HERMAN v. THE NETHERLANDS

Comunicat la 23 octombrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 35965/14 Adrianus Cornelis Hendricus Johannes HERMAN împotriva Țărilor de Jos depusă la 9 mai 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Adrianus Cornelis Hendricus Johannes Herman, este un național olandez, născut în 1975 și locuiește în Helmond. El este reprezentat în fața Curții de către dl. T.P.M. Kouwenaar, avocat practicant în „s-Hertogenbosch. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 iunie 2012, la 10.27 a.m., reclamantul a fost arestat pe suspect de jaf și ulterior a fost reținut pentru interogare. Se observă că art. 61 din Codul de Procedură Penală (Wetboek van Strafvording ; „CPC” prevede că un suspect poate fi reținut pentru interogatoriu timp de maxim șase ore. În aceeași zi la 19:05, reclamantul a fost reținut în arest de poliție (inverzekeringstelling La 13 iunie 2012 judecătorul de investigare ( rechter-commissaris ) a considerat că ordinea de custodie a poliției este legală, chiar dacă a apărut că cerințele procedurale nu au fost respectate deoarece perioada maximă de privare a libertății menționată mai sus în scopul interogatoriului a fost depășită. Cu toate acestea, după echilibrarea intereselor în joc, judecătorul de investigare a hotărât că reclamantul nu va fi eliberat imediat și, ulterior, a fost ordonată detenția inițială în reținere (inbewaringstelling). Nu mai există niciun recurs împotriva acestei decizii. La 20 iunie 2012, Curtea regională, ședința în sedii, a ordonat detenția prelungită a reclamantului în reținere (gevangenhouring Reclamantul a apelat la această decizie și a susținut că custodia de poliție era ilegală, iar Curtea de Apel a respins această afirmație deoarece s-a considerat că presupusa ilegalitate a custodiei de poliție nu mai putea fi discutată în această etapă a procedurii, dar aceaceasta ar putea fi prezentată în procedură penală împotriva reclamantului atunci când a venit la determinarea sentinței. Apelul reclamantului a fost respins la 12 iulie 2012. La 8 octombrie 2012, reclamantul a fost condamnat pentru, printre altele, jaful în legătură cu care a fost în custodie de poliție la 10 iunie 2012. Reclamantul a solicitat Curtea Regională, în conformitate cu art. 359a din CCP, să-și atenueze sentința având în vedere faptul că perioada maximă menționată mai sus în care o persoană ar putea fi reținută pentru interogatoriu a fost depășită. Curtea regională a susținut că nu există motive pentru a atenua sentința, deoarece reclamantul nu a suferit nici un dezavantaj concret ca urmare a depășirii perioadei respective. Curtea regională a condamnat reclamantul la un termen de închisoare parțial suspendat de 22 de luni. Reclamantul a apelat la această decizie și a susținut că custodia de poliție era ilegală. În decizia sa din 12 februarie 2013, Curtea de Apel a anulat decizia Curții Regionale, însă cererea reclamantului a fost respinsă din aceleași motive ca cele angajate de Curtea Regională. La 11 martie 2014, procurorul general la Curtea Supremă a informat Curtea Supremă să declare recursul reclamantului asupra punctelor de drept inadmisibil în temeiul articolului 80a din Legea Organizației Judiciare (Wet op de recterlijke organisatie ), care autorizează Curtea Supremă să declare un recurs asupra punctelor de drept inadmisibil atunci când consideră că nu este justificat să ia în considerare plângerile formulate deoarece, evident, partea recurentei nu are un interes suficient în apelul asupra punctelor de drept sau deoarece plângerile nu pot reuși. Aprilie 2014, și în legătură cu avizul consultativ al avocatului general, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept în temeiul articolului 80a din Legea Organizației Judiciare. Legea internă relevantă art. 61 § 1 din CCP se citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „1. În cazul în care suspectul nu este reținut în arest de poliție în conformitate cu art. 57 sau nu este acuzat în fața magistratului de instruire în conformitate cu art. 60, el este eliberat, cu excepția cazului în care el este reținut în scopuri de investigație pentru maximum șase ore prin ordinul procurorului public sau asistentului procuror public în fața căruia suspectul a fost adus sau care a arestat personal suspectul. Suspectul este interogat în timp ce este reținut în scopuri de investigație.” art. 359a din CCP citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „1. Curtea regională poate, dacă se pare că nu au fost respectate cerințele procedurale în cursul anchetei preliminare care nu mai pot fi reparate și consecințele juridice ale acestora nu sunt evidente din lege, să determine că: a. gravitatea sentinței este redusă proporțional cu gravitatea încălcării procedurilor, dacă prejudiciul sau prejudiciul cauzat de încălcare poate fi compensat în acest mod; b. concluziile investigației obținute ca urmare a încălcării procedurilor nu pot fi utilizate ca dovadă a infracțiunii, astfel cum au fost acuzate în acuzare; c. urmărirea penală este declarată inadmisibilă, dacă datorită încălcării procedurale nu se poate spune că este un proces al cazului în conformitate cu principiile procesului corespunzător. (2) În aplicarea acestuia alin. (1), Curtea Regională ia în considerare interesele deservite de reglementarea încălcată, gravitatea încălcării procedurale și prejudiciul sau prejudiciul cauzat de aceasta. ...” 10. Reclamantul se plânge de încălcarea art. 5 din Convenție, deoarece a fost privat de libertate pentru mai mult decît legal și nu a fost acordată nicio compensație pentru această privare ilegală de libertate. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 litera (c) din Convenție? În special, privarea libertății a fost în perioada între orele 16.27 și 19.05 la 10 iunie 2012 compatibilă cu limita legală privind deținerea unui suspect pentru interogare? Reclamantul are dreptul efectiv și executiv la compensare pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 alineatul (1) litera (c), astfel cum se prevede la art. 5 alineatul § 5 din Convenție?

