CtEDO 04.11.2014 Auto

KAYAOĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.11.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KAYAOĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 2772/11 Zaruhi KAYAO 368/LU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 noiembrie 2014 într-un comitet compus din Helen Keller, președinte, Egidijus Kūris, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată mai sus la 22 octombrie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, dl Zaruhi Kayaouilu, este o resortisantă turcă născută în 1954 și rezidentă în Istanbul. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul E. Șahingil, avocat la Istanbul. La 18 mai 1996, a fost internată de urgență la spitalul Surp P.Rgiç de către doctorul A.D. La 20 iulie 2005, prin intermediul avocatului său, ea a numit spitalul și medicul chirurg în fața tribunalului din Bakurköy, solicitând despăgubiri. Ea a susținut că nu ar fi trebuit niciodată să fie efectuată. La 26 septembrie 2007, la cererea instanței de instanță de judecată, un raport de competență a fost emis de cel de-al treilea comitet al instituției medicale. legal de la Istanbul compus din nouă medici, inclusiv trei legiști, un chirurg, un ortoped, un neurolog, un pneumolog, un specialist în medicină internă generală și un specialist în boli infecțioase. Medicii au observat că M Kayao a avut o boală Crohn care a fost de urgență a fost de a avea o ocluzie .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Recurenta s-a opus raportului institutului medico-legal și a solicitat revizuirea dosarului său medical de către Înaltul Consiliu al Sănătății. Tribunalul a dispus o nouă expertiză în cadrul Înaltului Consiliu al Sănătății. La 25 martie 2008, Înaltul Consiliu al Sănătății a informat instanța că nu i s-a permis să dea un răspuns favorabil cererii de competență. El a precizat că, din cauza supraîncărcării de muncă, competența lor era rezervată numai cauzelor penale. 10. Prin hotărârea din 19 decembrie 2008, Tribunalul, pe baza raportului de competență al institutului medico-legal din 26 septembrie 2007, a exonerat reclamanta de cererea sa de despăgubire. El a considerat că nu a fost comisă nici o neglijență medicală de către inculpați. 11. Recurenta, prin intermediul avocatului său, s-a ocupat de casare. 12. La 4 iunie 2009, Curtea de Casație a respins recursul pe motiv că aprecierea probelor făcute de instanța de primă instanță era în conformitate cu legea. 13. La 1 decembrie 2009, prin intermediul avocatului său, recurenta a depus o cerere de rectificare a hotărârii. 14. La 26 aprilie 2010, Curtea de Casație, referindu-se la dispozițiile articolului 440 din Codul de procedură civilă și fără a examina temeinicia cererii, a respins această cerere pe motiv că nu a fost posibil din punct de vedere legal să se facă recurs la o hotărâre a Curții de Casație pronunțând asupra unui recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță judecătorească. GRIEF 15. Invocând art. 2 din Convenție, recurenta denunță o încălcare a dreptului la viață a faptului că problemele sale de sănătate s-ar datora unei erori medicale și neglijențe în timpul operației chirurgicale pe care a suferit-o în 1996. 16. Invocând art. 6, recurenta se plânge, de asemenea, de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil pe motiv că nu ar fi putut contesta raportul de competență medicală emis de către institutul medico-legal, în măsura în care Înaltul Consiliu al Sănătății ar fi refuzat să facă un al doilea raport de competență. Tribunalul se plânge de o încălcare a articolelor 2 și 6 din Convenție. 18. Guvernul contestă aceste teze și invită Curtea să declare cererea inadmisibilă pentru neatenție vădită de temei. 19. Curtea observă d respectarea termenului de șase luni. Cu toate acestea, este vorba despre o regulă de ordine publică și, prin urmare, Curtea are competența de a aplica din oficiu (Assanidzé c. Georgia [GC], nr. 71503/01, § 160, CEDH 2004 II), chiar dacă Ön Õen nu a excipat ( Walker c. Marea Britanie (dec.), nr 34979/97, CEDH 2000-I). 20. Prin urmare, trebuie să se asigure că cererea a fost depusă în conformitate cu termenul de șase luni și, prin urmare, se pune întrebarea dacă reclamantul și-a depus cererea în conformitate cu termenul de șase luni prevăzut la art. 35 din convenție. Curtea amintește că termenul de șase luni începe să curgă de la decizia definitivă în contextul epuizării căilor de atac interne ( Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit (dec.), nr 46477/99, 7 iunie 2001). Până la 1 decembrie 2009, Comisia a informat reclamanta cu privire la data la care a introdus o acțiune de rectificare a hotărârii (punctul 13 de mai sus). Acțiunea în soluționare a cauzei introdusă de recurentă fără respectarea normelor procedurale ale dreptului intern nu poate întrerupe termenul de șase luni; într-adevăr, recurenta, asistată de un avocat pe parcursul întregii proceduri în fața instanțelor naționale, trebuia să cunoască și să respecte normele procedurale, astfel cum sunt interpretate de instanțele interne. În special, aceaceasta ar trebui să fi știut că nu era posibil din punct de vedere legal să prezinte o acțiune prin rectificarea unei hotărâri a Curții de Casație, pronunțând asupra unui recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță judecătorească din Instanță. Prin urmare, hotărârea Curții de Casație din 26 aprilie 2010, care nu a făcut decât să reamintească această regulă procedurală, nu poate fi luată în considerare la calcularea termenului de șase luni. Prin urmare, termenul stabilit la art. 35 alineatul (1) din convenție a început să curgă cel târziu la 2 decembrie 2009 și a expirat la 1 iunie 2010 la miezul nopții. octombrie 2010, adică după expirarea termenului respectiv. Prin urmare, Curtea nu poate cunoaște fondul cauzei. Prin urmare, se presupune că cererea este inadmisibilă pentru nerespectarea regulii de șase luni prevăzută la art. 35 alineatul (1) din Convenție și că aceasta trebuie, prin urmare, respinsă în temeiul articolului 35 Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Abel Campos Helen Keller Modululr Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă