AFFAIRE PATRIKIOS c. GRÈCE

AFFAIRE PATRIKIOS c. GRÈCE (CtEDO, 2014)

În cauza Patrikios c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care face parte dintr-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Linos-Alexre Sicilianos, Ksenija Turković, judecători, și al lui Søren Prebensen, grefier adjunct al secțiunii f.f., După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 octombrie 2014, a pronunțat o hotărâre, adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 28617/10) îndreptată împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Patrikios ( La 29 aprilie 2010, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Suropani, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. La 8 decembrie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. DE FAPT Circumstanțele din speță Reclamantul, născut în 1947 și rezident în Salonic, a fost magistrat. La 22 noiembrie 2005, acesta a introdus o acțiune în fața Curții Speciale pentru soluționarea litigiilor legate de remunerarea magistraților (Μσθοδικείο) La 7 noiembrie și 5 decembrie 2006, Curtea Specială a pronunțat două hotărâri în cauze similare, care ridicau aceeași chestiune complexă de drept (hotărârile nr. 13/2006 și, respectiv, 17/2006). La 10 martie 2009, Curtea Specială a constatat că nu era competentă să soluționeze cauza și a trimis-o în fața Curții de Conturi (Decizia nr. 19/2009). În special, Curtea Specială a observat că competența sa se limita, în primul rând, la soluționarea problemelor complexe de drept și la trimiterea, în al doilea rând, a cauzelor în fața instanțelor competente pentru soluționarea fondului litigiului. În speță, Comisia a considerat că, după introducerea acțiunii reclamantului, aceasta a rezolvat problema complexă de drept referitoare la aceasta prin hotărârile sale nr. 13/2006 și 17/2006. La 7 iulie 2009, reclamantul a solicitat o fixare prioritară a cauzei în fața Curții de Conturi. La 22 aprilie 2010, Curtea de Conturi a constatat că nu era competentă să soluționeze cauza și a trimis-o Tribunalului Administrativ de Primă Instanță din Salonic (Decizia nr. 1947/10). Din dosar reiese că, la 5 martie 2013, data ultimei comunicări a reclamantului cu Curtea, cauza era încă în curs de desfășurare. Legea nr. 4055/2012, intitulată "Dreptul echitabil și durata rezonabilă" a intrat în vigoare la 2 aprilie 2012. Articolele 53-58 din legea menționată anterior introduc o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile cauzate de prelungirea nejustificată a unei proceduri administrative. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie depusă în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia a fost, potrivit reclamantului, excesivă durata procedurii. (...) Legea nr. 4239/2014 12. satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi a intrat în vigoare în februarie 2014. Aceasta introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire care prevede acordarea unei satisfacții echitabile din cauza prelungirii nejustificate a unei proceduri în fața Curții de Conturi. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie depusă în termen de șase luni de la publicarea hotărârii definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...) ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ÎN REGISTRUL DURĂRII PROCEDURII 13. Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum s-a formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate În ceea ce privește procedura în fața instanței administrative din Salonic 14. Curtea ia notă de faptul că, astfel cum reiese din dosar, cauza era pendinte în fața instanței administrative după introducerea Legii nr. 4055/2012. Prin urmare, reclamantul ar fi putut, poate sau poate exercita acțiunea prevăzută de respectiva lege în termen de șase luni de la publicarea hotărârii Tribunalului Administrativ de Primă Instanță din Salonic. Techniki Olympiaki c. Grecia (solicitarea n 40547/10, decizia din 1 octombrie 2013), în special a considerațiilor Curții cu privire la eficacitatea acțiunii de despăgubire în cauză (a se vedea Techniki Olympiaki, §§ 41-57, citată anterior), Curtea concluzionează că, în prezenta cauză, după publicarea deciziei instanței administrative, reclamantul era obligat prin articolul § 1 din Convenția de a utiliza această acțiune. Pe de altă parte, aceasta constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, din cauza faptului că, până în prezent, reclamantul nu a recurs la calea de atac menționată anterior, aceasta din urmă trebuie respinsă din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu articolul Õ§ 1 și 4 din convenție. În ceea ce privește procedura în fața Curții Speciale și a Curții de Conturi 16. Curtea constată că, la 20 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 4239/2014 privind satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil pentru o procedură în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi. În temeiul legii menționate anterior, s-a stabilit o nouă acțiune care să permită părților interesate să se plângă de durata fiecărei instanțe în legătură cu o procedură în fața Curții de Conturi în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea punctul 12 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu a avut efect. Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru procedurile care s-au încheiat cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare, cum ar fi cele menționate în speță. Având în vedere cele menționate anterior, Curtea consideră că această acțiune nu putea, în ceea ce privește procedurile în cauză, să constituie o acțiune de epuizare în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție. 17. Curtea constată, de asemenea, că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenie. În plus, Curtea constată că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv d . Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 22 noiembrie 2005, cu sesizarea Curții Speciale de către reclamant și se încheie la aprilie 2009, data la care Tribunalul nr. 1947/2010 al Curții de Conturi a fost publicat și, prin urmare, a durat patru ani și cinci luni pentru două grade de jurisdicție. Durata rezonabilă a procedurii 19. Guvernul efectuează o analiză cronologică a procedurii în cauză și consideră că cauza a fost, în general, judecată într-un termen rezonabil. El susține că demersurile în fața instanțelor administrative au avut loc fără ca perioadele nejustificate de inacțiune n Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia , n 50973/08, 21 decembrie 2010). 21. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Vassilios Athanasiou și altele, citată anterior 22. Curtea constată că cauza a fost pendinte timp de patru ani și cinci luni, fără ca instanțele interne să soluționeze fondul litigiului. Într-adevăr, Curtea constată că a durat mai mult de patru ani pentru a stabili care era instanța competentă să soluționeze litigiul în litigiu. În același timp, Curtea nu este de natură să pună în discuție responsabilitatea reclamantului în prelungirea procedurii. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu a fost excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil 23. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALEGERATE 24. Reclamantul se plânge din perspectiva articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenția privind lacul din cadrul procedurii în fața instanțelor interne. În special, declară că faptul că cauza sa a fost retrimisă în mod eronat Curții de Conturi a dus la încălcarea art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție. 25. Curtea reamintește că caracterul echitabil al unei proceduri s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38433/09, § 197, CEDO 2012). În speță, Comisia observă că, așa cum reiese din dosar, cauza este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt premature. () . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit din cauza duratei procedurii și 10 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit din cauza altor presupuse încălcări. 29. Guvernul contestă aceste pretenții. 30. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 1 600 EUR pentru prejudiciul moral suferit din cauza duratei procedurii, plus orice sumă care poate fi datorată de acesta cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 31. Reclamantul solicită, de asemenea, 272,23 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne, precum și 524,78 pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții (500 EUR pentru pregătirea de către sine a cauzei în fața Curții și 24,78 EUR pentru cheltuielile de judecată, fotocopii și telecomunicații). 32. Guvernul contestă aceste pretenții. 33. Conform jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). 34. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcările constatate și cheltuielile și cheltuielile de judecată solicitate în fața instanțelor interne și respinge această cerere. În ceea ce privește cheltuielile suportate pentru nevoile reprezentării reclamantului în fața acesteia, având în vedere faptul că reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat, Curtea respinge cererea în acest sens. Interese moratorii 35. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii în fața Curții Speciale și a Curții de Conturi și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1 600 EUR (o mie șase sute EUR) plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE PATRIKIOS c. GRÈCE