Communicated on 23 October 2014

THIRD SECTION

Application no. 35965/14

Adrianus Cornelis Hendricus Johannes HERMAN

against the Netherlands

lodged on 9 May 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Adrianus Cornelis Hendricus Johannes Herman, is a Dutch national, who was born in 1975 and lives in Helmond. He is represented before the Court by Mr

T.P.M. Kouwenaar, a lawyer practising in ‘s-Hertogenbosch.

A.

The circumstances of the case

1.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

2.

On 10 June 2012 at 10.27 a.m. the applicant was arrested on suspicion of robbery and subsequently he was held for questioning. It is noted that article 61 of the Code of Criminal Procedure (

Wetboek van Strafvordering

; “CCP”) stipulates that a suspect can be held for questioning for a maximum of six hours. On the same day at 7.05 p.m. the applicant was taken into police custody (

inverzekeringstelling

).

3.

On 13 June 2012 the investigating judge (

rechter-commissaris

) found the police custody order lawful, even though it appeared that the procedural requirements had not been complied with because the above-mentioned maximum period of deprivation of liberty for the purpose of questioning had been exceeded. However, after balancing the interests at stake, the investigating judge decided that the applicant would not be released immediately and subsequently his initial detention on remand (

inbewaringstelling

) was ordered. No further appeal lay against this decision.

4.

On 20 June 2012 the Regional Court, sitting in chambers, ordered the applicant’s extended detention on remand (

gevangenhouding

). The applicant appealed this decision and claimed that the police custody had been unlawful. The Court of Appeal rejected this claim as it was held that the alleged unlawfulness of the police custody could not be discussed anymore at this stage of the proceedings, but it could be put forward in the criminal proceedings against the applicant when it came to the determination of the sentence. The applicant’s appeal was dismissed on 12

July 2012.

5.

On 8 October 2012 the applicant was convicted of

inter alia

the robbery in connection with which he had been placed in police custody on 10 June 2012. The applicant asked the Regional Court, under the terms of article 359a of the CCP, to mitigate his sentence in view of the fact that the abovementioned maximum period during which a person could be held for questioning had been exceeded. It was held by the Regional Court that there were no reasons to mitigate the sentence, because the applicant had not suffered any concrete disadvantage as a result of that period having been exceeded. The Regional Court sentenced the applicant to a partially suspended prison term of 22 months.

6.

The applicant appealed this decision and claimed that the police custody had been unlawful. In its decision of 12 February 2013 the Court of Appeal quashed the decision of the Regional Court, but the applicant’s claim was rejected on the same grounds as those employed by the Regional Court.

7.

On 11 March 2014 the Procurator General to the Supreme Court advised the Supreme Court to declare the applicant’s appeal on points of law inadmissible pursuant to article 80a of the Judicial Organisation Act (

Wet op de rechterlijke organisatie

), which section allows the Supreme Court to declare an appeal on points of law inadmissible when it considers that it is not justified to consider the complaints raised because the appellant party obviously has insufficient interest in the appeal on points of law or because the complaints obviously cannot succeed. On 1

April 2014, and with reference to the Advocate General’s advisory opinion, the Supreme Court rejected the applicant’s appeal on points of law pursuant to article 80a of the Judicial Organisation Act.

B.

Relevant domestic law

8.

Article 61 § 1 of the CCP reads, insofar as relevant, as follows:

“1. If the suspect is not taken into police custody in accordance with section 57 nor arraigned before the examining magistrate in accordance with section 60, he shall be released, unless he is detained for investigative purposes for maximum six hours by order of the public prosecutor or the assistant public prosecutor before whom the suspect was brought or who personally arrested the suspect. The suspect shall be questioned while he is being detained for investigative purposes.”

9.

Article 359a of the CCP reads, insofar as relevant, as follows:

“1. The Regional Court may, if it appears that procedural requirements were not complied with during the preliminary investigation which can no longer be redressed and the legal consequences thereof are not apparent from the law, determine that:

a. the gravity of the sentence shall be reduced in proportion to the seriousness of the procedural violation, if the harm or prejudice caused by the violation can be compensated in this manner;

b. the findings of the investigation obtained as a result of the procedural violation may not be used as evidence of the offence as charged in the indictment;

c. the prosecution be declared inadmissible, if owing to the procedural violation there cannot be said to be a trial of the case in compliance with the principles of due process.

...”

COMPLAINT

10.

The applicant complains of a violation of Article 5 of the Convention in that he was deprived of his liberty for longer than legally allowed and was not awarded any compensation for this unlawful deprivation of liberty.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 (c) of the Convention? In particular, was the deprivation of liberty during the period between 4.27 and 7.05 p.m. on 10 June 2012 compatible with the statutory limit on holding a suspect for questioning?

2.

Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for his detention in alleged contravention of Article 5 § 1 (c), as required by Article 5 § 5 of the Convention?