1,10 %
José Luís Trincão Clara
3000
750
250
8,33 %
0,55 %
Luís Carlos Pinto Clara
2000
750
250
5,55 %
0,55 %
25 %
João Isidro Pinto Clara
2000
750
250
5,55 %
0,55 %
Augusto Manuel Pinto Clara
2000
750
250
5,55 %
0,55 %
25 %
Maria benedita Pereira da Silva Pinto Clara
Décédée le 14 février 1994, M
me
Maria Benedita Pereira da Silva Pinto Clara est représentée, en l’espèce, par les requérants 11, 12, 13, 14, 15 et 16, ses héritiers :
Augusto Manuel Pinto Clara
Luís Carlos Pinto Clara
Ana Lídia Pereira Leite Clara
João Carlos Leite Clara
Ana Fátima Leite Clara Sousa Eiró
Maria do Rosário Leite Clara Cordeiro Banha
3000
8,33 %
TOTAL
35980
8982
3000
98,03 %
6,60 %
50 %
Titulaires originaires
Indemnisation attribuée
Intérêts
TOTAL
PTE
EUR
PTE
EUR
PTE
EUR
Jorge José Clara Travassos Lopes
33 131 103
165 257,25
5 090 970,76
25 393,66
38 222 073,76
190 650,90
Jorge da Silva Oliveira Travassos Lopes
32 697 963
163 096,75
5 042 010,20
25 149,44
37 739 973,20
188 246,19
Maria José Cordeiro Clara Travassos Lopes
37 742 303
188 257,81
5 612 204,82
27 993,56
43 354 507,82
216 251,37
Raul Manuel Clara Pinto
32 690 998
163 062,01
4 820 311,29
24 043,61
37 511 309,29
187 105,62
João Pedro Neves Clara
68 027 936
339 321,91
8 799 699,13
43 892,71
76 827 635,13
383 214,63
Guilherme Isidro Neves Clara
67 206 481
335 224,51
8 997 499,61
44 879,34
76 203 980,61
380 103,85
José Luís Trincão Clara
34 018 321
169 682,67
5 234 756,99
26 110,86
39 253 077,99
195 793,53
Luís Carlos Pinto Clara
26 047 927
129 926,51
4 247 635,44
21 187,12
30 295 562,44
151 113,63
João Isidro Pinto Clara
25 510 740
127 247,03
4 269 265,64
21 295,01
29 780 005,64
148 542,04
Augusto Manuel Pinto Clara
26 047 927
129 926,51
4 215 606,73
21 027,36
30 263 533,73
150 953,87
Maria benedita Pereira da Silva Pinto Clara
25 521 003
127 298,23
4 272 730,03
21 312,29
29 793 733,03
148 610,51
TOTAL
408 642 702
2 038 301,20
60 602 690,64
302 284,95
469 245 392,64
2 340 586,15