(Requête n

o

28617/10)

ARRÊT

STRASBOURG

13 novembre 2014

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Patrikios c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Ksenija Turković,

juges,

et de Søren Prebensen,

greffier adjoint

de section f.f.,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 21 octobre 2014,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

28617/10) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet État, M.

I.

Patrikios («

le requérant

»), a saisi la Cour le 29 avril 2010 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le requérant n’a pas été représenté par un avocat. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par les déléguées de son agent, M

es

V. Pelekou, assesseure auprès du Conseil juridique de l’État et O.

Souropani, auditrice auprès du Conseil juridique de l’État.

3.

Le 8 décembre 2011, la requête a été communiquée au Gouvernement.

EN FAIT

A.

Les circonstances de l’espèce

4.

Le requérant, né en 1947 et habitant à Thessalonique, fut magistrat.

5.

Le 22 novembre 2005, il introduisit une action devant la Cour spéciale chargée de résoudre les litiges relatifs à la rémunération des magistrats (

Μισθοδικείο

).

Il sollicita des rémunérations dont l’État lui serait redevable.

6.

Les 7 novembre et 5 décembre 2006, la Cour spéciale rendit deux arrêts dans des affaires similaires, qui soulevaient la même question complexe de droit (arrêts n

os

13/2006 et 17/2006 respectivement).

7.

Le 10 mars 2009, la Cour spéciale constata qu’elle n’était pas compétente pour juger l’affaire et la renvoya devant la Cour des comptes (décision n

o

19/2009). En particulier, la Cour spéciale observa que sa compétence se limitait, en premier lieu, à la résolution des questions complexes de droit et au renvoi, en second lieu, des affaires devant les juridictions compétentes pour trancher le fond du litige. En l’espèce, elle considéra qu’après l’introduction de l’action du requérant, elle avait résolu la question complexe de droit y relative par ses arrêts n

os

13/2006 et 17/2006.

8.

Le 7 juillet 2009, le requérant demanda une fixation prioritaire de l’audience devant la Cour des comptes.

9.

Le 22 avril 2010, la Cour des comptes constata qu’elle n’était pas compétente pour juger l’affaire et la renvoya devant le tribunal administratif de première instance de Thessalonique (décision n

o

1947/10).

10.

Il ressort du dossier que le 5 mars 2013, date de la dernière communication du requérant avec la Cour, l’affaire était toujours pendante.

B.

Le droit interne pertinent

1.

La loi n

o

4055/2012

11.

La loi n

o

4055/2012, intitulée «

procès équitable et durée raisonnable

», est entrée en vigueur le 2 avril 2012. Les articles 53 à 58 de la loi précitée introduisent un nouveau recours indemnitaire visant à l’octroi d’une satisfaction équitable causé par la prolongation injustifiée d’une procédure administrative. L’article 55 § 1 dispose:

«

Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive. (...)

»

2.

La loi n

o

4239/2014

12.

La loi n

o

4239/2014, intitulée «

satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable de la procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes », est entrée en vigueur le

20

février

«

Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive (...)

».

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE LA DURÉE DE LA PROCÉDURE

13.

Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

A.

Sur la recevabilité

1.

En ce qui concerne la procédure devant le tribunal administratif de Thessalonique

14.

La Cour note que, comme il ressort du dossier, l’affaire était pendante devant le tribunal administratif après l’introduction de la loi n

o

4055/2012. Dès lors, le requérant aurait pu, peut ou pourra exercer le recours prévu par ladite loi dans les six mois de la publication de l’arrêt du tribunal administratif de première instance de Thessalonique. À la lumière de sa jurisprudence sur l’affaire

Techniki Olympiaki c.

Grèce

(requête n

o

40547/10, décision du 1

er

octobre 2013), et notamment des considérations de la Cour sur l’effectivité du recours indemnitaire en cause (voir

Techniki Olympiaki

, §§ 41-57, précitée), la Cour conclut que, dans la présente affaire, une fois la décision du tribunal administratif publiée, le requérant était tenu par l’article

35

15.

Par conséquent, faute pour le requérant d’avoir, à ce jour, fait usage de la voie de recours précitée, son grief sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention doit être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article

35

§§ 1 et 4 de la Convention.

2.

En ce qui concerne la procédure devant la Cour spéciale et la Cour des comptes

16.

La Cour note que le 20 février 2014 est entrée en vigueur la loi n

o

4239/2014, portant sur la satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable d’une procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes. En vertu de la loi précitée, un nouveau recours a été établi permettant aux intéressés de se plaindre de la durée de chaque instance d’une procédure devant la Cour des comptes dans un délai de six mois à partir de la date de publication de la décision y relative (voir paragraphe 12 ci-dessus). Cependant, la Cour observe que cette loi n’a pas d’effet rétroactif. Par conséquent, elle ne prévoit pas un tel recours pour les procédures qui se sont terminées six mois avant son entrée en vigueur, comme celles visées en l’espèce. Au vu de ce qui précède, la Cour considère que ce recours ne pouvait, quant aux procédures en cause, constituer un recours à épuiser au titre de l’article 35 § 1 de la Convention.

