GURBANOV AND MAMMADOV v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GURBANOV AND MAMMADOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2014)
Comunicat la 4 noiembrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 20605/13 Mammad GURBANOV și Nadir MAMMADOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 26 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Mammad Gurbanov (primul reclamant) și dl Nadir Mammadov (al doilea reclamant), sunt resortisanți azerbaezi, care s-au născut în 1953 și, respectiv, 1980 și trăiesc în Nakhchivan. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl K. Bagirov, un avocat practicant în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum au fost depuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea și presupusele maltraturi ale reclamanților Reclamanții au avut o mică afacere în Nakhchivan. La 7 decembrie 2012, reclamanții au sosit cu mașina lor plină de mărfuri la punctul vamal Sadarak situat între Azerbaidjan și Turcia. Potrivit reclamanților, la 8 decembrie 2012, ofițerii vamali au cerut o mită pentru îndeplinirea formalităților vamale referitoare la importul de mărfuri. Ei au refuzat să plătească mită solicitată și au informat mass-media despre aceasta. La 8 decembrie 2012 au mers la punctul vamal însoțit de un apărător de drepturi umane (I.N.) și un jurnalist (E.A.). La sosirea lor la punctul vamal, aproximativ douăzeci de ofițeri vamal au atacat fizic reclamanții și au început să-i învingă. Ofițerii vamali apoi l-au lăsat pe E.A. și I.N. să părăsească zona, dar a arestat reclamanții. Al doilea reclamant a fost mai târziu autorizat să părăsească zona, dar în aceeași noapte el a fost arestat de poliție și a fost dus la biroul de poliție din districtul Sadarak. De la 8 la 11 decembrie 2012 reclamanții au fost torturați în Biroul de Poliție din districtul Sadarak. În special, ofițerii de poliție și-au scos hainele și le-au ținut goale afară. Mâinile lor au fost încătușate în partea din spate a capului și au fost forțați să-și țină picioarele deschise. Ofițerii de poliție și-au udat picioarele cu apă rece. Al doilea reclamant a pierdut conștiința de trei ori din cauza torturei și ofițerii de poliție au numit servicii de urgență de mai multe ori. A fost, de asemenea, forțat să depună declarații împotriva I.N. și E.A. Primul reclamant a fost privat de mâncare în trei zile. Potrivit reclamanților, au fost torturați la cererea Q.R. care a fost șeful departamentului de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Autonome Nakhchivan („NAR”). Instituția procedurilor penale împotriva reclamanților și a detenției lor anterioare La 10 decembrie 2012, Procurorul districtului Sadarak a instituit proceduri penale împotriva reclamanților pentru utilizarea violenței împotriva funcționarilor de stat. La ora 16:00, la 10 decembrie 2012, procurorul a emis o decizie cu privire la arestarea celui de-al doilea reclamant. La ora 17:10, la 10 decembrie 2012, procurorul a emis o decizie cu privire la arestarea primului reclamant. La 11 decembrie 2012, primul și al doilea reclamant au fost acuzați de infracțiune de utilizare a violenței împotriva funcționarilor de stat, astfel cum se prevede la articolele 315.1 și 315.2 din Codul Penal. La 11 decembrie 2012, Tribunalul de District Sadarak a ordonat retragerea în custodie a primului reclamant pentru o perioadă de două luni, calculand perioada de detenție începând cu 10 decembrie 2012. Curtea a justificat aplicarea măsurii preventive de retras în custodie prin gravitatea acuzației, faptul că primul reclamant a fost acuzat de o infracțiune mai puțin gravă pedepsită de mai mult de doi ani de închisoare, și probabilitatea că, dacă ar fi eliberat, ar putea să se abstine și să obstrucționeze ancheta. În aceeași zi, Curtea de District Sadarak a ordonat, de asemenea, retragerea în custodie a celui de-al doilea reclamant pentru o perioadă de două luni, calculand perioada de detenție începând cu 10 decembrie 2012. La 17 decembrie 2012, Curtea Supremă a AN a susținut hotărârile instanței de primă instanță. La 24 decembrie 2012, avocatul reclamantului s-a întâlnit cu ei. Potrivit avocatului, semnele de maltrat pe corpul celui de-al doilea reclamant au fost vizibile și, în special, a existat un hematom de 10 centimetri în partea interioară a piciorului. Avocatul a informat imediat procurorul de maltrat și a cerut o anchetă eficace. La 15 ianuarie 2013, avocatul a depus o plângere la Curtea de districtul Sadarak, plângând de maltraturile reclamanților. În sprijinul cererii, el a susținut că, la 24 decembrie 2012, în timpul întâlnirii cu reclamanții, a văzut semne de maltrat asupra organismului celui de-al doilea reclamant. În plus, el se baza pe fotografii, precum și pe declarațiile reclamanților, I.N. și E.A., raportate în mass-media. La 18 ianuarie 2013, Curtea de District Sadarak a respins reclamația, declarând că nu ar trebui examinată de către instanță. La 28 ianuarie 2013, Curtea Supremă a AN a respins apelul reclamanților ca fiind nefondat. Între timp, la 15 ianuarie 2013, reclamanții au depus o cerere la Curtea de District Sadarak, cerând instanței să își înlocuiască retragerea în custodie cu măsura preventivă de arestare la domiciliu. În sprijinul cererii lor, ei au subliniat că au un loc permanent de reședință, că nu există niciun risc de abscondare și că nu există niciun risc de a obstruge ancheta. La 18 ianuarie 2013, Curtea de district Sadarak și-a respins cererea, constatand că nu a fost necesară înlocuirea măsurii preventive de încarcerare în ceea ce privește reclamanții. La 28 ianuarie 2013, Curtea Supremă a AN a susținut hotărârile instanței de primă instanță. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 3 din Convenție, că au fost torturați în custodie de poliție și că autoritățile interne nu au investigat acuzațiile lor de tortură. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 5 din Convenție că instanța internă nu a justificat aplicarea măsurii preventive de retras în custodie în ceea ce privește acestea și au respins, fără a da niciun motiv, cererea lor de înlocuire a retrasului în custodie prin arestarea domiciliară. Reclamanții au fost supuși torturelor sau tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea Selmouni c. Franța [GC], nr. 25803/94, § 87, CEDO 1999 V)? având în vedere protecția procedurală împotriva torturei sau tratamente inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia) [GC], nr. 26772/95, ECHR 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne care au încălcat art. 3 din Convenție? Instanțele interne au dat motive suficiente și relevante pentru detenția reclamanților în sensul articolului 5 § 3 din Convenție? Au luat în considerare măsuri alternative pentru continuarea detenției reclamanților? Părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor (reportări forense, dosare medicale, fotografii, înregistrări video, declarații de martor, deciziile autorităților judecătorești, deciziile și hotărârile instanțelor interne, precum și plângerile reclamantului împotriva acestora, etc.) referitoare la procedurile referitoare la presupusul maltrat al reclamanților și la detenția anterioară.