- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 noiembrie 2014
- Stat pârât
- SVN
- Concluzia
- Inadmisibil
Nemecek împotriva Sloveniei
Traducere în română Auto
A cincea secțiune DECIZIE nr. 6099/10 Jure NEMEČEK împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 13 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, Boštjan M. Zupančič, Vincent A. De Gaetano, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Jure Nemeček, este un național sloven, născut în 1978 și locuiește în Litija. El a fost reprezentat în fața Curții de către Odvetniška družba Matoz o.p., d.o.o., o firmă de lege care practică în Koper. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna N. Pintar Gosenca, procuror de stat.
Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și-a îndeplinit condamnarea la închisoare în secțiunile închise și semi-deschise din închisoarea Ljubljana. În perioada cuprinsă între 12 mai 2009 și 8 iunie 2009, el a fost deținut în secțiunea închisă în celula 117, măsurand 17,66 de metri pătrați (neinclusiv o instalație sanitară separată de 1,68 metri pătrați) singur sau cu unul până la cinci alți deținuți și cu 2,66 până la 15,98 metri pătrați de spațiu personal. 6. În perioada cuprinsă între 9 iunie 2009 și 15 martie 2010, el a fost deținut în secțiunea semi-deschisă în celula 136, cu o măsură de 18.44 metri pătrați (fără includerea unei instalații sanitare separate de 1.78 metri pătrați), împărțite cu doi până la patru deținuți și cu 3,3 până la 5,6 metri pătrați de spațiu personal.
În ceea ce privește caracteristicile generale ale celulelor din secțiunile închise și semi-deschise, condițiile materiale din interiorul celulelor din aceste secțiuni, condițiile sănătoase și asistența medicală, a se vedea hotărârea din Štrucl și alții v. Slovenia , nr. 5903/10 6003/10 și 6544/10 , §§ 21-32, 20 octombrie 2011. În ceea ce privește timpul de ieșire din celulă în secțiune semi-deschisă, Guvernul a susținut că ușile celulare din secțiune semi-deschisă din închisoare au fost deblocate, cu excepția ora 9:45 (în vineri, sâmbătă și înainte de sărbători de la miezul nopții) până la ora 18:00 (în sâmbătă, duminică și în timpul sărbătorilor până la ora 8:30). În acest timp, prizonierii ar putea să se deplaseze liber pe coridor (35,7 metri pătrați), în cartiere de co-prizonier sau în zonele de exercițiu interioare sau exterioare, în conformitate cu normele de închisoare.
Guvernul susține că acest regim a fost în vigoare de câțiva ani. În ceea ce privește temperatura celulară, datele furnizate de Guvern au arătat că temperatura medie a celulelor în după-amiază (5,30 p.m.) în a doua jumătate a lunii iulie și august 2009 a fost de aproximativ 28 C, depășind 30 C în șapte zile. Štrucl și alții , citat mai sus, §§ 33-56. COMPLAINTE 11. Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție în închisoarea Ljubljana a constituit o încălcare a articolelor 3 și 8 din Convenție. 12. Citând articolele 3 și 8 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de restricții privind conversațiile telefonice. 13. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 că nu dispune de niciun remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție.
plaga DREPTului în temeiul articolului 3 din Convenție 14. Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție în închisoarea lui Ljubljana constituie o încălcare a articolului 3 din Convenție. În special, el s-a plâns de suprapopulare severă care a dus la lipsa de spațiu personal, de condiții sălbatice slabe și de ventilație inadecvată, precum și de restricții excesive asupra timpului extracellular, temperaturi ridicate în celule, asistență medicală inadecvată și asistență psihiatrică și expunerea la violență din partea altor deținuți, datorită siguranței insuficiente. 15. El a susținut că situația a constituit o problemă structurală și că aceaceasta a fost recunoscută de autoritățile interne. 16. Reclamantul se plângea, de asemenea, de restricții privind conversațiile telefonice.
Cu toate acestea, această plângere nu va fi examinată decât în temeiul articolului 8 din Convenție. art. 3 din Convenție se citește după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus unei torture sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” 17. Curtea consideră că partea cererii privind detenția în secțiunea închisă din 12 mai 2009 la 8 iunie 2009 este o perioadă separată (a se vedea, mutatis mutandis Idalov v. Russia [GC], nr. 5826/03, § 129, 22 mai 2012) și plângerea pentru fiecare perioadă separată trebuie să respecte regula de șase luni. Întrucât plângerea a fost introdusă numai la 18 decembrie 2009, această parte a cererii ar trebui respinsă ca fiind nesemnificativă a normei de șase luni în sensul articolului 35 § 1 și 4 din Convenție.