17.

La Cour constate, en outre, que ce grief n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

1.

Période à prendre en considération

18.

La période à considérer a débuté le 22 novembre 2005, avec la saisine de la Cour spéciale par le requérant et s’est terminée le

22

avril

2009, date à laquelle l’arrêt n

o

1947/2010 de la Cour des comptes a été publié. Elle a donc duré quatre ans et cinq mois pour deux degrés de juridiction.

2.

Durée raisonnable de la procédure

19.

Le Gouvernement procède à une analyse chronologique de la procédure en cause et estime que l’affaire a été jugée en général dans un délai raisonnable. Il argue que les démarches devant les juridictions administratives ont eu lieu sans que des périodes d’inaction injustifiées n’interviennent et qu’en tout état de cause, l’enjeu du litige n’était pas en mesure de causer un préjudice moral au requérant.

20.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce

, n

o

50973/08, 21 décembre 2010).

21.

La Cour a traité à maintes reprises des affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Vassilios Athanasiou et autres,

précité).

22.

Elle note que l’affaire a été pendante durant quatre ans et cinq mois, sans que les juridictions internes ne tranchent le fond du litige. En effet, la Cour constate qu’il a fallu plus de quatre ans pour déterminer quelle était la juridiction compétente pour statuer en l’affaire. En même temps, la Cour ne relève pas d’élément de nature à mettre en cause la responsabilité du requérant dans l’allongement de la procédure. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle considère qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse a été excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

23.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

24.

Le requérant se plaint sous l’angle des articles 6 § 1 et 13 de la Convention de l’iniquité de la procédure devant les juridictions internes. Il allègue, en particulier, que le fait que son affaire a été erronément renvoyée devant la Cour des comptes ait emporté violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention.

25.

La Cour rappelle que le caractère équitable d’une procédure s’apprécie en tenant compte de la procédure dans son ensemble (voir, parmi beaucoup d’autres,

Centro Europa 7 S.r.l. et Di Stefano c. Italie

[GC], n

o

38433/09, § 197, CEDH 2012). En l’espèce, elle observe que, comme il ressort du dossier, l’affaire est toujours pendante devant les juridictions internes. Dès lors, ces griefs sont prématurés.

26.

Il s’ensuit que les griefs en cause doivent être rejetés conformément à l’article

35

§§

1 et

4 de la Convention.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

27.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

28.

Le requérant réclame 10

000

EUR au titre du préjudice moral qu’il aurait subi à cause de la durée de la procédure et 10

000 EUR au titre du préjudice moral qu’il aurait subi à cause des autres violations alléguées.

29.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

30.

La Cour estime qu’il y a lieu d’octroyer au requérant 1 600 EUR au titre du préjudice moral subi à cause de la durée de la procédure, plus tout montant pouvant être dû par lui à titre d’impôt.

B.

Frais et dépens

31.

Le requérant demande également 272,23 EUR pour les frais et dépens engagés devant les juridictions internes, ainsi que 524,78 pour les frais et dépens engagés devant la Cour (500 EUR pour la préparation par lui-même de l’affaire devant la Cour et 24,78 EUR pour les frais d’affranchissement postal, des photocopies et des télécommunications).

32.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

33.

Selon la jurisprudence constante de la Cour, l’allocation de frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (

Iatridis c.

Grèce

(satisfaction équitable) [GC], n

o

31107/96, § 54, CEDH 2000-XI).

34.

La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre les violations constatées et les frais et dépens sollicités devant les juridictions internes et rejette cette demande. En ce qui concerne les frais exposés pour les besoins de la représentation du requérant devant elle, compte tenu du fait que le requérant n’a pas été représenté par un avocat, la Cour rejette la demande à ce titre.

C.

Intérêts moratoires

35.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant au grief tiré de la durée excessive de la procédure devant la Cour spéciale et la Cour des comptes et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser 1 600 EUR (mille six cents euros) au requérant, dans les trois mois, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 novembre 2014, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Søren Prebensen

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier adjoint f.f.

Présidente