Gurbanov și Mammadov împotriva Azerbaidjanului

Comunicat la 4 noiembrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 20605/13 Mammad GURBANOV și Nadir MAMMADOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 26 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Mammad Gurbanov (primul reclamant) și dl Nadir Mammadov (al doilea reclamant), sunt resortisanți azerbaezi, care s-au născut în 1953 și, respectiv, 1980 și trăiesc în Nakhchivan. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl K. Bagirov, un avocat practicant în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum au fost depuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea și presupusele maltraturi ale reclamanților Reclamanții au avut o mică afacere în Nakhchivan. La 7 decembrie 2012, reclamanții au sosit cu mașina lor plină de mărfuri la punctul vamal Sadarak situat între Azerbaidjan și Turcia.

Potrivit reclamanților, la 8 decembrie 2012, ofițerii vamali au cerut o mită pentru îndeplinirea formalităților vamale referitoare la importul de mărfuri. Ei au refuzat să plătească mită solicitată și au informat mass-media despre aceasta. La 8 decembrie 2012 au mers la punctul vamal însoțit de un apărător de drepturi umane (I.N.) și un jurnalist (E.A.). La sosirea lor la punctul vamal, aproximativ douăzeci de ofițeri vamal au atacat fizic reclamanții și au început să-i învingă. Ofițerii vamali apoi l-au lăsat pe E.A. și I.N. să părăsească zona, dar a arestat reclamanții. Al doilea reclamant a fost mai târziu autorizat să părăsească zona, dar în aceeași noapte el a fost arestat de poliție și a fost dus la biroul de poliție din districtul Sadarak.

De la 8 la 11 decembrie 2012 reclamanții au fost torturați în Biroul de Poliție din districtul Sadarak. În special, ofițerii de poliție și-au scos hainele și le-au ținut goale afară. Mâinile lor au fost încătușate în partea din spate a capului și au fost forțați să-și țină picioarele deschise. Ofițerii de poliție și-au udat picioarele cu apă rece. Al doilea reclamant a pierdut conștiința de trei ori din cauza torturei și ofițerii de poliție au numit servicii de urgență de mai multe ori. A fost, de asemenea, forțat să depună declarații împotriva I.N. și E.A. Primul reclamant a fost privat de mâncare în trei zile. Potrivit reclamanților, au fost torturați la cererea Q.R. care a fost șeful departamentului de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Autonome Nakhchivan („NAR”).

Instituția procedurilor penale împotriva reclamanților și a detenției lor anterioare La 10 decembrie 2012, Procurorul districtului Sadarak a instituit proceduri penale împotriva reclamanților pentru utilizarea violenței împotriva funcționarilor de stat. La ora 16:00, la 10 decembrie 2012, procurorul a emis o decizie cu privire la arestarea celui de-al doilea reclamant. La ora 17:10, la 10 decembrie 2012, procurorul a emis o decizie cu privire la arestarea primului reclamant. La 11 decembrie 2012, primul și al doilea reclamant au fost acuzați de infracțiune de utilizare a violenței împotriva funcționarilor de stat, astfel cum se prevede la articolele 315.1 și 315.2 din Codul Penal.

La 11 decembrie 2012, Tribunalul de District Sadarak a ordonat retragerea în custodie a primului reclamant pentru o perioadă de două luni, calculand perioada de detenție începând cu 10 decembrie 2012. Curtea a justificat aplicarea măsurii preventive de retras în custodie prin gravitatea acuzației, faptul că primul reclamant a fost acuzat de o infracțiune mai puțin gravă pedepsită de mai mult de doi ani de închisoare, și probabilitatea că, dacă ar fi eliberat, ar putea să se abstine și să obstrucționeze ancheta. În aceeași zi, Curtea de District Sadarak a ordonat, de asemenea, retragerea în custodie a celui de-al doilea reclamant pentru o perioadă de două luni, calculand perioada de detenție începând cu 10 decembrie 2012. La 17 decembrie 2012, Curtea Supremă a AN a susținut hotărârile instanței de primă instanță.