18. În ceea ce privește detenția în secțiunea semi-deschisă din 9 iunie 2009 și 15 martie 2010, în Jevšnik c. Slovenia , nr. 5747/10 , §§ 25 – 26, 9 Ianuarie 2014 Curtea a constatat că condițiile în care reclamantul a avut loc în secțiunea semi-deschisă din închisoarea Ljubljana, spațiul personal (aproximativ 3,3 sau 3,4 metri pătrați) luate împreună cu timpul în afara celulei (de luni până joi 15 ore și patruzeci și cinci minute pe zi, vineri 18 ore, sâmbătă 15 ore și jumătate și duminică treisprezece ore și 15 minute), nu au putut fi considerate contrarie articolului 3 din Convenție, deoarece spațiul restricționat în instalațiile de dormire a fost compensat de libertatea de circulație atenționată de reclamant în timpul zilei.
În ceea ce privește temperatura celulelor în vara anului 2009, Curtea a constatat că, deși reclamantul a fost încarcerat și în a doua jumătate a lunii iulie și august 2009, situația sa în acea perioadă nu a putut fi considerată ca fiind exacerbată în continuare de temperaturi ridicate, în timp ce a fost deținut în secțiune semi-deschisă și, prin urmare, ar putea petrece o cantitate considerabilă de timp în afara celulei. 19. În acest caz, reclamantul a fost deținut în secțiune semi-deschisă cu 3,3 până la 5,6 metri pătrați de spațiu personal și s-a bucurat de același timp din celulă ca reclamantul în cazul lui Jevšnik v. Slovenia . Întrucât condițiile de detenție ale reclamantului în secțiune semi-deschisă au fost similare cu cele ale reclamantului în cazul lui Jevšnik v. Slovenia . , această parte a cererii ar trebui respinsă ca fiind evident nefondată în sensul art. 35 §§ a) și 4 din Convenție.
În plus, el s-a plâns de restricții privind apelurile telefonice. În ceea ce privește aceasta din urmă, reclamantul a susținut că a fost adesea sub presiune de la alți deținuți să-și termine conversațiile telefonice înainte de expirarea termenului atribuit. 21. art. 8 din Convenție se citește după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la respect pentru viața sa privată și de familie, casa lui și corespondența lui.
Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” 22. În ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 8 privind contactul cu persoanele din afara închisoarei, Curtea a respins deja aceste plângeri vădit nefondat în temeiul articolului 35 §§ 3 a) și al articolului 4 din Convenția din Štrucl și alții (citată mai sus, § 96). După cum reclamantul a afirmat aceleași argumente ca și reclamanții din Štrucl și alții, Curtea nu vede motive de a ajunge la un alt motiv În acest caz, în ceea ce privește restul plângerilor în temeiul articolului 8, Curtea consideră că situația în care reclamantul a fost reținut nu a dat naștere la o chestiune în temeiul articolului 8 din Convenție.
Prin urmare, această parte a cererii ar trebui, de asemenea, respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 §§§ 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Denumirea în temeiul articolului 13 din Convenția 24. Reclamantul s-a plâns că, datorită naturii sistemice a condițiilor de închisoare inadecvate, nu dispune de niciun remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. În orice caz, nu există nici o dovadă că căile de recurs disponibile în teorie ar putea funcționa eficient în practică în ceea ce privește condițiile de închisoare și tratamentul deținuților.
El a citat art. 13 din Convenție, care citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 25. După declararea plângerilor în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție inadmisibilă, Curtea concluzionează că reclamantul nu are nicio cerere argumentată în sensul articolului 13 din Convenție (a se vedea Visloguzov c. Ucraina , nr. 32362/02, §§§ 74 5, 20 mai 2010). înființat, în temeiul articolului 35 §§ § 3 a) și al articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.
Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele grefierului
FIFTH SECTION
DECISION Application no. 6099/10 Jure NEMEČEK against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 13 November 2014 as a Committee composed of: Angelika Nußberger, President, Boštjan M. Zupančič, Vincent A. De Gaetano, judges, and Stephen Phillips, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 December 2009, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Jure Nemeček, is a Slovenian national, who was born in 1978 and lives in Litija. He was represented before the Court by Odvetniška družba Matoz o.p., d.o.o., a law firm practising in Koper.
The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs N. Pintar Gosenca, State Attorney. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant served his prison sentence in the closed and semi-open sections of Ljubljana prison.
In the period from 12 May 2009 to 8 June 2009 he was held in the closed section in cell 117, measuring 17.66 square metres (not including a separate 1.68 square metre sanitary facility) alone or with one to five other inmates and with 2.66 to 15.98 square metres of personal space.
In the period between 9 June 2009 and 15 March 2010 he was held in the semi-open section in cell 136, measuring 18.44 square metres (not including a separate 1.78 square metre sanitary facility), shared with two to four other inmates and with 3.3 to 5.6 square metres of personal space.
As regards the general characteristics of the cells in the closed and semi-open sections, material conditions inside the cells therein, sanitary conditions and health care, see the judgment in Štrucl and Others v. Slovenia , nos. 5903/10 , 6003/10 and 6544/10 , §§ 21 to 32, 20 October 2011.
As to the out-of-cell time in the semi-open section, the Government submitted that the cell doors in the semi-open section of the prison were unlocked, except from 9.45 p.m. (on Fridays, Saturdays and before holidays from midnight) until 6.00 a.m. (on Saturdays, Sundays and during holidays until 8.30 a.m.). During this time prisoners could move freely in the corridor (35.7 square metres), living quarters of co-prisoners or in the indoor or outdoor exercise areas, in accordance with prison rules. The Government contended that this regime had been in place for several years.