La 24 decembrie 2012, avocatul reclamantului s-a întâlnit cu ei. Potrivit avocatului, semnele de maltrat pe corpul celui de-al doilea reclamant au fost vizibile și, în special, a existat un hematom de 10 centimetri în partea interioară a piciorului. Avocatul a informat imediat procurorul de maltrat și a cerut o anchetă eficace. La 15 ianuarie 2013, avocatul a depus o plângere la Curtea de districtul Sadarak, plângând de maltraturile reclamanților. În sprijinul cererii, el a susținut că, la 24 decembrie 2012, în timpul întâlnirii cu reclamanții, a văzut semne de maltrat asupra organismului celui de-al doilea reclamant. În plus, el se baza pe fotografii, precum și pe declarațiile reclamanților, I.N.

și E.A., raportate în mass-media. La 18 ianuarie 2013, Curtea de District Sadarak a respins reclamația, declarând că nu ar trebui examinată de către instanță. La 28 ianuarie 2013, Curtea Supremă a AN a respins apelul reclamanților ca fiind nefondat. Între timp, la 15 ianuarie 2013, reclamanții au depus o cerere la Curtea de District Sadarak, cerând instanței să își înlocuiască retragerea în custodie cu măsura preventivă de arestare la domiciliu. În sprijinul cererii lor, ei au subliniat că au un loc permanent de reședință, că nu există niciun risc de abscondare și că nu există niciun risc de a obstruge ancheta. La 18 ianuarie 2013, Curtea de district Sadarak și-a respins cererea, constatand că nu a fost necesară înlocuirea măsurii preventive de încarcerare în ceea ce privește reclamanții.

La 28 ianuarie 2013, Curtea Supremă a AN a susținut hotărârile instanței de primă instanță. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 3 din Convenție, că au fost torturați în custodie de poliție și că autoritățile interne nu au investigat acuzațiile lor de tortură. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 5 din Convenție că instanța internă nu a justificat aplicarea măsurii preventive de retras în custodie în ceea ce privește acestea și au respins, fără a da niciun motiv, cererea lor de înlocuire a retrasului în custodie prin arestarea domiciliară.

Reclamanții au fost supuși torturelor sau tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea Selmouni c. Franța [GC], nr. 25803/94, § 87, CEDO 1999 V)? având în vedere protecția procedurală împotriva torturei sau tratamente inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia) [GC], nr. 26772/95, ECHR 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne care au încălcat art. 3 din Convenție? Instanțele interne au dat motive suficiente și relevante pentru detenția reclamanților în sensul articolului 5 § 3 din Convenție? Au luat în considerare măsuri alternative pentru continuarea detenției reclamanților?

Părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor (reportări forense, dosare medicale, fotografii, înregistrări video, declarații de martor, deciziile autorităților judecătorești, deciziile și hotărârile instanțelor interne, precum și plângerile reclamantului împotriva acestora, etc.) referitoare la procedurile referitoare la presupusul maltrat al reclamanților și la detenția anterioară.

Communicated on 4 November 2014

FIRST SECTION

Application no. 20605/13 Mammad GURBANOV and Nadir MAMMADOV against Azerbaijan lodged on 26 February 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Mammad Gurbanov (the first applicant) and Mr Nadir Mammadov (the second applicant), are Azerbaijani nationals, who were born in 1953 and 1980 respectively and live in Nakhchivan. They are represented before the Court by Mr K. Bagirov, a lawyer practising in Azerbaijan. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. The applicants’ arrest and alleged ill-treatment The applicants had a small business in Nakhchivan. On 7 December 2012 the applicants arrived with their car loaded with goods at the Sadarak customs point situated between Azerbaijan and Turkey. According to the applicants, on 8 December 2012 customs officers asked them for a bribe for carrying out customs formalities relating to import of goods.

They refused to pay the demanded bribe and informed the media about it. On 8 December 2012 they went to the customs point accompanied by a human rights defender (I.N.) and a journalist (E.A.). On their arrival at the customs point, approximately twenty customs officers physically assaulted the applicants and began to beat them. The customs officers then let E.A. and I.N. leave the area, but arrested the applicants. The second applicant was later authorised to leave the area, but on the same day at night he was arrested by the police and taken to the Sadarak District Police Office. From 8 to 11 December 2012 the applicants were tortured in the Sadarak District Police Office. In particular, the police officers removed their clothes and kept them naked outside.

Their hands were handcuffed in the back side of their head and they were forced to keep their legs wide open. The police officers also wet their feet with cold water. The second applicant lost consciousness three times because of torture and the police officers called emergency services several times. He was also forced to give statements against I.N. and E.A. The first applicant was deprived of food during three days. According to the applicants, they were tortured at the request of Q.R. who was a head of department at the Ministry of Internal Affairs of the Nakhchivan Autonomous Republic (“the NAR”). B. Institution of criminal proceedings against the applicants and their pre-trial detention On 10 December 2012 the Sadarak District Prosecutor’s Office instituted criminal proceedings against the applicants for use of violence against State officials.

At 4. p.m. on 10 December 2012 the prosecutor issued a decision on the second applicant’s arrest. At 5.10 p.m. on 10 December 2012 the prosecutor issued a decision on the first applicant’s arrest. On 11 December 2012 the first and second applicants were charged with the criminal offence of use of violence against State officials as provided in Articles 315.1 and 315.2 of the Criminal Code. On 11 December 2012 the Sadarak District Court ordered the first applicant’s remand in custody for a period of two months, calculating the period of detention from 10 December 2012. The court justified the application of the preventive measure of remand in custody by the gravity of the charge, the fact that the first applicant was charged with a less serious offence punishable by more than two years’ imprisonment, and the likelihood that if released he might abscond from and obstruct the investigation.

On the same day the Sadarak District Court also ordered the second applicant’s remand in custody for a period of two months, calculating the period of detention from 10 December 2012. On 17 December 2012 the Supreme Court of the NAR upheld the first ‑ instance court’s decisions. C. Remedies used by the applicants On 24 December 2012 the applicants’ lawyer met with them. According to the lawyer, the signs of ill-treatment on the second applicant’s body were visible and, in particular, there was a hematoma of 10 centimeters in the interior side of his leg. The lawyer immediately informed the prosecutor of the ill-treatment and asked for an effective investigation. However, no action was taken by the prosecuting authorities in this respect.

On 15 January 2013 the lawyer lodged a complaint with the Sadarak District Court complaining of the applicants’ ill-treatment. In support of the claim, he submitted that on 24 December 2012 during his meeting with the applicants he had seen signs of ill-treatment on the second applicant’s body. He further relied on the photos, as well as the statements of the applicants, I.N. and E.A., reported in the media. On 18 January 2013 the Sadarak District Court dismissed the claim, finding that it should not be examined by the court. On 28 January 2013 the Supreme Court of the NAR dismissed the applicants’ appeal as unsubstantiated. In the meantime, on 15 January 2013 the applicants lodged a request with the Sadarak District Court asking the court to replace their remand in custody with the preventive measure of house arrest.

In support of their request, they pointed out that they had a permanent place of residence, that there was no risk of their absconding, and that there was no risk of obstructing the investigation. On 18 January 2013 the Sadarak District Court dismissed their request, finding that there was no need to replace the preventive measure of remand in custody in respect of the applicants. On 28 January 2013 the Supreme Court of the NAR upheld the first ‑ instance court’s decisions. COMPLAINTS The applicants complain under Article 3 of the Convention that they were tortured in police custody and that the domestic authorities failed to investigate their allegations of torture. The applicants complain under Article 5 of the Convention that the domestic courts failed to justify the application of the preventive measure of remand in custody in their respect and rejected, without giving any reason, their request for replacement of remand in custody by house arrest.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have the applicants been subjected to torture or inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention (see Selmouni v. France [GC], no. 25803/94, § 87, ECHR 1999 ‑ V)? Having regard to the procedural protection from torture or inhuman or degrading treatment (see paragraph 131 of Labita v. Italy [GC], no. 26772/95, ECHR 2000-IV), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 3 of the Convention? 2. Did the domestic courts give sufficient and relevant reasons for the applicants’ detention for the purposes of Article 5 § 3 of the Convention? Did they consider alternative measures to the applicants’ continued detention?

3. The parties are requested to submit copies of all documents (forensic reports, medical records, photos, video recordings, witness statements, the prosecuting authorities’ decisions, the domestic courts’ decisions and judgments, as well as the applicant’s complaints against them, etc.) relating to the proceedings concerning the applicants’ alleged ill-treatment and pre ‑ trial detention.