As regards the cell temperature, the data provided by the Government showed that the average temperature in the cells in the late afternoon (5 ‑ 5.30 p.m.) in the second half of July and August 2009 had been approximately 28 o C, exceeding 30 o C on seven days. B. Relevant domestic law and practice
For the relevant domestic law and practice as well as relevant international documents see Štrucl and Others , cited above, §§ 33-56. COMPLAINTS
The applicant complained that the conditions of his detention in Ljubljana prison amounted to a violation of Articles 3 and 8 of the Convention.
Citing Articles 3 and 8 of the Convention, the applicant also complained of restrictions on telephone conversations.
Lastly, the applicant complained under Article 13 that he did not have any effective remedy at his disposal as regards his complaints under Articles 3 and 8 of the Convention. THE LAW A. Complaint under Article 3 of the Convention
The applicant complained that the conditions of his detention in Ljubljana prison amounted to a violation of Article 3 of the Convention. In particular, he complained of severe overcrowding which had led to a lack of personal space, poor sanitary conditions and inadequate ventilation, as well as excessive restriction on out-of-cell time, high temperatures in the cells, inadequate health care and psychiatric support and exposure to violence from other inmates due to insufficient security.
He submitted that the situation amounted to a structural problem, and that this has been acknowledged by the domestic authorities.
The applicant also complained about restrictions on telephone conversations. However, this complaint falls to be examined under Article 8 of the Convention only. Article 3 of the Convention reads as follows: “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
The Court considers that the part of the application regarding the detention in the closed section from 12 May 2009 to 8 June 2009 is a separate period (see, mutatis mutandis , Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, § 129, 22 May 2012) and the complaint in respect of each separate period must comply with the six-month rule. As the complaint was introduced only on 18 December 2009, this part of the application should be rejected as not complying with the six-month rule within the meaning of Article 35 § 1 and 4 of the Convention.
As regards the detention in the semi-open section from 9 June 2009 and 15 March 2010, in Jevšnik v. Slovenia , no. 5747/10, §§ 25 – 26, 9 January 2014 the Court found that the conditions in which the applicant was held in the semi-open section in Ljubljana prison, personal space (about 3.3 or 3.4 square metres) taken together with the time he could spend outside the cell (from Monday to Thursday fifteen hours and forty five minutes per day, on Fridays eighteen hours, on Saturdays fifteen hours and a half and on Sundays thirteen hours and fifteen minutes), could not be considered to be contrary to Article 3 of the Convention, as the restricted space in the sleeping facilities was compensated by the freedom of movement enjoyed by the applicant during the day-time. As regards the temperatures in cells in the summer of 2009, the Court found that although the applicant was imprisoned also in the second half of July and August 2009, his situation during that period could not be considered as being further exacerbated by high temperatures as he was held in the semi-open section and could therefore spent a considerable amount of time outside the cell.
In the present case, the applicant was held in the semi-open section with 3.3 to 5.6 square metres of personal space and enjoyed the same out ‑ of-cell time as the applicant in the case of Jevšnik v. Slovenia . As the conditions of the applicant’s detention in the semi-open section were similar as those of the applicant in the case of Jevšnik v. Slovenia , this part of the application should be rejected as being manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) and 4 of the Convention. B. Complaint under Article 8 of the Convention
The applicant complained that his allegations in respect of Article 3 also gave rise to a violation of Article 8 of the Convention. In addition, he complained about restrictions on telephone calls. As regards the latter, the applicant submitted that he had often been under pressure from other inmates to terminate his telephone conversations before the allotted time had expired.
Article 8 of the Convention reads as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence. 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”
As regards the complaints under Article 8 concerning contact with persons outside the prison, the Court has already rejected these complaints as manifestly ill-founded under Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention in Štrucl and Others (cited above, § 96). As the applicant adduced the same arguments as the applicants in Štrucl and Others , the Court sees no reasons to reach a different conclusion in the present case.
As regards the rest of the complaints under Article 8, the Court considers that the situation in which the applicant was detained has not given rise to an issue under Article 8 of the Convention. Therefore, this part of the application should also be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. C. Complaint under Article 13 of the Convention
The applicant complained that owing to the systemic nature of the inadequate prison conditions he did not have any effective remedy at his disposal as regards his complaints under Articles 3 and 8 of the Convention. In any event, there is no evidence that the remedies which were available in theory could work effectively in practice when it came to prison conditions and the treatment of prisoners. He cited Article 13 of the Convention, which reads as follows: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”
Having declared the complaints under Articles 3 and 8 of the Convention inadmissible, the Court concludes that the applicant has no arguable claim for the purpose of Article 13 of the Convention (see Visloguzov v. Ukraine , no. 32362/02, §§ 74 ‑ 5, 20 May 2010). It follows that this part of the application should be rejected as manifestly ill ‑ founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Stephen Phillips Angelika Nußberger Registrar President